HOTARARE   Nr. 1 din  8 septembrie 1996

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 213 din  9 septembrie 1996

    Ioan Muraru                 - presedinte
    Costica Bulai               - judecator
    Viorel Mihai                - judecator
    Ciobanu Mihai               - judecator
    Constantinescu              - judecator
    Ioan Deleanu                - judecator
    Lucian Stangu               - judecator
    Florin Bucur Vasilescu      - judecator
    Alexandru Grigorie          - procuror
    Gabriela Dragomirescu       - magistrat-asistent

    Pe rol solutionarea contestatiilor privind inregistrarea candidaturii domnului Ion Iliescu pentru functia de Presedinte al Romaniei la alegerile din 3 noiembrie 1996, depuse la Biroul Electoral Central, dupa cum urmeaza:
    - nr. 3 din 5 septembrie 1996, a 50 de cetateni, depusa de domnul avocat Nicolae Stefanescu-Draganesti;
    - nr. 11 din 5 septembrie 1996, a domnului Petru Bucur-Volk;
    - nr. 24 din 6 septembrie 1996, a Aliantei Civice, a doamnei Ana Blandiana (Otilia-Valeria Rusan), a domnilor Petre-Mihai Bacanu si Gheorghe-Dan-Nicolae Ceausescu, a doamnei Dorana Cosoveanu si a domnilor Traian-Gabriel Orban, Neculai Prelipceanu si Romulus Rusan;
    - nr. 25 din 6 septembrie 1996, a doamnei Doina-Maria Cornea si a domnului Leontin-Horatiu Iuhas;
    - nr. 30 din 6 septembrie 1996, a domnului Marchidan Gheorghe;
    - nr. 31 din 6 septembrie 1996, a doamnei Chivulescu Mariana-Emanuela-Viorica.
    Contestatiile au fost inaintate Curtii Constitutionale la data de 6 septembrie 1996 si formeaza obiectul dosarelor nr. 162D/1996, nr. 163D/1996, nr. 164D/1996, nr. 165D/1996, nr. 166D/1996 si nr. 167D/1996.
    Curtea a decis solutionarea contestatiilor, fara citarea partilor, avand in vedere cerinta legala a rezolvarii lor in maximum 48 de ore, potrivit prevederilor art. 14 din Legea nr. 47/1992, art. 11 alin. (2) si alin. (3) si art. 28 alin. (1) din Legea nr. 69/1992, raportate la art. 85 din Legea nr. 68/1992 si coroborate cu art. 581 alin. 3 din Codul de procedura civila.
    Magistratul-asistent prezinta obiectul contestatiilor.
    In motivarea contestatiilor depuse de domnul avocat Nicolae Stefanescu-Draganesti si formulate de domnii Alexe Mihai, Andrei I. Nicolae, doamna Barbaneagra Florica, domnii Bucatariu Virgil, Burlau Elvis, Burtea Grigore, Barbosu Mihai Marcel, Barbatescu Constantin, Cepu Marian Nicolae, Cioata Nicolae, Ciobanu Ilie, Costescu Stefan, Cristea Dumitru, doamna Cristea Sofia, domnii Damian Gelu, Epure D. Constantin, doamna Epure Simona, domnii Floroiu Florin, Gavrit Mihai Cristian, Georgescu N. Gheorghe, Giritoiu Aurel, Grec Vasile, Lazar Ion, doamna Luncan Lucica; domnii Lupu Anastase Cristian, Magiru Alexandru, Magiru Enache, Marcus Alex, Mercur Petrica, Modoran Ilie, Moraru Gheorghe, Minzatescu Ion, Nichifor Valeriu, Nichita Constantin, Oprea Vica, Oprinoi Gheorghe, Petcu Tudor, Petrescu Constantin, doamnele Petrescu Maria, Ploscariu Victoria, domnii Predutu Parvu, Rosculet Ion, doamnele Rosculet Olimpia, Rosculet T. Sevastiana, domnul Rusu Ilie Daniel, doamna Sandu Valeria, domnii Sandu L. Vasile, Stanescu Corneliu, Varu Petre si Zarzare Ion, ce formeaza obiectul dosarului nr. 162D/1996, care au un continut identic, inregistrate la Biroul Electoral Central ca o singura sesizare, se sustine, in esenta, ca: potrivit art. 10 din Legea nr. 69/1992, domnul Ion Iliescu nu mai are dreptul sa candideze, intrucat a indeplinit de mai multe ori functia de Presedinte al Romaniei; in decembrie 1989 a fost ales, ca "emanat al Revolutiei", in functia de conducator al Romaniei, exercitand toate atributiile unui sef de stat; in februarie 1990 a fost ales ca Presedinte al Romaniei de catre Consiliul provizoriu de Uniune Nationala; in mai 1990 a fost ales Presedinte al Romaniei in urma alegerilor desfasurate in baza Decretului-lege nr. 92/1990; in decembrie 1991 a fost confirmat in functia de Presedinte al Romaniei potrivit art. 121 din Constitutie; in decembrie 1992 a fost confirmat pentru un nou mandat ca Presedinte al Romaniei pentru a patra oara si in noiembrie 1996 doreste sa participe din nou la alegeri.
    In motivarea contestatiei, care formeaza obiectul dosarului nr. 163D/1996, domnul Petru Bucur-Volk invoca, in esenta, urmatoarele: precedentele cu privire la mandatul presedintial care rezulta din hotararile Curtii Constitutionale nr. 17, 18 si 19 din 7 septembrie 1992, precum si dispozitiile art. 81 alin. (4) din Constitutie; persistenta domnului Presedinte Ion Iliescu de a nu se supune celor declarate de el insusi la revolutie si, in cateva randuri, in anul 1992, ca participa la alegeri pentru un al doilea mandat; incalcarea art. 10 din Legea nr. 69/1992.
    In motivarea contestatiei, in dosarul nr. 164D/1996, Alianta Civica, doamna Ana Blandiana (Otilia-Valeria Rusan), domnii Petre-Mihai Bacanu si Gheorghe-Dan-Nicolae Ceausescu, doamna Dorana Cosoveanu si domnii Traian-Gabriel Orban, Neculai Prelipceanu, Romulus Rusan, dupa prezentarea situatiei de fapt, invoca, in esenta, incalcarea prevederilor art. 81 alin. (4) din Constitutie si ale art. 10 din Legea nr. 69/1992. Astfel, se sustine ca domnul Ion Iliescu a indeplinit, anterior alegerilor presedintiale programate pentru 3 noiembrie 1996, doua mandate in functia de Presedinte al Romaniei, dupa cum urmeaza: mai intai intre 20 mai 1990 si 30 octombrie 1992, respectiv, intre 20 mai 1990 si 7 decembrie 1991, in aplicarea Decretului-lege nr. 2 din 27 decembrie 1989 si a Decretului-lege nr. 92 din 14 martie 1990, iar intre 8 decembrie 1991 si 30 octombrie 1992, in aplicarea Constitutiei din 1991; a doua oara cu incepere de la 30 octombrie 1992 si pana la depunerea juramantului de catre presedintele ce va fi desemnat prin alegerile din 3 noiembrie 1996. De aceea, inregistrarea propunerii pentru candidatura sa este realizata cu incalcarea acestor norme imperative, fiind lovita de nulitate absoluta. In cuprinsul aceleiasi contestatii sunt examinate si unele posibile contraargumente la sustinerile de mai sus.
    Obiectul dosarului nr. 165D/1996 il formeaza contestatia doamnei Doina-Maria Cornea si a domnului Leontin-Horatiu Iuhas, reprezentati prin domnul avocat Lucian Mihai, ce are un continut absolut identic cu cel din dosarul nr. 164D/1996, astfel incat nu se mai impune reluarea nici chiar in esenta a motivarii contestatiei.
    Contestatiile formulate de domnul Marchidan Gheorghe si de doamna Chivulescu Mariana-Emanuela-Viorica - care fac obiectul dosarelor nr. 166D/1996 si nr. 167D/1996 - au, de asemenea, un continut identic. In motivarea contestatiilor se sustin, in esenta: incalcarea prevederilor art. 81 alin. (4) din Constitutie si ale art. 10 din Legea nr. 69/1992; inaplicabilitatea principiului neretroactivitatii legii, consacrat de art. 15 din Constitutie, deoarece normele constitutionale care au guvernat Romania dupa Revolutia din 1989 si pana la intrarea in vigoare a Constitutiei reglementau in acelasi fel numarul mandatelor pentru toate functiile eligibile; domnul Ion Iliescu candideaza pentru un al treilea mandat, sub imperiul actualei Constitutii; domnul Ion Iliescu nu are vocatie la inca un mandat, chiar daca s-ar invoca motivul ca primul a fost mai scurt de 4 ani, deoarece art. 83 alin. (1) din Constitutie stabileste o limita maxima a mandatului si Constitutia nu face distinctie intre mandatele cu durata integrala si cele cu durata mai scurta; admiterea candidaturii deschide posibilitatea pentru domnul Ion Iliescu sa exercite functia de Presedinte al Romaniei pe o perioada de aproape 11 ani, ceea ce contravine Constitutiei; in timpul campaniei electorale din anul 1992, domnul Ion Iliescu a recunoscut ca acela era al doilea mandat pentru care candida.
    Deoarece toate contestatiile au acelasi obiect, si anume inregistrarea candidaturii domnului Ion Iliescu, iar intre motivele invocate exista o stransa legatura, presedintele Curtii Constitutionale, pentru mai buna administrare a justitiei, pune in discutie conexarea dosarelor.
    Procurorul este de acord cu conexarea dosarelor.
    Curtea dispune conexarea dosarelor nr. 167D/1996, nr. 166D/1996, nr. 165D/1996, nr. 164D/1996 si nr. 163D/1996 la dosarul nr. 162D/1996, care a fost primul inregistrat, urmand a se pronunta asupra tuturor contestatiilor printr-o singura hotarare.
    Procurorul, avand cuvantul in fond, apreciaza ca neintemeiate contestatiile privind inregistrarea candidaturii domnului Ion Iliescu pentru functia de Presedinte al Romaniei, sustinand, in esenta, urmatoarele: Decretul-lege nr. 92/1990 este un act normativ cu caracter provizoriu si tranzitoriu, care nu se refera la notiunea de mandat presedintial, ci la unele prerogative ale functiei de Presedinte al Romaniei; definirea notiunii de mandat presedintial se realizeaza pentru prima data prin Legea nr. 69/1992, adoptata in temeiul Constitutiei din anul 1991, de unde rezulta ca singurul mandat presedintial, in inteles constitutional, este cel indeplinit ca urmare a alegerilor din septembrie 1992. In consecinta, solicita respingerea contestatiilor.
    Dezbaterile au inceput in ziua de 7 septembrie 1996 si au continuat astazi, 8 septembrie, cand s-a pronuntat prezenta hotarare.

    CURTEA,
luand in dezbatere contestatiile inaintate de Biroul Electoral Central, constata ca este competenta sa le solutioneze in temeiul art. 144 lit. d) din Constitutie, al art. 27 din Legea nr. 47/1992 si al art. 11 alin. (3) din Legea nr. 69/1992.
    Analizand contestatiile in raport cu prevederile Constitutiei, ale Legii nr. 69/1992 pentru alegerea Presedintelui Romaniei si vazand concluziile reprezentantului Ministerului Public, Curtea retine urmatoarele:
    In legatura cu principiul neretroactivitatii, se sustine in contestarea candidaturii domnului Ion Iliescu ca, potrivit art. 81 alin. (4) din Constitutie, este necesar sa se tina seama de functia indeplinita de catre acesta inainte de intrarea in vigoare a Constitutiei, in temeiul Decretului-lege nr. 92/1990.
    Cu privire la aceasta sustinere, se constata ca, potrivit art. 15 alin. (2) din Constitutie, legea dispune numai pentru viitor, cu exceptia legii penale mai favorabile. Acest principiu, fiind de natura constitutionala, se aplica insesi prevederilor Constitutiei.
    Asa fiind, prevederile art. 81 alin. (4) din Constitutie, potrivit carora functia de Presedinte al Romaniei poate fi indeplinita pentru cel mult doua mandate, sunt inaplicabile perioadei anterioare Constitutiei. In acest sens, Curtea s-a pronuntat prin Hotararea nr. 18 din 7 septembrie 1992, in care s-a retinut ca "orice judecata cu privire la logica, semnificatia si implicatiile unor texte ale Constitutiei, inclusiv cele care privesc institutia Presedintelui Romaniei, se analizeaza si se interpreteaza incepand cu situatiile care apar dupa intrarea ei in vigoare", subliniindu-se ca "textul art. 81 alin. 4 (...) isi gaseste aplicarea numai pentru viitor".
    Sustinerile, potrivit carora principiul neretroactivitatii nu si-ar gasi aplicarea, deoarece "normele constitutionale care au guvernat Romania dupa Revolutia din 1989 si pana la intrarea in vigoare a actualei Constitutii reglementau in acelasi fel numarul mandatelor pentru toate functiile eligibile", sunt neintemeiate. Atat Comunicatul catre tara al Consiliului Frontului Salvarii Nationale din 22 decembrie 1989, cat si preambulul Decretului-lege nr. 2/1989, in care sunt inscrise aceste principii programatice, aveau o valoare politica, cu caracter declarativ, pentru configurarea viitoarelor asezaminte constitutionale ale tarii. De aceea institutionalizarea lor urma a fi infaptuita prin acte legislative ulterioare. Or, limitarea indeplinirii functiei de Presedinte al Romaniei la cel mult doua mandate si-a gasit consacrarea numai in prevederile art. 81 alin. (4) al Constitutiei din anul 1991.
    De aceea, a atribui mandatului constitutional de Presedinte al Romaniei efectele indeplinirii, anterior Constitutiei, a functiei de Presedinte al Romaniei, ar echivala cu o aplicare retroactiva a art. 81 alin. (4). Principiul aplicarii imediate a Constitutiei impune ca dispozitiile art. 81 alin. (4) sa priveasca numai mandatele de Presedinte al Romaniei indeplinite sub imperiul Constitutiei din anul 1991, intrucat, avand un fundament constitutional, nu pot fi extinse la functia presedintiala anterioara care, asa cum s-a aratat, nu cuprindea o asemenea limitare. Intre argumentele aduse in sprijinul mai multor contestatii s-a invocat faptul ca, pe baza unor acte normative preconstitutionale, domnul Ion Iliescu a "indeplinit" doua sau mai mult de doua mandate in "functia de Presedinte al Romaniei", asa incat, fata de cele precizate de art. 81 alin. (4) din Constitutie, nu mai poate candida pentru dobandirea unui nou mandat.
    In opinia unora dintre autorii contestatiilor, ar trebui sa se ia in considerare perioada 20 mai 1990 pana la 30 octombrie 1992, respectiv de la aceasta ultima data si pana la validarea mandatului noului presedinte in urma actualelor alegeri presedintiale. In opinia altora, am fi in prezenta mai multor "mandate" indeplinite deja, cuprinse in perioada decembrie 1989 si decembrie 1992, care, astfel cum ele au fost periodizate, ar conduce la concluzia ca a indeplinit patru "mandate".
    Indiferent insa de modul de periodizare, argumentul adus in atentie implica examinarea urmatoarelor probleme: natura juridica a actelor normative preconstitutionale, pe baza carora s-au indeplinit presupusele mandate; institutia mandatului presedintial si raportul dintre aceasta si functia de sef al statului, indeplinita anterior.
    S-au invocat, asadar, explicit sau implicit, prevederile Decretului-lege nr. 2 din 27 decembrie 1989 si cele ale Decretului-lege nr. 92 din 14 martie 1990, acte normative preconstitutionale, care, intre altele, au cuprins si reglementari cu privire la institutia de sef al statului.
    In legatura cu Decretul-lege nr. 2/1989 trebuie sa se constate ca, prin nici una dintre prevederile acestuia, nici macar nu se indica functia de sef al statului sau mandatul presedintial. Art. 5 din acest act normativ se refera la presedintele Consiliului Frontului Salvarii Nationale, stabilindu-i sumar atributiile, unele dintre acestea fiind specifice prin natura lor prerogativelor unui sef de stat, altele insa neavand nimic comun cu asemenea prerogative. Mai mult, insa, unele atributii dintre cele care ar fi putut apartine unui sef de stat unipersonal au fost rezervate, prin prevederile art. 2 din acest act normativ, Consiliului Frontului Salvarii Nationale, ca organ colegial de putere.
    Prin Decretul-lege nr. 92/1990 s-a instituit intr-adevar functia de sef al statului, sub denumirea "Presedintele Romaniei". In conditiile date, reglementarea acestei institutii se remarca prin elemente specifice esentiale, diferite de Constitutie, indeosebi cele la care s-au referit art. 9 alin. (2), art. 10 alin. (2), art. 81 si 82 din acest act, privind varsta minima pentru a fi ales, interdictia pentru unele persoane de a fi alese, procedura contenciosului electoral, validarea alegerii si momentul de la care cel ales este declarat presedinte, precum si cele care au stabilit atributiile presedintelui si raporturile sale cu celelalte autoritati publice. Mai mult decat atat, este de observat ca Decretul-lege nr. 92/1990 nu a stabilit durata indeplinirii functiei de presedinte. Comparand acele reglementari cu reglementarile constitutionale actualmente in vigoare, avand ca obiect institutia de Presedinte al Romaniei, cuprinse la art. 35 si la art. 80 - 100 din Constitutie, rezulta ca, desi, formal, cat priveste denumirea institutiei, s-ar parea ca suntem in prezenta uneia si aceleiasi autoritati, in realitate cele doua institutii sunt esential diferite. Pe calea unei asemenea examinari comparative rezulta, asadar, ca sub aceeasi denumire au fost reglementate institutii de autoritate publica esentialmente diferite, prima avand un caracter tranzitoriu, cealalta in conditii de stabilitate constitutionala.
    Cele doua acte normative, Decretul-lege nr. 2/1989 si Decretul-lege nr. 92/1990, au avut, neindoielnic, caracterul unor acte cu valoare constitutionala. Dar tot atat de neindoielnica este si constatarea ca ele nu au fost constitutii. Chiar Decretul-lege nr. 92/1990, in art. 99, evoca perspectiva adoptarii unei constitutii.
    Indiscutabil, respectivele acte normative au avut un caracter tranzitoriu. In acest sens sunt relevante prevederile "tranzitorii" de la art. 99 din Decretul-lege nr. 92/1990: "Prezentul decret-lege se aplica pana la adoptarea legii electorale elaborate pe baza noii Constitutii". Constitutia Romaniei a confirmat apoi caracterul tranzitoriu al reglementarilor anterioare. Astfel, art. 150 alin. (1) a prevazut ca legile si toate celelalte acte normative raman in vigoare numai in masura in care nu contravin Constitutiei. Art. 151 alin. (1) a precizat, de asemenea, ca institutiile republicii, existente la data intrarii in vigoare a Constitutiei, raman in functiune numai pana la constituirea celor noi. Desi textul constitutional se refera la "institutiile republicii", aceasta locutiune implica neindoielnic si normele care au stat la baza organizarii si functionarii acelor institutii, o "institutie", ca structura organizatorica si functionala, neputand exista in afara cadrului juridic care o reglementeaza. De altfel, prin art. 30 din Legea nr. 69/1992 pentru alegerea Presedintelui Romaniei, Decretul-lege nr. 92/1990 a fost expres abrogat, asa incat nici una dintre reglementarile cuprinse in acest decret-lege nu poate fi revitalizata decat artificial si anacronic, in afara rigorilor juridice.
    O alta constatare insa este deplin pertinenta si concludenta pentru formularea unei judecati de valoare in problema litigioasa asupra careia urmeaza a se pronunta Curtea Constitutionala, si anume ca nici un act normativ preconstitutional nu consacra institutia mandatului presedintial. Aceasta institutie este pentru prima oara reglementata prin Constitutia din anul 1991.
    Mandatul presedintial are determinari constitutionale specifice si inedite fata de reglementarile anterioare. Acestea privesc mai ales functiile ce deriva din mandat, conditiile de dobandire, de validare si de incepere a mandatului, durata acestuia, incompatibilitatile si imunitatile pe care le antreneaza, atributiile ce deriva din mandat si, implicit, raporturile in care se afla detinatorul acestuia cu celelalte autoritati publice, raspunderea ce revine titularului mandatului pentru modul de exercitare a acestuia. Nici o alta functie, dobandita pe baza unor reglementari anterioare Constitutiei, nu a avut ca fundament un asemenea mandat, asa incat trebuie admis ca prevederile Constitutiei Romaniei marcheaza o solutie de ruptura sau de reasezare esential diferita a institutiei de sef al statului. Pe cale de consecinta, mandatul presedintial reglementat de Constitutia Romaniei nu poate fi asezat in prelungirea unor durate de indeplinire a functiei de Presedinte al Romaniei, anterioare intrarii in vigoare a legii fundamentale.
    Art. 81 alin. (4) din Constitutie prevede: "Nici o persoana nu poate indeplini functia de Presedinte al Romaniei decat pentru cel mult doua mandate. Acestea pot fi si succesive".
    Pentru a se demonstra ilegitimitatea constitutionala a candidaturii domnului Ion Iliescu la functia de Presedinte al Romaniei, se face referire constanta numai la aceasta "functie", ignorandu-se cea de-a doua componenta a reglementarii cuprinse la art. 81 alin. (4), anume institutia "mandatului". Or, "functia de presedinte" nu poate fi abstrasa din cuprinsul reglementarii, netinandu-se seama de conceptul de "mandat". Cu alte cuvinte, pentru compararea institutiei de sef al statului, in reglementarea actuala, cu situatii anterioare, trebuie sa se observe ca institutia Presedintelui Romaniei este definita intre altele si prin mandatul constitutional. In lipsa unui astfel de "mandat", anterior intrarii in vigoare a Constitutiei, orice asociere cu situatii juridice premergatoare Constitutiei este nefondata.
    Un alt motiv pentru contestarea inregistrarii candidaturii domnului Ion Iliescu este acela ca, dupa intrarea in vigoare a Constitutiei, de la data de 8 decembrie 1991 si pana la alegerile din septembrie 1992, acesta a indeplinit un mandat constitutional care, deci, ar fi primul in succesiunea celor doua mandate permise de art. 81 alin. (4) din Constitutie. In sustinerea acestui argument sunt invocate prevederile art. 151 alin. (1) din Constitutie, potrivit carora "institutiile republicii, existente la data intrarii in vigoare a prezentei Constitutii, raman in functiune pana la constituirea celor noii".
    Prevederile art. 151 alin. (1) din Constitutie au asigurat continuitatea vietii statale a tarii prin prorogarea functionarii autoritatilor publice existente pana la constituirea celor noi, dupa regulile stabilite in Constitutie. In aceste conditii si-au desfasurat activitatea Presedintele Romaniei, Parlamentul, Guvernul, instantele judecatoresti, organele de procuratura etc. Cat priveste autoritatile publice cu caracter electiv - Parlamentul si Presedintele Romaniei -, acestea si-au continuat activitatea, in temeiul art. 151 alin. (1) din Constitutie, pe baza legitimarii conferite anterior, in temeiul scrutinului din 20 mai 1990, conform Decretului-lege nr. 92/1990.
    In consecinta, numai prin alegerile din 1992, organizate inauntrul termenului de un an de la adoptarea Constitutiei, prevazut - de art. 80 alin. (2) combinat cu art. 99 din Decretul-lege nr. 92/1990, aceste autoritati publice s-au constituit pentru prima oara ca institutii noi, in sensul art. 151 din Constitutie.
    Desigur, in ce priveste atributiile acestor autoritati, Constitutia a fost de imediata aplicare. Dar caracterul nou, constitutional, al acestor autoritati, avand semnificatia unei rupturi fata de legitimitatea lor anterioara, este, fara indoiala, consecinta alegerilor din septembrie 1992. De aceea perioada cuprinsa intre intrarea in vigoare a Constitutiei si alegerile din 1992 nu poate avea semnificatia mandatului constitutional prevazut de art. 81 alin. (4) din Constitutie.
    S-a sustinut in contestatii ca, daca ar fi ales, domnul Ion Iliescu ar depasi limita maxima a doua mandate de 4 ani prevazuta de art. 81 alin. (4) si art. 83 alin. (1) din Constitutie, fara a se tine insa seama ca, in realitate, a fost exercitat un singur mandat constitutional, in urma alegerilor din septembrie 1992.
    In unele contestatii s-a sustinut ca, prin hotararile nr. 17 si 19 din 7 septembrie 1992, Curtea Constitutionala a stabilit ca, potrivit Constitutiei, persoana care candideaza la functia de Presedinte al Romaniei trebuie sa indeplineasca in mod cumulativ mai multe conditii, intre care si pe aceea de a nu fi exercitat anterior doua mandate in aceasta functie, indiferent de durata sau constitutionalitatea lor. S-a invocat, de asemenea, ca, prin Hotararea nr. 18 din 7 septembrie 1992, aceeasi instanta de control constitutional a validat mandatele presedintiale anterioare Constitutiei, deoarece functia de Presedinte al Romaniei a fost instituita prin Decretul-lege nr. 92/1990.
    Este adevarat, asa cum s-a mai aratat, ca mandatele pe care le poate exercita Presedintele Romaniei sunt cel mult doua, dar aceasta numai in conditiile cuprinse in legea fundamentala a tarii, deoarece numai aceasta a dat valoare juridica limitarii respective.
    Cat priveste considerentele Hotararii nr. 18/1992 a Curtii Constitutionale, acestea trebuie raportate la obiectul contestatiei solutionate prin hotarare, si anume acela ca domnul Ion Iliescu a exercitat, dupa 22 decembrie 1989, prerogativele sefului statului, intai in Consiliul Frontului Salvarii Nationale, apoi in Consiliul Provizoriu de Uniune Nationala, fiind din nou ales la 20 mai 1990. Considerentul din Hotararea nr. 18/1992 a Curtii Constitutionale, invocat in argumentarea contestatiei, da expresie faptului ca inainte de Decretul-lege nr. 92/1990 nu a existat functia de Presedinte al Romaniei, ci aceea de presedinte al consiliilor mentionate, reglementarea functiei de Presedinte al Romaniei fiind data pentru prima oara prin decretul-lege amintit.
    Prin urmare, Curtea Constitutionala nu s-a referit niciodata, in hotararile sale, la existenta unor mandate constitutionale inaintea celui inceput dupa alegerile din septembrie 1992.
    In sprijinul contestatiilor s-au invocat si prevederile art. 10 din Legea nr. 69/1992 pentru alegerea Presedintelui Romaniei, potrivit carora: "Nu pot candida persoanele care, la data depunerii candidaturii, nu indeplinesc conditiile prevazute de art. 35 din Constitutie pentru a fi alese sau care au fost alese anterior, de doua ori, ca Presedinte al Romaniei".
    Invocarea acestor prevederi legale pentru contestarea legitimitatii constitutionale a candidaturii domnului Ion Iliescu, abstractie facand de dispozitiile legii fundamentale, chiar daca este pertinenta, nu este concludenta, din moment ce obiectul contestatiilor, prin referirea la nesocotirea unor dispozitii din Constitutie, imprima litigiilor cu care a fost sesizata Curtea Constitutionala trasaturile contenciosului constitutional. Or, in contenciosul constitutional, Curtea, garant al suprematiei Constitutiei, trebuie sa se raporteze la dispozitiile acesteia, nu la cele ale unor acte subsecvente si inferioare acestora.
    Pe de alta parte, chiar daca s-ar face abstractie de un asemenea imperativ, socotindu-se ca ne aflam in prezenta unui simplu contencios electoral, avand in vedere principiul necontestat al ierarhiei normelor juridice, este de la sine inteles ca norma legala nu poate fi opusa normei constitutionale. Fiind vorba de un text adoptat dupa intrarea in vigoare a Constitutiei, prevederile sale nu pot fi interpretate decat in concordanta cu dispozitiile art. 81 alin. (4) din Constitutie, referindu-se la aceeasi interdictie ce priveste, astfel cum s-a retinut deja, exclusiv mandatul constitutional de Presedinte al Romaniei. Orice alta interpretare, fiind neconstitutionala, nu poate fi retinuta, chiar daca, sub aspect literal, textul ar permite-o.
    In sfarsit, in sprijinul contestatiilor se invoca si declaratii ale domnului Ion Iliescu sau ale altor oameni politici, consideratii de ordin filosofic, moral ori politic, precum si opinii exprimate in presa. Acestea toate nu pot fi retinute ca argumente juridice in fata Curtii Constitutionale, care, potrivit art. 13 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, "se pronunta in numele legii". Pe de alta parte, art. 29 din Regulamentul de organizare si functionare a Curtii Constitutionale precizeaza explicit si imperativ: "Curtea nu statueaza decat asupra problemelor de drept".
    Fata de cele aratate, rezulta ca mandatul de Presedinte al Romaniei din perioada 1992-1996 este primul mandat constitutional al domnului Ion Iliescu. In consecinta, contestatiile ce fac obiectul judecatii de fata urmeaza sa fie respinse.
    Pentru considerentele aratate si vazand dispozitiile art. 144 lit. d) din Constitutie, ale art. 13 alin. (1) lit. B.a) si ale art. 27 si 28 din Legea nr. 47/1992, precum si cele ale art. 2 alin. (2) si art. 11 alin. (2) si alin. (3) din Legea nr. 69/1992, cu unanimitate de voturi,

    CURTEA
    In numele legii
    HOTARASTE:
    Respinge ca neintemeiate contestatiile privind inregistrarea candidaturii domnului Ion Iliescu la functia de Presedinte al Romaniei, formulate de domnii Alexe Mihai, Andrei I. Nicolae, doamna Barbaneagra Florica, domnii Bucatariu Virgil, Burlau Elvis, Burtea Grigore, Barbosu Mihai Marcel, Barbatescu Constantin, Cepu Marian Nicolae, Cioata Nicolae, Ciobanu Ilie, Costescu Stefan, Cristea Dumitru, doamna Cristea Sofia, domnii Damian Gelu, Epure D. Constantin, doamna Epure Simona, domnii Floroiu Florin, Gavrit Mihai Cristian, Georgescu N. Gheorghe, Giritoiu Aurel, Grec Vasile, Lazar Ion, doamna Luncan Lucica, domnii Lupu Anastase Cristian, Magiru Alexandru, Magiru Enache, Marcus Alex, Mercur Petrica, Modoran Ilie, Moraru Gheorghe, Minzatescu Ion, Nichifor Valeriu, Nichita Constantin, Oprea Vica, Oprinoi Gheorghe, Petcu Tudor, Petrescu Constantin, doamnele Petrescu Maria, Ploscariu Victoria, domnii Predutu Parvu, Rosculet Ion, doamnele Rosculet Olimpia, Rosculet T. Sevastiana, domnul Rusu Ilie Daniel, doamna Sandu Valeria, domnii Sandu L. Vasile, Stanescu Corneliu, Varu Petre si Zarzare Ion, in Dosarul nr. 162 D/1996; de domnul Petru Bucur-Volk in Dosarul nr. 163 D/1996; de Alianta Civica, doamnele Ana Blandiana (Otilia-Valeria Rusan), Dorana Cosoveanu si domnii Petre-Mihai Bacanu, Gheorghe-Dan-Nicolae Ceausescu, Traian-Gabriel Orban, Neculai Prelipceanu, Romulus Rusan in Dosarul nr. 164 D/1996; de doamna Doina-Maria Cornea si domnul Leontin-Horatiu Iuhas in Dosarul nr. 165 D/1996; de domnul Marchidan Gheorghe in Dosarul nr. 166 D/1996 si de doamna Chivulescu Mariana-Emanuela-Viorica in Dosarul nr. 167 D/1996.
    Hotararea este definitiva si se publica in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I.

           PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
              prof. univ. dr. IOAN MURARU

                          Magistrat asistent,
                          Gabriela Dragomirescu