HOTARARE Nr.
1146 din 30 august 2006
privind cerintele minime de
securitate si sanatate pentru utilizarea in munca de catre lucratori a
echipamentelor de munca
ACT EMIS DE:
GUVERNUL ROMANIEI
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 815 din 3 octombrie 2006
In temeiul art. 108 din Constituţia României,
republicată, şi al art. 51 alin. (1) lit. b) din Legea securităţii şi sănătăţii
în muncă nr. 319/2006,
Guvernul României adoptă
prezenta hotărâre.
CAPITOLUL I
Dispoziţii generale
Art. 1. - (1) Prezenta hotărâre stabileşte cerinţele
minime pentru asigurarea securităţii şi sănătăţii lucrătorilor care utilizează
la locul de muncă echipamente de muncă, definite potrivit art. 2.
(2) Prevederile Legii securităţii şi sănătăţii în muncă
nr. 319/2006 se completează cu prevederile specifice cuprinse în prezenta
hotărâre.
Art. 2. - In sensul prezentei
hotărâri, termenii şi expresiile de mai jos au următoarea semnificaţie:
a) echipament de muncă - orice maşină, aparat, unealtă sau instalaţie folosită la locul de
muncă;
b) utilizarea
echipamentului de muncă - orice activitate referitoare la echipamentul de muncă, cum ar fi pornirea sau oprirea
echipamentului, folosirea, transportul, repararea, modificarea, întreţinerea,
inclusiv curăţarea lui;
c) zonă periculoasă - orice zonă din interiorul şi/sau din jurul echipamentului de muncă
în care prezenţa unui lucrător expus îl supune pe acesta unui risc pentru
sănătatea şi securitatea sa;
d) lucrător expus - orice lucrător aflat integral sau parţial într-o zonă periculoasă;
e) operator - lucrătorul/lucrătorii
însărcinat/însărcinaţi cu utilizarea echipamentului de muncă.
CAPITOLUL II
Obligaţiile angajatorului
SECŢIUNEA 1
Obligaţii generale. Reguli referitoare la
echipamentele de muncă
Art. 3. - (1) Angajatorul este obligat să ia măsurile
necesare pentru ca echipamentul de muncă pus la dispoziţia lucrătorilor din
întreprindere şi/sau unităţi să corespundă lucrului prestat ori să fie adaptat
acestui scop şi să poată fi utilizat de către lucrători, fără a pune în pericol
securitatea sau sănătatea lor.
(2) La alegerea echipamentelor de muncă pentru asigurarea securităţii şi sănătăţii lucrătorilor,
angajatorul este obligat să acorde o atenţie deosebită tuturor condiţiilor de
muncă, caracteristicilor specifice acestora, precum şi riscurilor existente, în
special la locurile de muncă din cadrul întreprinderii şi/sau unităţii, şi/sau
riscurilor care sunt susceptibile să apară la utilizarea echipamentelor de
muncă.
(3) In situaţia în care nu este posibil să se asigure
că echipamentele de muncă sunt utilizate fără niciun risc pentru sănătatea şi
securitatea lucrătorilor, angajatorul este obligat să ia măsuri corespunzătoare
pentru reducerea riscurilor.
Art. 4. - (1) Fără a aduce atingere prevederilor art.
3, angajatorul este obligat să procure şi/sau să utilizeze:
a) echipamente de muncă puse pentru prima dată la
dispoziţia lucrătorilor din întreprindere şi/sau unitate, pentru folosinţă, după
data intrării în vigoare a prezentei hotărâri, care îndeplinesc:
(i) prevederile tuturor reglementărilor tehnice române
care transpun legislaţia comunitară aplicabilă;
(ii) cerinţele minime prevăzute în anexa nr. 1, în
cazul în care nu se aplică sau se aplică parţial reglementări tehnice române care transpun legislaţia
comunitară;
b) echipamente de muncă puse pentru prima dată la
dispoziţia lucrătorilor din întreprindere şi/sau unitate, pentru folosinţă,
care îndeplinesc cerinţele minime prevăzute în anexa nr. 1, cel târziu până la
data de 31 decembrie 2006.
(2) Angajatorul este obligat să ia măsurile necesare
pentru ca, pe toată durata utilizării lor, echipamentele de muncă să fie
menţinute, printr-o întreţinere adecvată, la un nivel tehnic care să respecte,
după caz, prevederile alin. (1) lit. a) sau b).
(3) Ministerul Muncii, Solidarităţii Sociale şi
Familiei stabileşte, după consultarea partenerilor sociali şi luând în
considerare legislaţia şi/sau practicile naţionale, modalităţile care să permită
realizarea unui nivel de securitate corespunzător obiectivelor prevăzute în
anexa nr. 2.
SECŢIUNEA a 2-a
Verificarea echipamentelor de muncă
Art. 5. - (1) Angajatorul este
obligat să ia măsurile necesare pentru ca echipamentele de muncă a căror securitate
depinde de condiţiile de instalare să fie supuse unei verificări iniţiale, după
instalare şi înainte de prima punere în funcţiune şi unei verificări după
fiecare montare într-un loc de muncă nou sau pe un nou amplasament, efectuate
de persoane competente, în conformitate cu legislaţia şi/sau cu practicile
naţionale, în scopul asigurării unei instalări corecte şi a bunei funcţionări a
acestor echipamente de muncă.
(2) Pentru a garanta că cerinţele de securitate şi de
sănătate sunt respectate şi orice deteriorări sunt depistate şi remediate la
timp, angajatorul este obligat să ia măsurile necesare pentru ca echipamentele
de muncă, care sunt supuse unor influenţe ce pot genera deteriorări
susceptibile de a fi la originea unor situaţii periculoase, să facă obiectul:
a) unor verificări periodice şi, dacă este cazul, unor
încercări periodice efectuate de persoane competente, în conformitate cu
legislaţia şi/sau cu practicile naţionale;
b) unor verificări speciale, efectuate de persoane
competente, în conformitate cu legislaţia şi/sau cu practicile naţionale, de
fiecare dată când s-au produs evenimente excepţionale susceptibile să aibă
consecinţe dăunătoare asupra securităţii echipamentului de muncă, cum ar fi
modificări ale procesului de muncă, accidente, fenomene naturale, perioade
prelungite de neutilizare.
(3) Rezultatele verificărilor trebuie să fie
înregistrate şi puse la dispoziţie Inspecţiei Muncii la solicitarea acesteia.
Ele trebuie păstrate pe o perioadă de timp corespunzătoare, de exemplu, în
funcţie de recomandările sau specificaţiile producătorului.
(4) Dacă echipamentele de muncă respective sunt
utilizate în exteriorul întreprinderii, acestea trebuie să fie însoţite de o
dovadă referitoare la realizările ultimei verificări.
(5) Ministerul Muncii, Solidarităţii Sociale şi
Familiei stabileşte modalităţile de efectuare a acestor verificări.
SECŢIUNEA a 3-a
Echipamente de muncă cu riscuri specifice.
Ergonomia şi sănătatea la locul de muncă
Art. 6. - Dacă utilizarea unui echipament de muncă este
susceptibilă să prezinte un risc specific pentru securitatea şi sănătatea
lucrătorilor, angajatorul este obligat să ia măsurile necesare pentru a se
asigura că:
a) utilizarea echipamentului de muncă este accesibilă
numai lucrătorilor însărcinaţi cu această atribuţie;
b) pentru efectuarea reparaţiilor, modificărilor şi
întreţinerii trebuie desemnaţi lucrători cu atribuţii în acest sens.
Art. 7. - Postul de lucru şi
poziţia lucrătorilor în utilizarea echipamentului de muncă, precum şi
principiile ergonomice trebuie să fie luate, în mod deosebit, în considerare de
către angajator la aplicarea cerinţelor minime de securitate şi sănătate.
SECŢIUNEA a 4-a
Informarea
lucrătorilor
Art. 8. - Fără a aduce atingere prevederilor secţiunii
a 5-a a cap. III din Legea nr. 319/2006, angajatorul este obligat să ia
măsurile necesare pentru ca lucrătorii să dispună de informaţii adecvate şi,
dacă este cazul, de fişe de lucru referitoare la echipamentele de muncă
utilizate la locul de muncă.
Art. 9. - (1) Informaţiile şi fişele de lucru prevăzute
la art. 8 trebuie să cuprindă un număr minim de date referitoare la securitate
şi sănătate privind:
a) condiţiile de folosire a echipamentelor de muncă;
b) situaţiile anormale previzibile;
c) concluziile care pot fi trase, acolo unde este
cazul, din experienţa acumulată în urma utilizării echipamentelor de muncă.
(2) Lucrătorii trebuie să fie atenţionaţi în legătură
cu riscurile la care sunt expuşi, echipamentele de muncă din imediata
vecinătate a locului lor de muncă, precum şi asupra modificărilor prevăzute a
fi efectuate, în măsura în care aceste modificări afectează echipamentele de
muncă situate în imediata vecinătate a locului lor de muncă, chiar dacă aceşti
lucrători nu utilizează direct aceste echipamente.
(3) Informaţiile şi fişele tehnice trebuie să fie pe
înţelesul lucrătorilor vizaţi.
SECŢIUNEA a 5-a
Instruirea, consultarea şi participarea
lucrătorilor
Art. 10. - Fără a aduce
atingere prevederilor secţiunii a 7-a a cap. III din Legea nr. 319/2006,
angajatorul este obligat să ia măsurile necesare pentru ca:
a) lucrătorii însărcinaţi cu utilizarea echipamentelor
de muncă să fie instruiţi adecvat, inclusiv cu privire
la riscurile posibile, determinate de utilizarea acestora;
b) lucrătorii prevăzuţi la art. 6 lit. b) să fie
instruiţi adecvat.
Art. 11. - Consultarea şi participarea lucrătorilor
şi/sau a reprezentanţilor lor se desfăşoară potrivit prevederilor secţiunii a 6-a a cap. III din Legea nr. 319/2006.
CAPITOLUL III
Dispoziţii finale
Art. 12. - Modificările de natură strict tehnică ale
anexelor nr. 1 şi 2 sunt realizate de Ministerul Muncii, Solidarităţii Sociale
şi Familiei, în funcţie de:
a) adoptarea reglementărilor
tehnice române care transpun legislaţia comunitară în domeniul armonizării
tehnice şi al standardizării referitoare la echipamentele de muncă; şi/sau
b) progresele tehnice, de evoluţia reglementărilor
sau specificaţiilor internaţionale ori de cunoştinţele din domeniul
echipamentelor de muncă.
Art. 13. - (1) Pentru întreprinderile mici şi mijlocii,
Ministerul Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei poate stabili, dacă este
necesar, modalităţile de aplicare a prevederilor pct. 4 din anexa nr. 2, care
se aprobă prin ordin al ministrului muncii, solidarităţii sociale şi familiei.
(2) Ministerul Muncii, Solidarităţii Sociale şi
Familiei raportează Comisiei Europene la fiecare 5 ani cu privire la aplicarea
dispoziţiilor prezentei hotărâri, indicând punctele de
vedere ale partenerilor sociali.
Art. 14. - Anexele nr. 1 şi 2 fac parte integrantă din
prezenta hotărâre.
Art. 15. - Prezenta hotărâre intră în vigoare la data
de 1 octombrie 2006.
*
Prezenta hotărâre transpune Directiva 89/655/CEE
privind cerinţele minime de securitate şi sănătate pentru utilizarea echipamentului de muncă de către
lucrători în muncă, amendată de directivele 95/63/CE si 2001/45/CE, publicate în Jurnalul Oficial
al Comunităţilor Europene (JOCE) seria L nr. 393/1989, nr. 335/1995 şi nr.
195/2001.
PRIM-MINISTRU
CĂLIN POPESCU-TĂRICEANU
Contrasemnează:
p. Ministrul muncii, solidarităţii sociale şi familiei,
Mihai Constantin Şeitan,
secretar de stat
p. Ministrul integrării europene,
Adrian Ciocănea,
secretar de stat
ANEXA Nr. 1
CERINŢELE MINIME
pentru aplicarea art. 4 alin. (1) lit. a) pct. (ii)
şi lit. b) din hotărâre
1. Dispoziţii generale
1.1. Obligaţiile stabilite în prezenta anexă se
aplică, ţinându-se seama de prevederile din hotărâre, şi în cazurile în care
echipamentul de muncă prezintă riscuri.
1.2. Cerinţele minime enunţate în continuare, în
măsura în care ele se aplică la echipamentele de muncă în funcţiune, nu
necesită obligatoriu aceleaşi măsuri ca şi cerinţele esenţiale referitoare la
echipamentele de muncă noi.
2. Cerinţe minime generale aplicabile
echipamentelor de muncă
2.1. Sistemele de comandă ale unui echipament de muncă,
care afectează securitatea, trebuie să fie vizibile, uşor de identificat şi,
dacă este necesar, să fie marcate corespunzător.
2.1.1. Sistemele de comandă trebuie să fie amplasate în
exteriorul zonelor periculoase, cu excepţia anumitor sisteme de comandă, dacă
este necesar, şi în aşa fel încât manevrarea lor să nu provoace riscuri
suplimentare. Acestea nu trebuie să genereze riscuri ca urmare a unei manevre
neintenţionate.
2.1.2. Dacă este necesar, de la postul de comandă
principal operatorul trebuie să aibă posibilitatea să se asigure că nu există
persoane în zonele periculoase. Dacă acest lucru nu este posibil, orice pornire
trebuie să fie precedată automat de un sistem de siguranţă, cum ar fi un semnal
de avertizare sonoră şi/sau vizuală. Lucrătorul expus trebuie să aibă timpul
şi/sau mijloacele necesare pentru a evita rapid riscurile provocate de pornirea
şi/sau oprirea echipamentului de muncă.
2.1.3. Sistemele de comandă trebuie să fie sigure şi
să fie alese ţinându-se cont de defecţiunile, perturbaţiile şi constrângerile
previzibile în cadrul utilizării prevăzute.
2.2. Pornirea echipamentului de muncă nu trebuie să
fie posibil să se realizeze decât numai printr-o acţiune voluntară asupra
sistemului de comandă prevăzut în acest scop.
2.2.1. Exceptându-se cazurile în care repornirea sau
modificarea nu prezintă niciun risc pentru lucrătorii expuşi, aceeaşi cerinţă
se aplică şi pentru:
a) repornirea echipamentului după o oprire, indiferent
de cauza opririi;
b) comanda unei modificări semnificative a
condiţiilor de funcţionare (de exemplu, viteză, presiune etc).
2.2.2. Această cerinţă nu se aplică repornirii sau
modificării condiţiilor de funcţionare rezultate din derularea unei secvenţe
normale a unui ciclu automat.
2.3. Fiecare echipament de muncă trebuie să fie
prevăzut cu un sistem de comandă care să permită oprirea completă a acestuia în
condiţii de securitate.
2.3.1. Fiecare post de lucru
trebuie să fie prevăzut cu un sistem de comandă care să permită, în funcţie de
riscurile existente, oprirea fie în totalitate a echipamentului de muncă, fie
numai parţial, de aşa manieră încât echipamentul de muncă să fie în stare de securitate.
2.3.2. Comanda de oprire a echipamentului de muncă
trebuie să aibă prioritate faţă de comenzile de pornire. Oprirea echipamentului
de muncă sau a elementelor periculoase ale acestuia fiind realizată,
alimentarea cu energie a organelor de comandă respective trebuie să fie întreruptă.
2.4. Dacă acest lucru este necesar şi în funcţie de
pericolele pe care le prezintă echipamentul de muncă şi de timpii normali de
oprire, un echipament de muncă trebuie să fie prevăzut cu un dispozitiv de
oprire de urgenţă.
2.5. Un echipament de muncă care prezintă pericole
datorate căderilor sau proiectării de obiecte trebuie să fie prevăzut cu
dispozitive de securitate corespunzătoare. Un echipament de muncă care prezintă
pericole datorate degajărilor de gaze, vapori sau lichide ori emisiilor de pulberi
trebuie să fie prevăzut cu dispozitive corespunzătoare de reţinere şi/sau de
evacuare amplasate în apropierea surselor corespunzătoare de pericol.
2.6. Echipamentele de muncă şi elementele lor
componente trebuie, dacă este necesar pentru securitatea sau sănătatea
lucrătorilor, să fie stabilizate prin fixare ori prin alte mijloace.
2.7. In cazul în care există riscul ruperii sau
spargerii unor elemente ale echipamentului de muncă, situaţie care ar putea
prezenta pericole semnificative pentru securitatea şi sănătatea lucrătorilor,
trebuie luate măsuri de protecţie adecvate.
2.8.
2.8.1. Dacă elementele mobile ale unui echipament de
muncă prezintă riscuri de producere de accidente prin contactul mecanic,
acestea trebuie să fie prevăzute cu protectori şi dispozitive de protecţie care
să împiedice accesul în zonele periculoase sau să oprească mişcarea elementelor
periculoase înainte de pătrunderea în zonele periculoase.
2.8.2. Protectorii şi dispozitivele de protecţie
trebuie:
a) să fie de construcţie robustă;
b) să nu genereze riscuri suplimentare;
c) să nu fie înlăturate cu uşurinţă sau făcute
inoperante;
d) să fie amplasate la o distanţă adecvată faţă de
zona periculoasă;
e) să nu limiteze mai mult decât este necesar
observarea ciclului de muncă;
f) să permită intervenţiile indispensabile pentru
instalarea şi/sau înlocuirea elementelor şi, de asemenea, pentru activităţile
de întreţinere, prin limitarea accesului numai în zona sau la lucrarea care
trebuie realizată şi, dacă este posibil, fără demontarea protectorului sau
dispozitivului de protecţie.
2.9. Zonele şi punctele de muncă sau cele de
întreţinere a unui echipament de muncă trebuie să fie iluminate corespunzător,
în funcţie de lucrările realizate.
2.10. Părţile echipamentului
de muncă expuse unor temperaturi înalte sau foarte scăzute trebuie, dacă este
cazul, să fie protejate împotriva riscurilor de contact sau de apropiere a
lucrătorilor de ele.
2.11. Dispozitivele de avertizare ale echipamentului de muncă trebuie să fie uşor de perceput şi de înţeles şi lipsite
de ambiguităţi.
2.12. Un echipament de muncă poate să fie utilizat
numai pentru operaţiunile şi în condiţiile pentru care a fost realizat.
2.13. Operaţiile de întreţinere trebuie să poată să
fie efectuate când echipamentul de muncă este oprit. Dacă acest lucru nu este
posibil, trebuie să fie luate măsuri de protecţie adecvate pentru executarea
acestor operaţii sau pentru ca acestea să fie efectuate în afara zonelor
periculoase. Pentru fiecare echipament de muncă care deţine un program de
întreţinere, acesta trebuie să fie respectat şi ţinut la zi.
2.14. Orice echipament de muncă trebuie să fie
prevăzut cu dispozitive uşor de identificat, destinate separării de fiecare din
sursele de energie. Reconectarea nu trebuie să genereze riscuri pentru
lucrătorii în cauză.
2.15. Un echipament de muncă trebuie să fie prevăzut
cu dispozitive de avertizare şi semnalizare indispensabile pentru asigurarea
securităţii lucrătorilor.
2.16. Pentru efectuarea
operaţiilor de producţie, reglare şi întreţinere a echipamentelor de muncă,
lucrătorii trebuie să aibă acces şi să rămână în condiţii de securitate în
toate zonele necesare.
2.17. Orice echipament de muncă trebuie să fie adecvat
pentru protecţia lucrătorilor împotriva riscurilor de incendiu sau de
supraîncălzire a echipamentului de muncă ori de degajare de gaze, pulberi,
lichide, vapori sau de alte substanţe produse de către echipamentul de muncă
sau utilizate ori depozitate în acesta.
2.18. Orice echipament de
muncă trebuie să fie adecvat pentru prevenirea riscurilor de explozie a
acestuia sau a substanţelor produse de acesta ori utilizate sau depozitate în
echipamentul de muncă.
2.19. Orice echipament de muncă trebuie să fie
adecvat pentru protecţia lucrătorilor expuşi riscurilor de electrocutare prin
atingere directă sau indirectă.
3. Cerinţe minime
suplimentare aplicabile echipamentelor de muncă specifice
3.1. Cerinţe minime
aplicabile echipamentelor de muncă mobile, cu sau fără autopropulsie 3.1.1. Echipamentele de muncă pe care este necesară prezenţa unui
lucrător transportat sau a unor lucrători transportaţi trebuie să fie amenajate
de aşa manieră încât să reducă riscurile pentru lucrător sau lucrători în
timpul deplasării. In aceste riscuri trebuie să fie incluse riscurile de contact
al lucrătorilor cu roţile sau şenilele ori de blocare de către acestea. 3.1.2.
3.1.2.1. Atunci când blocarea accidentală a
elementelor de transmisie a puterii între un echipament de muncă mobil şi
accesoriile sale şi/sau remorci poate genera riscuri specifice, acest
echipament de muncă trebuie să fie echipat sau amenajat de aşa manieră încât să
împiedice blocarea elementelor de transmitere a puterii.
3.1.2.2. Atunci când blocarea nu poate să fie
împiedicată, trebuie să fie luate toate măsurile posibile pentru a se evita
consecinţele dăunătoare pentru lucrători.
3.1.3. Dacă elementele de transmitere a puterii între
echipamentele de muncă mobile riscă să se îmbâcsească şi să se deterioreze prin
contact cu solul, trebuie să fie prevăzute facilităţi pentru susţinerea
acestora.
3.1.4.
3.1.4.1. Echipamentele de muncă mobile pe care este
necesară prezenţa unui lucrător transportat sau a unor lucrători transportaţi
trebuie să limiteze, în condiţii de utilizare efectivă, riscurile care provin
din schimbarea direcţiei sau răsturnarea echipamentului de muncă:
a) fie printr-o structură de protecţie care să
împiedice ca echipamentul de muncă să nu se răstoarne mai mult de un sfert de
rotaţie;
b) fie printr-o structură care să garanteze un spaţiu
suficient în jurul lucrătorului transportat sau lucrătorilor transportaţi, dacă
mişcarea poate continua cu mai mult de un sfert de rotaţie;
c) fie prin orice alt dispozitiv cu efect echivalent.
3.1.4.2. Aceste structuri de protecţie pot face parte integrantă din echipamentul de muncă.
3.1.4.3. Aceste structuri de protecţie nu sunt
necesare atunci când echipamentul de muncă este stabilizat în timpul utilizării
sau atunci când schimbarea direcţiei ori răsturnarea echipamentului de muncă
este imposibilă din proiectare.
3.1.4.4. Dacă există un risc ca un lucrător
transportat, în momentul schimbării direcţiei sau răsturnării, să fie strivit
între părţile echipamentului de muncă şi sol, trebuie să fie instalat un sistem
de reţinere pentru lucrătorii transportaţi.
3.1.5. Autostivuitoarele cu furcă pe care sunt aşezaţi
unul sau mai mulţi lucrători trebuie să fie amenajate sau echipate de aşa
manieră încât să limiteze riscurile de răsturnare, de exemplu:
a) fie prin instalarea unei cabine pentru conducător;
b) fie printr-o structură care să împiedice
răsturnarea acestora;
c) fie printr-o structură care să garanteze că, în
cazul răsturnării acestora, rămâne un spaţiu suficient între sol şi anumite
părţi ale autostivuitorului cu furcă pentru lucrătorii transportaţi;
d) fie printr-o structură care să reţină lucrătorul
sau lucrătorii pe scaunul de la postul de conducere de aşa manieră încât să
împiedice ca acesta/aceştia să fie strivit/striviţi de părţi ale
autostivuitorului care se răstoarnă.
3.1.6. Echipamentele de muncă mobile cu autopropulsare,
a căror deplasare poate provoca riscuri pentru lucrători, trebuie să
îndeplinească următoarele condiţii:
a) să fie prevăzute cu mijloace care să permită
prevenirea unei porniri neautorizate;
b) să fie prevăzute cu
mijloace adecvate care să reducă consecinţele unei eventuale ciocniri în caz de
mişcare simultană a mai multor echipamente de muncă care se deplasează pe şine;
c) să fie prevăzute cu un dispozitiv de frânare şi de
oprire; în măsura în care condiţiile de securitate o impun, în cazul defectării
dispozitivului principal, un dispozitiv de urgenţă, acţionat prin comenzi uşor
de manevrat sau prin sisteme automate, trebuie să permită frânarea şi oprirea;
d) atunci când câmpul de vizibilitate directă a conducătorului este necorespunzător din punctul de
vedere al securităţii, acestea trebuie să fie prevăzute cu dispozitive
auxiliare adecvate, pentru îmbunătăţirea vizibilităţii;
e) dacă sunt prevăzute pentru utilizare pe timpul
nopţii sau în locuri întunecoase, acestea trebuie să fie prevăzute cu un
dispozitiv de iluminat, adaptat lucrării de efectuat şi care asigură o
securitate suficientă pentru lucrători;
f) dacă prezintă riscuri de incendiu - datorate
acestora sau remorcilor şi/sau încărcăturii - susceptibile să pericliteze
lucrătorii, acestea trebuie să fie prevăzute cu dispozitive adecvate de
stingere a incendiilor, în cazul în care astfel de dispozitive nu sunt
disponibile suficient de aproape de locul de utilizare;
g) dacă sunt telecomandate, acestea trebuie să se
oprească automat atunci când ies din câmpul de acţiune al telecomenzii;
h) dacă sunt telecomandate şi pot, în condiţii normale
de utilizare, să lovească sau să blocheze lucrătorii, acestea trebuie să fie
echipate cu dispozitive de protecţie împotriva acestor riscuri, în cazul în
care nu există alte dispozitive adecvate pentru combaterea riscului de lovire.
3.2. Cerinţe minime
aplicabile echipamentelor de muncă folosite pentru ridicarea sarcinilor
3.2.1. Dacă echipamentele de muncă folosite pentru
ridicarea sarcinilor sunt instalate în mod permanent, rezistenţa şi
stabilitatea acestora în timpul utilizării trebuie să fie asigurate ţinându-se
seama mai ales de sarcinile care se vor ridica şi de solicitările produse în
locurile de suspendare sau de fixare pe structuri.
3.2.2.
3.2.2.1. Maşinile folosite pentru ridicarea
sarcinilor trebuie să aibă marcate vizibil sarcina nominală şi, dacă este
cazul, o plăcuţă pe care să fie înscrisă sarcina nominală pentru fiecare
configuraţie a maşinii.
3.2.2.2. Dispozitivele de prindere pentru ridicarea
sarcinilor trebuie să fie marcate de aşa manieră încât să permită identificarea
caracteristicilor esenţiale pentru utilizarea sigură.
3.2.2.3. Dacă echipamentul de muncă nu a fost
destinat pentru ridicarea lucrătorilor şi dacă există posibilitatea unei
asemenea confuzii, o semnalizare adecvată trebuie să fie marcată de manieră
vizibilă.
3.2.3. Echipamentele de muncă instalate permanent
trebuie să fie instalate de aşa manieră încât să reducă
riscul ca sarcinile:
a) să lovească lucrătorii;
b) în mod neintenţionat, să se deplaseze periculos sau
să cadă liber; sau
c) să se desprindă neintenţionat. 3.2.4.
3.2.4.1. Maşinile pentru ridicarea sau deplasarea
lucrătorilor trebuie să fie adecvate:
a) pentru a evita riscurile de cădere a cabinei,
atunci când acestea există, cu ajutorul dispozitivelor adecvate;
b) pentru a evita riscurile de cădere a utilizatorului
în afara cabinei, atunci când acestea există;
c) pentru a evita riscurile de strivire, de blocare sau de lovire a utilizatorului, în special
printr-un contact întâmplător cu obiecte;
d) pentru a garanta securitatea lucrătorilor blocaţi
în cabină în caz de accident şi a permite deblocarea acestora.
3.2.4.2. Dacă, din motive inerente datorate
amplasamentului şi înălţimilor diferite, riscurile menţionate la pct. 3.2.4.1
lit. a) nu pot să fie evitate prin niciun dispozitiv de securitate, trebuie să
fie instalat un cablu cu coeficient de securitate mărit, iar starea acestuia
trebuie să fie verificată în fiecare zi de muncă.
3.3. Cerinţe minime
aplicabile instalaţiilor şi echipamentelor de muncă electrice
3.3.1. Instalaţiile şi echipamentele de muncă
electrice trebuie să fie proiectate, fabricate, montate, întreţinute şi
exploatate astfel încât să asigure protecţia împotriva pericolelor generate de
energia electrică, precum şi protecţia împotriva pericolelor datorate
influenţelor externe.
3.3.1.1. Pentru asigurarea protecţiei împotriva
pericolelor generate de echipamentele electrice, trebuie prevăzute măsuri
tehnice astfel încât:
a) persoanele să fie protejate faţă de pericolul de
vătămare care poate fi generat la atingerea directă sau indirectă a părţilor
aflate sub tensiune;
b) să nu se producă temperaturi, arcuri electrice sau
radiaţii care să pericliteze viaţa ori sănătatea oamenilor;
c) construcţia echipamentelor de muncă să fie adecvată
mediului pentru a se evita producerea de incendii şi explozii;
d) persoanele şi bunurile să fie protejate contra
pericolelor generate în mod natural de echipamentul
electric;
e) izolaţia echipamentelor electrice să fie
corespunzătoare pentru condiţiile prevăzute.
3.3.1.2. Pentru asigurarea protecţiei împotriva
pericolelor datorate influenţei externe, echipamentele electrice trebuie:
a) să satisfacă cerinţele
referitoare la solicitările mecanice astfel încât să nu fie periclitaţi
lucrătorii şi persoanele care se află în mediul de muncă;
b) să nu fie influenţate de condiţiile de mediu,
astfel încât să nu fie periclitaţi lucrătorii şi persoanele care se află în
mediul de muncă;
c) să nu pericliteze lucrătorii şi persoanele care se
află în mediul de muncă, în condiţii previzibile de suprasarcină.
3.3.2.
3.3.2.1. La instalaţiile şi echipamentele de muncă
electrice, pentru protecţia împotriva electrocutării prin atingere directă
trebuie să se aplice măsuri tehnice, completate cu măsuri oganizatorice.
3.3.2.2. Pentru protecţia împotriva electrocutării
prin atingere directă trebuie să fie realizate următoarele măsuri tehnice:
a) acoperiri cu materiale
electroizolante ale părţilor active (izolarea de protecţie) ale instalaţiilor
şi echipamentelor electrice;
b) închideri în carcase sau acoperiri cu învelişuri
exterioare;
c) îngrădiri;
d) protecţia prin amplasare în locuri inaccesibile
prin asigurarea unor distanţe minime de securitate;
e) scoaterea de sub tensiune a instalaţiei sau
echipamentului electric la care urmează a se efectua lucrări şi verificarea
lipsei de tensiune;
f) utilizarea de dispozitive speciale pentru legări la
pământ şi în scurtcircuit;
g) folosirea mijloacelor de protecţie electroizolante;
h) alimentarea la tensiune foarte joasă (redusă) de
protecţie;
i) egalizarea potenţialelor şi izolarea faţă de pământ
a platformei de lucru.
3.3.2.3. Pentru protecţia împotriva electrocutării
prin atingere directă trebuie să fie realizate următoarele măsuri
organizatorice:
a) executarea intervenţiilor la instalaţiile electrice
(depanări, reparări, racordări etc.) trebuie să se facă numai de către personal
calificat în meseria de electrician, autorizat şi instruit pentru lucrul
respectiv;
b) executarea intervenţiilor în baza uneia din formele
de lucru;
c) delimitarea materială a locului de muncă
(îngrădire);
d) eşalonarea operaţiilor de intervenţie la
instalaţiile electrice;
e) elaborarea unor instrucţiuni
de lucru pentru fiecare intervenţie la instalaţiile electrice;
f) organizarea şi executarea verificărilor periodice
ale măsurilor tehnice de protecţie împotriva atingerilor directe.
3.3.2.4. La instalaţiile, utilajele, echipamentele şi
aparatele care utilizează energie electrică intervenţiile sunt permise numai în
baza următoarelor forme de lucru:
a) autorizaţii de lucru scrise (AL);
b) instrucţiuni tehnice interne de protecţie a muncii
(ITI -PM);
c) atribuţii de serviciu (AS);
d) dispoziţii verbale (DV);
e) procese-verbale (PV);
f) obligaţii de serviciu (OS);
g) propria răspundere (PR).
3.3.3.
3.3.3.1. La instalaţiile şi echipamentele de muncă
electrice, pentru protecţia împotriva electrocutării prin atingere indirectă
trebuie să se realizeze şi să se aplice numai măsuri şi mijloace de protecţie
tehnice, fiind interzise înlocuirea măsurilor şi mijloacelor tehnice de
protecţie cu măsuri de protecţie organizatorice. Pentru evitarea electrocutării
prin atingere indirectă trebuie aplicată o măsură de protecţie principală, care
să asigure protecţia în orice condiţii, şi o măsură de protecţie suplimentară,
care să asigure protecţia în cazul deteriorării protecţiei principale. Cele
două măsuri de protecţie trebuie alese astfel încât să nu se anuleze una pe
cealaltă.
3.3.3.2. Pentru protecţia împotriva atingerii
indirecte trebuie să fie realizate următoarele măsuri tehnice:
a) folosirea tensiunilor foarte joase de securitate
TFJS;
b) legarea la pământ;
c) legarea la nul de protecţie;
d) izolarea suplimentară de
protecţie, aplicată utilajului, în procesul de fabricare;
e) izolarea amplasamentului;
f) separarea de protecţie;
g) egalizarea şi/sau dirijarea potenţialelor;
h) deconectarea automată în cazul apariţiei unei
tensiuni sau a unui curent de defect periculoase;
i) folosirea mijloacelor de protecţie electroizolante.
3.3.3.3. Este interzisă folosirea drept protecţie
principală a măsurilor indicate la pct. 3.3.3.2 lit. e), g), h) şi i).
3.3.3.4. Fac excepţie instalaţiile electrice casnice,
la care deconectarea automată la curenţi de defect poate constitui mijloc
principal de protecţie, şi stâlpii liniilor electrice aeriene de joasă
tensiune, la care dirijarea distribuţiei potenţialelor constituie mijloc
principal de protecţie.
3.3.4. La instalaţiile şi
echipamentele electrice de înaltă tensiune, sistemul de protecţie împotriva
electrocutării prin atingere indirectă trebuie să se realizeze prin legarea la
pământ de protecţie, care este măsură obligatorie, cumulat cu alte măsuri de
protecţie.
3.3.5.
3.3.5.1. Instalaţiile şi echipamentele electrice
trebuie să fie alese cu grad corespunzător de protecţie în funcţie de zonele cu
atmosferă potenţial explozivă.
3.3.5.2. Zonarea trebuie să se efectueze de către
proiectantul instalaţiilor şi echipamentelor electrice,
la cererea beneficiarului.
3.3.6. La instalaţiile şi echipamentele de muncă
electrice, valorile de calcul, precum şi limitele admise ale curenţilor prin
corpul omului, ale impedanţei electrice a corpului uman, ale tensiunilor de atingere
şi de pas şi ale tensiunilor de lucru trebuie să fie în conformitate cu
regulile tehnice aplicabile.
3.3.7. Reţelele izolate faţă de pământ trebuie să fie
prevăzute cu protecţie automată prin controlul rezistenţei de izolaţie, care să
semnalizeze şi/sau să deconecteze în cazul punerii la pământ. Reţelele
electrice din locurile de muncă cu risc de incendiu şi explozie, precum şi cele
din depozitele de explozivi sau carburanţi trebuie prevăzute cu dispozitive
care să asigure protecţia automată la curenţi de defect (PACD).
3.3.8. La instalaţiile de înaltă tensiune trebuie să
fie prevăzute blocări mecanice sau electrice, astfel încât deschiderea
carcaselor şi a îngrădirilor de protecţie să fie posibilă numai după scoaterea
de sub tensiune a echipamentului electric respectiv, iar manevrarea
dispozitivului de blocare trebuie să poată fi făcută numai cu o sculă specială.
3.3.9. Pentru ca deservirea, întreţinerea şi
repararea instalaţiilor şi echipamentelor de muncă electrice să se poată
efectua fără pericol, trebuie să se prevadă, încă din faza de proiectare,
execuţie şi montaj, distanţe, spaţii şi/sau îngrădiri de protecţie în jurul
acestora.
3.3.10. La maşinile şi instalaţiile de ridicat cu
elemente mobile, cum sunt podurile rulante din încăperile sau spaţiile de
producţie neelectrice, se admit părţi active în construcţie deschisă, fără
carcase închise, cu condiţia protejării împotriva atingerii sau apropierii de
părţile active, prin amplasarea acestora la înălţimi suficient de mari faţă de
căile de acces şi de circulaţie şi/sau prin prevederea de îngrădiri închise pe
căile de acces.
3.3.11. Automacaralele care lucrează în apropierea
liniilor electrice aeriene trebuie să fie echipate cu dispozitive de
semnalizare a intrării braţului în zona de influenţă a acestora.
3.3.12. Echipamentul de muncă electric/instalaţia de
clasa I de protecţie trebuie
să aibă asigurată protecţia împotriva atingerii directe a pieselor aflate
normal sub tensiune şi să fie prevăzut/prevăzută cu legături de protecţie
pentru asigurarea protecţiei în caz de defect.
3.3.13. La instalaţiile şi echipamentele de muncă
electrice de clasa I de
protecţie posibilitatea executării legăturilor de protecţie trebuie să se
asigure astfel:
a) în cazul unui echipament electric/unei instalaţii fix/fixe,
acesta/aceasta trebuie să fie prevăzut/prevăzută cu două borne de masă: una în
cutia de borne, lângă bornele de alimentare cu energie electrică, pentru
racordarea conductorului de protecţie din cablul de alimentare a
echipamentului/instalaţiei, şi a doua bornă pe carcasa
echipamentului/instalaţiei în exterior, pentru racordarea vizibilă la centura
de legare la pământ sau la altă instalaţie de protecţie;
b) în cazul unui echipament mobil sau portabil, acesta
trebuie să fie prevăzut cu un cablu de alimentare flexibil, prevăzut cu o fişă
(ştecher) cu contact de protecţie, sau echipamentul să fie prevăzut cu
posibilitatea racordării unui cablu flexibil de alimentare cu conductor de
protecţie.
3.3.14. Echipamentul de muncă electric/instalaţia de
clasa II de protecţie trebuie
să aibă asigurată protecţia împotriva atingerii directe a pieselor aflate
normal sub tensiune şi să fie prevăzut/prevăzută, din fabricaţie, cu o izolaţie
suplimentară, dublă sau întărită.
3.3.15. Echipamentul de muncă electric/instalaţia de
clasa III de protecţie trebuie să aibă asigurată protecţia împotriva atingerii
directe a pieselor aflate normal sub tensiune şi să nu producă o tensiune mai
mare decât tensiunea foarte joasă de alimentare.
3.3.16.
3.3.16.1. Instalaţiile electrice în faza de
experimentare trebuie să îndeplinească toate condiţiile prevăzute în
reglementările şi regulile tehnice aplicabile pentru protecţia împotriva
electrocutării sau a accidentelor tehnice.
3.3.16.2. Instalaţiile sau echipamentele de muncă electrice
trebuie să fie verificate la recepţie, înainte de punerea în funcţiune şi apoi
periodic în exploatare, precum şi după fiecare reparaţie sau modificare, fiind
interzisă punerea sub tensiune a instalaţiei, utilajului sau echipamentului
care nu a corespuns la una dintre aceste verificări.
3.3.16.3. Instalaţiile şi echipamentele de muncă
electrice pot să fie recepţionate şi puse în funcţiune numai după ce s-a
constatat că s-au respectat reglementările şi regulile tehnice aplicabile.
3.3.17. La instalaţiile sau
echipamentele de muncă electrice este interzis să se aducă modificări faţă de
proiect în timpul exploatării, întreţinerii şi repunerii în funcţiune a
acestora. In cazuri speciale, se admit modificări doar cu acordul
proiectantului instalaţiilor şi echipamentelor de muncă electrice respective.
3.3.18. Mijloacele şi echipamentele electrice de
protecţie trebuie să fie verificate, în conformitate cu prevederile
reglementărilor şi regulilor tehnice aplicabile, înainte de utilizare, la
punerea în funcţiune, după reparaţii sau modificări şi apoi periodic (în
exploatare).
3.3.19. Utilizarea echipamentului de muncă
electric/instalaţiei de clasa I de protecţie trebuie să se facă în următoarele condiţii:
a) să se execute şi să se verifice periodic legăturile
de protecţie necesare pentru asigurarea protecţiei împotriva electrocutării în
cazul unui defect soldat cu apariţia unei tensiuni periculoase de atingere;
b) să se asigure şi să se verifice periodic
deconectarea automată a echipamentului electric/instalaţiei sau sectorului
defect şi dispariţia tensiunii periculoase de atingere;
c) să se verifice periodic ca protecţia împotriva
atingerii directe a pieselor aflate normal sub tensiune să nu fie înlăturată
sau deteriorată.
3.3.20. Utilizarea echipamentului de muncă electric/instalaţiei de clasa II
de protecţie trebuie să se facă în următoarele
condiţii:
a) să se verifice periodic ca izolaţia suplimentară a
echipamentului electric/instalaţiei să nu fie deteriorată sau eliminată;
b) să se verifice periodic ca protecţia împotriva
atingerii directe a pieselor aflate normal sub tensiune să nu fie înlăturată
sau deteriorată.
3.3.21. Utilizarea echipamentului de muncă
electric/instalaţiei de clasa III de protecţie trebuie să se facă în următoarele
condiţii:
a) să se alimenteze
echipamentul electric sau instalaţia la tensiunea foarte joasă pentru care au
fost proiectate să funcţioneze;
b) sursa de tensiune trebuie să fie astfel construită
încât să nu permită apariţia în circuitul de tensiune foarte joasă a unei
tensiuni mai mari. Dacă se utilizează un transformator coborâtor, acesta
trebuie să fie un transformator de separare (de siguranţă);
c) izolaţia circuitului de foarte joasă tensiune
trebuie să fie de aşa natură încât să nu permită apariţia unei tensiuni mai
mari din alte circuite, în circuitul de tensiune foarte joasă;
d) să se verifice periodic ca protecţia împotriva
atingerii directe a pieselor aflate normal sub tensiune să nu fie înlăturată
sau deteriorată.
3.3.22.
3.3.22.1. In cazul instalaţiilor sau echipamentelor de
muncă electrice la care se execută lucrări cu scoaterea de sub tensiune,
trebuie să fie scoase de sub tensiune următoarele elemente:
a) părţile active aflate sub tensiune, la care urmează
a se lucra;
b) părţile active aflate sub tensiune la care nu se
lucrează, dar se găsesc la o distanţă mai mică decât limita admisă la care se
pot apropia persoanele sau obiectele de lucru (utilaje, unelte etc), indicată
în documentaţia tehnică specifică;
c) părţile active aflate sub tensiune ale
instalaţiilor situate la o distanţă mai mare decât limita admisă, dar care,
datorită lucrărilor care se execută în apropiere, trebuie scoase de sub
tensiune.
3.3.22.2. In cazul lucrărilor cu scoatere de sub
tensiune este necesară legarea la pământ şi în scurtcircuit a conductoarelor de
fază, inclusiv pe conductorul de nul în cazul liniilor electrice aeriene,
operaţie care trebuie să se execute imediat după verificarea lipsei de
tensiune.
3.3.23.
3.3.23.1. In cazul instalaţiilor sau echipamentelor de
muncă electrice la care se execută lucrări cu scoatere de sub tensiune sau fără
scoatere de sub tensiune, trebuie să se utilizeze mijloace de protecţie
electroizolante.
3.3.23.2. La lucrul în instalaţiile de joasă tensiune
trebuie să fie utilizate mijloace individuale de protecţie electroizolante,
care constituie singura măsură tehnică de protecţie, cumulate cu măsurile
organizatorice.
3.3.23.3. La lucrul în instalaţiile de înaltă tensiune
trebuie să fie utilizate mijloace individuale de protecţie electroizolante,
cumulate cu alte mijloace de protecţie.
3.3.23.4. Lucrările fără scoatere de sub tensiune a
instalaţiilor şi a echipamentelor electrice trebuie să fie executate de către
personal autorizat pentru lucrul sub tensiune.
3.3.24. Instalaţiile sau locurile unde există sau se
exploatează echipamente electrice trebuie să fie dotate, în funcţie de
lucrările şi condiţiile de exploatare, cu următoarele categorii de mijloace de
protecţie:
a) mijloace de protecţie care au drept scop protejarea
omului prin izolarea acestuia faţă de elementele aflate sub tensiune sau faţă
de pământ, respectiv prăjini electroizolante pentru acţionarea separatoarelor,
manipularea indicatoarelor mobile de tensiune, montarea scurtcircuitoarelor
etc, scule cu mânere electroizolante, covoare şi platforme electroizolante,
mănuşi şi încălţăminte electroizolante etc;
b) detectoare mobile de tensiune, cu ajutorul cărora
se verifică prezenţa sau lipsa tensiunii;
c) garnituri mobile de legare la pământ şi în
scurtcircuit;
d) panouri, paravane,
împrejmuiri (îngrădiri);
e) panouri de semnalizare.
3.3.25. Instalaţiile sau echipamentele de muncă
electrice trebuie să fie exploatate, întreţinute, reglate, reparate şi puse sub
tensiune numai de către personal calificat în meseria de electrician autorizat
din punctul de vedere al securităţii muncii. Autorizarea personalului pentru
lucru la instalaţiile tehnice electrice în activităţile de exploatare,
întreţinere şi reparaţii trebuie să se realizeze, conform regulamentului pentru
autorizarea electricienilor din punctul de vedere al securităţii muncii, pe
bază de examen medical, psihologic şi test de verificare a cunoştinţelor
profesionale, de securitate şi sănătate în muncă şi de acordare a primului
ajutor.
ANEXA Nr. 2
DISPOZIŢII
referitoare la utilizarea
echipamentelor de muncă prevăzute la art. 4 alin. (3) din hotărâre
1. Dispoziţii generale aplicabile tuturor
echipamentelor de muncă
1.1. Dispoziţiile din prezenta anexă se aplică în
conformitate cu dispoziţiile din hotărâre şi atunci când există riscul
corespunzător pentru echipamentul de muncă respectiv. Echipamentele de muncă
trebuie să fie instalate, dispuse şi utilizate de aşa manieră încât să permită
reducerea riscurilor pentru utilizatorii acestora şi pentru ceilalţi lucrători,
de exemplu făcând astfel încât să existe spaţiu suficient între elementele
mobile ale echipamentelor de muncă şi elementele fixe sau mobile din spaţiul de
muncă şi ca toată energia ori substanţa utilizată sau produsă să poată să fie
furnizată şi/sau evacuată de manieră sigură.
1.2. Montarea şi demontarea echipamentelor de muncă
trebuie să fie realizate de manieră sigură, în special prin respectarea
instrucţiunilor furnizate de fabricant.
1.3. Echipamentele de muncă care, în timpul
utilizării, pot să fie expuse descărcărilor electrice trebuie să fie protejate
prin dispozitive sau cu măsuri adecvate împotriva efectelor trăsnetului.
2. Dispoziţii de utilizare
a echipamentelor de muncă mobile, cu sau fără autopropulsie
2.1. Conducerea echipamentelor de muncă
autopropulsate este rezervată numai lucrătorilor care au fost instruiţi adecvat
pentru conducerea sigură a acestora.
2.2. Dacă un echipament de muncă este manevrat într-o
zonă de muncă, trebuie să fie stabilite şi respectate reguli de circulaţie
adecvate.
2.3. Trebuie să fie luate
măsuri organizatorice pentru a evita ca lucrătorii care se deplasează pe jos să
nu se găsească în zona de operare a echipamentelor de muncă autopropulsate.
Dacă prezenţa lucrătorilor care se deplasează pe jos este necesară pentru buna
executare a lucrărilor, trebuie să fie luate măsuri adecvate pentru a evita ca
aceştia să fie accidentaţi de către echipamente.
2.4. Transportul lucrătorilor pe echipamentele de
muncă mobile acţionate mecanic nu este autorizat decât dacă au fost prevăzute
amplasamente sigure în acest scop. Dacă lucrările trebuie să fie efectuate în
timpul deplasării, viteza trebuie să fie adaptată, în funcţie de cât este
necesar.
2.5. Echipamentele de muncă mobile prevăzute cu un
motor cu ardere internă nu trebuie să fie utilizate în zonele de muncă dacă nu
este garantată o cantitate suficientă de aer, astfel încât să nu existe riscuri
pentru securitatea şi sănătatea lucrătorilor.
3. Dispoziţii de utilizare
a echipamentelor de muncă folosite pentru ridicarea sarcinilor
3.1. Observaţii generale
3.1.1. Echipamentele de muncă demontabile sau mobile
folosite la ridicarea sarcinilor trebuie să fie utilizate de aşa manieră încât
să garanteze stabilitatea echipamentului de muncă pe durata utilizării în toate
condiţiile previzibile, luându-se în considerare natura
solului.
3.1.2.
3.1.2.1. Ridicarea lucrătorilor nu este permisă decât
cu echipamente de muncă şi dispozitive prevăzute în acest scop.
3.1.2.2. Fără a se aduce atingere prevederilor art. 6
din Legea securităţii şi sănătăţii în muncă nr. 319/2006, în mod excepţional,
echipamentele neprevăzute pentru ridicarea lucrătorilor pot să fie utilizate în
acest scop, cu condiţia să fie luate măsuri adecvate pentru a se asigura
securitatea, în conformitate cu legislaţia şi/sau cu practicile naţionale care
prevăd o supraveghere corespunzătoare.
3.1.2.3. In timpul prezenţei lucrătorilor pe
echipamentul de muncă folosit pentru ridicarea sarcinilor, la postul de
conducere trebuie să fie asigurată prezenţa permanentă. Lucrătorii care sunt
ridicaţi trebuie să dispună de un mijloc de comunicare sigur. Trebuie să fie
prevăzută evacuarea acestora în caz de pericol.
3.1.3. Doar dacă acest lucru nu este necesar pentru
buna desfăşurare a lucrărilor, trebuie să fie luate măsuri pentru ca lucrătorii
să nu fie prezenţi sub sarcinile suspendate. Este interzisă deplasarea
sarcinilor suspendate deasupra locurilor de muncă neprotejate în care
lucrătorii sunt prezenţi în mod curent. In această eventualitate, dacă buna desfăşurare
a lucrărilor nu poate fi asigurată în alt mod, trebuie să fie elaborate şi
aplicate proceduri adecvate.
3.1.4. Dispozitivele de prindere pentru ridicarea
sarcinilor trebuie să fie alese în funcţie de sarcinile care se manipulează,
distanţele dintre punctele de prindere ale acestora, dispozitivele de prindere
şi condiţiile atmosferice, ţinându-se seama de modul şi de configuraţia de
legare. Ansamblurile dispozitivelor de prindere pentru ridicarea sarcinilor
trebuie să fie marcate vizibil pentru a permite utilizatorului să le cunoască
caracteristicile, atunci când acestea nu sunt demontate după utilizare.
3.1.5. Dispozitivele de prindere pentru ridicarea
sarcinilor trebuie să fie depozitate de aşa manieră încât să se garanteze că
acestea nu se vor deteriora sau degrada.
3.2. Echipamente de muncă
folosite la ridicarea sarcinilor neghidate
3.2.1. Dacă două sau mai multe echipamente de muncă
folosite pentru ridicarea sarcinilor neghidate sunt instalate sau montate la un
loc de muncă astfel încât câmpul lor de acţiune se intersectează, trebuie să
fie luate măsuri adecvate pentru a se preveni ciocnirea între sarcini şi/sau
între elemente ale echipamentelor de muncă.
3.2.2. In timpul utilizării unui echipament de muncă
mobil folosit pentru ridicarea sarcinilor neghidate trebuie să fie luate măsuri
adecvate pentru a se preveni bascularea, răsturnarea şi, dacă este cazul,
deplasarea şi alunecarea acestuia. Trebuie să fie verificată executarea
corespunzătoare a acestor măsuri.
3.2.3. Dacă operatorul unui echipament de muncă
folosit la ridicarea sarcinilor neghidate nu poate observa întregul traseu al
sarcinii nici direct, nici prin intermediul unor dispozitive auxiliare care
furnizează informaţiile necesare, atunci o persoană competentă trebuie să fie desemnată
să comunice cu operatorul pentru a-l ghida şi trebuie să fie luate măsuri
organizatorice pentru a se evita ciocnirile sarcinilor susceptibile să pună în
pericol lucrătorii.
3.2.4. Lucrările trebuie să fie organizate de aşa
manieră încât atunci când lucrătorul agaţă sau desprinde o sarcină cu mâna,
aceste operaţii să poată fi efectuate în condiţii de securitate deplină, în
special prin păstrarea de către acest lucrător a comenzilor directe sau
indirecte ale echipamentului.
3.2.5. Toate operaţiunile de ridicare trebuie să fie
planificate corect, supravegheate de o manieră adecvată şi efectuate astfel
încât să protejeze securitatea lucrătorilor. In special, dacă o sarcină trebuie
să fie ridicată simultan de două sau mai multe echipamente de muncă folosite la
ridicarea sarcinilor neghidate, trebuie să fie stabilită şi aplicată o
procedură pentru a se asigura buna coordonare a operatorilor.
3.2.6. Dacă echipamentele de muncă folosite pentru
ridicarea sarcinilor neghidate nu pot reţine sarcinile în cazul unei defectări
parţiale sau totale a sistemului de alimentare cu energie, trebuie să fie luate
măsuri adecvate pentru a se evita expunerea lucrătorilor la riscurile
corespunzătoare. Sarcinile suspendate nu trebuie lăsate fără supraveghere, cu
excepţia cazului în care accesul în zona periculoasă este împiedicat şi dacă
sarcina a fost agăţată şi este menţinută în condiţii de securitate deplină.
3.2.7. Utilizarea în aer liber a echipamentelor de
muncă folosite pentru ridicarea sarcinilor neghidate trebuie interzisă atunci
când condiţiile meteorologice se deteriorează până la punctul în care se
periclitează utilizarea în condiţii de securitate a acestora, expunând astfel
lucrătorii la riscuri. Pentru a se evita riscurile pentru lucrători trebuie să
fie luate măsuri adecvate de protecţie, destinate în special împiedicării
răsturnării echipamentului de muncă.
4. Dispoziţii de utilizare a
echipamentelor de muncă puse la dispoziţie pentru lucrări temporare la înălţime
4.1. Dispoziţii generale
4.1.1.
4.1.1.1. Dacă, în aplicarea prevederilor art. 7 din
Legea securităţii şi sănătăţii în muncă nr. 319/2006 şi ale art. 3 din
hotărâre, lucrările temporare la înălţime nu pot să fie executate de o manieră
sigură şi în condiţii ergonomice adecvate de pe o suprafaţă adecvată, trebuie
să fie alese cele mai potrivite echipamente de muncă pentru a se asigura şi a
se menţine condiţii de muncă sigure. Trebuie să se acorde prioritate măsurilor
de protecţie colectivă în raport cu măsurile de protecţie individuală.
Dimensionarea echipamentului de muncă trebuie să fie adaptată la natura
lucrărilor care urmează să fie executate şi a constrângerilor previzibile şi să
permită circulaţia fără pericol.
4.1.1.2. Cel mai potrivit mijloc de acces la posturile
de lucru temporare la înălţime trebuie să fie ales în funcţie de frecvenţa de
circulaţie, de înălţimea la care trebuie să se ajungă şi de durata de
utilizare. Alegerea făcută trebuie să permită evacuarea în caz de pericol
iminent. Trecerea, într-un sens sau în altul, între mijlocul de acces şi
platforme, planşee sau pasarele nu trebuie să creeze riscuri suplimentare de
cădere.
4.1.2. Scările nu pot să fie utilizate ca posturi de
lucru la înălţime decât în condiţiile în care sau ţinând cont de pct. 4.1.1
utilizarea altor echipamente de muncă mai sigure nu se justifică din cauza
nivelului redus de risc şi din cauza fie a duratei scurte de utilizare, fie a
caracteristicilor existente ale locului de muncă respectiv, care nu se pot
modifica de către angajator.
4.1.3. Tehnicile de acces şi de poziţionare cu
ajutorul frânghiilor nu pot să fie utilizate decât în condiţiile în care,
ţinând seama de evaluarea riscului, lucrarea în cauză poate să fie executată de
o manieră sigură şi în care utilizarea unui alt echipament de muncă mai sigur
nu este justificată. Ţinându-se cont de evaluarea riscului şi în special în
funcţie de durata lucrărilor şi de constrângerile de natură ergonomică, trebuie
să fie prevăzut un scaun dotat cu accesoriile corespunzătoare.
4.1.4. In funcţie de tipul de echipament de muncă
selectat pe baza dispoziţiilor punctelor precedente, trebuie să fie luate
măsurile adecvate de reducere a riscurilor pentru lucrători, inerente
respectivului tip de echipament. Dacă este necesar trebuie să fie prevăzută
instalarea dispozitivelor de protecţie împotriva căderilor. Aceste dispozitive
trebuie să aibă o structură corespunzătoare şi să fie suficient de solide
pentru a împiedica sau opri căderile de la înălţime şi a preveni, în măsura în
care este posibil, rănirea corporală a lucrătorilor. Dispozitivele de protecţie
colectivă pentru evitarea căderilor nu pot să fie întrerupte decât în punctele
de acces ale unei schele sau ale unei scări.
4.1.5. Când executarea unei anumite lucrări necesită
îndepărtarea temporară a unui dispozitiv de protecţie colectivă împotriva
căderilor, trebuie să se ia măsuri de securitate compensatorii eficiente.
Lucrarea nu poate să fie efectuată fără adoptarea prealabilă a acestor măsuri.
Odată ce lucrarea respectivă este terminată, definitiv sau temporar, dispozitivele
de protecţie colectivă trebuie să fie remontate pentru a se evita căderile.
4.1.6. Lucrările temporare la înălţime pot să fie
efectuate numai atunci când condiţiile meteorologice nu periclitează
securitatea şi sănătatea lucrătorilor.
4.2. Dispoziţii specifice
de utilizare a scărilor
4.2.1. Scările trebuie să fie amplasate de aşa
manieră încât să se asigure stabilitatea lor în timpul utilizării. Scările
portabile se sprijină pe un suport stabil, rezistent, de dimensiuni adecvate şi
imobil, astfel încât treptele să rămână în poziţie orizontală. Scările
suspendate sunt fixate de o manieră sigură şi, cu excepţia scărilor din
frânghie, în aşa fel încât să nu poată fi deplasate şi să fie evitate orice
mişcări de balans.
4.2.2. Alunecarea picioarelor scărilor portabile
trebuie să fie împiedicată în timpul utilizării fie prin fixarea părţii
superioare sau inferioare a lonjeroanelor, fie prin dispozitive antiderapante
sau prin orice alte soluţii cu eficacitate echivalentă. Scările de acces
trebuie să fie de o lungime suficientă, astfel încât acestea să se prelungească
dincolo de nivelul de acces, cu excepţia cazului în care au fost luate alte
măsuri pentru a se garanta o fixare sigură. Scările compuse din mai multe
elemente asamblate, cum ar fi scările articulate sau scările culisante, trebuie
să fie utilizate de aşa manieră încât imobilizarea diferitelor elemente unele
în raport de altele să fie asigurată. Scările mobile trebuie să fie imobilizate
înainte de urcarea pe acestea.
4.2.3. Scările trebuie să fie utilizate de aşa manieră
încât să permită lucrătorilor să dispună, în orice moment, de o prindere cu
mâna şi de un sprijin sigur. In special, dacă o greutate trebuie transportată
manual pe scară, aceasta nu trebuie să împiedice menţinerea unei prinderi cu
mâna sigure.
4.3. Dispoziţii
specifice de utilizare a schelelor
4.3.1. Atunci când breviarul de calcul al schelei
alese nu este disponibil sau când configuraţiile structurale avute în vedere nu
sunt prevăzute de acesta, trebuie să fie realizat un calcul de rezistenţă şi de
stabilitate, cu excepţia cazului în care schela este asamblată în conformitate
cu o configuraţie standard general recunoscută.
4.3.2. In funcţie de complexitatea schelei alese, un
plan de montare, de utilizare şi de demontare trebuie să fie întocmit de către
o persoană competentă. Acest plan poate avea forma unui plan general, completat
cu elemente referitoare la detaliile specifice ale schelei în cauză.
4.3.3. Elementele de sprijin ale unei schele trebuie
să fie protejate împotriva pericolului de alunecare fie prin fixare pe
suprafaţa de sprijin, fie printr-un dispozitiv antiderapant sau alt mijloc cu
eficacitate echivalentă, iar suprafaţa de sprijin trebuie să aibă o capacitate
portantă suficientă. Stabilitatea schelei trebuie să fie asigurată. Deplasarea
inopinată a schelelor mobile în timpul lucrului la înălţime trebuie să fie
prevenită prin intermediul dispozitivelor adecvate.
4.3.4. Dimensiunile, forma şi dispunerea planşeelor
unei schele trebuie să fie adecvate naturii lucrării care urmează să fie
executată şi adaptate la sarcinile ce urmează a fi suportate şi să permită
lucrul şi circulaţia de o manieră sigură. Planşeele unei schele trebuie să fie
montate de aşa manieră încât componentele să nu poată să se deplaseze în cazul unei
utilizări normale. Niciun gol periculos nu trebuie să existe între componentele
planşeelor şi dispozitivele verticale de protecţie colectivă împotriva căderii.
4.3.5. Atunci când anumite părţi ale unei schele nu
sunt gata de întrebuinţare, ca de exemplu în timpul montării, demontării sau
modificărilor, aceste părţi trebuie semnalizate cu ajutorul unor semnale de
avertizare a pericolului general, în conformitate cu dispoziţiile naţionale
care transpun Directiva 92/58/CEE, şi trebuie delimitate în mod corespunzător
prin obstacole fizice care să împiedice accesul în zona periculoasă.
4.3.6.
4.3.6.1. Schelele nu pot să fie montate, demontate
sau modificate substanţial decât sub supravegherea unei persoane competente şi
de către lucrători care au fost instruiţi adecvat şi conform operaţiilor avute
în vedere, care se referă la riscurile specifice în conformitate cu art. 10 din
hotărâre, şi vizând în special:
a) înţelegerea planului de montare, de demontare şi de
modificare a schelei în cauză;
b) securitatea în timpul montajului, al demontajului şi al modificării schelei în cauză;
c) măsurile de prevenire a riscurilor de cădere a
persoanelor sau a obiectelor;
d) măsurile de securitate în cazul schimbării
condiţiilor meteorologice care ar putea afecta negativ securitatea schelei în
cauză;
e) condiţiile în materie de sarcini admise;
f) orice alt risc pe care operaţiile de montare, de
demontare şi de modificare îl pot cuprinde.
4.3.6.2. Persoana care supraveghează şi lucrătorii
implicaţi trebuie să aibă la dispoziţie planul de montare, de utilizare şi de
demontare menţionat la pct. 4.3.2, în special orice instrucţiuni pe care le-ar
putea cuprinde.
4.4. Dispoziţii specifice de
utilizare a tehnicilor de acces şi de poziţionare cu ajutorul frânghiilor
4.4.1. La utilizarea tehnicilor
de acces şi de poziţionare cu ajutorul frânghiilor trebuie respectate
următoarele condiţii:
a) sistemul trebuie să cuprindă cel puţin două
frânghii ancorate separat, una constituind mijlocul de acces, de coborâre şi de
sprijin (frânghia de lucru), iar cealaltă, mijlocul de asigurare (frânghia de
securitate);
b) lucrătorii trebuie să fie dotaţi cu o centură
complexă adecvată, să o utilizeze şi să fie legaţi prin intermediul acesteia de
frânghia de securitate;
c) frânghia de lucru trebuie să fie prevăzută cu un
mecanism de coborâre sau de urcare sigur şi să cuprindă un sistem autoblocant
care să împiedice căderea utilizatorului în cazul în care acesta pierde
controlul mişcărilor. Frânghia de securitate trebuie să fie echipată cu un
dispozitiv mobil de oprire a căderii, care însoţeşte lucrătorul în timpul
deplasării;
d) uneltele şi celelalte accesorii pe care le
utilizează un lucrător trebuie să fie legate de centura complexă sau de scaunul
lucrătorului ori să fie ataşate printr-un alt mijloc adecvat;
e) lucrul trebuie să fie
corect organizat şi supravegheat, astfel încât lucrătorul să poată să primească
imediat primul ajutor în caz de accident;
f) lucrătorii în cauză trebuie, în conformitate cu
art. 10 din hotărâre, să beneficieze de o instruire adecvată şi specifică
operaţiilor avute în vedere, în special în privinţa procedurilor de salvare.
4.4.2. In condiţii excepţionale în care, ţinând cont
de evaluarea riscurilor, utilizarea unei a doua frânghii ar conduce la un lucru
mai periculos, poate fi permisă utilizarea unei singure frânghii în condiţiile
în care au fost luate măsurile adecvate pentru asigurarea securităţii, în
conformitate cu legislaţia şi/sau cu practicile naţionale.