HOTARARE Nr. 0
din 3 februarie 2009
definitiva la 3 mai 2009
(reparatie echitabila), în Cauza Ilutiu împotriva Romaniei
ACT EMIS DE:
CURTEA EUROPEANA A DREPTURILOR OMULUI
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 139 din 2 martie 2010
(Cererea nr. 18.898/02)
In Cauza Ilutiu împotriva României,
Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Secţia
a treia), statuând în cadrul unei camere formate din: Josep Casadevall,
preşedinte, Elisabet Fura-Sandstrom, Corneliu Bîrsan, Bostjan M. Zupancic,
Alvina Gyulumyan, Egbert Myjer, Ineta Ziemele, judecători, şi
Santiago Quesada, grefier de secţie,
după ce a deliberat în camera de consiliu la data
de 13 ianuarie 2009,
pronunţă următoarea hotărâre,
adoptată la această dată:
PROCEDURA
1. La originea cauzei se află o cerere (nr.
18.898/02) îndreptată împotriva României, prin care un cetăţean
al acestui stat, doamna Monica Ilutiu (reclamanta), a sesizat Curtea la
data de 3 aprilie 2002, în temeiul art. 34 din Convenţia pentru
apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale (Convenţia).
Guvernul român (Guvernul) este reprezentat de agentul său,
domnul Răzvan-Horaţiu Radu, din cadrul Ministerului Afacerilor
Externe.
2. Prin Hotărârea din data de 6 decembrie 2007 (hotărârea
asupra fondului cauzei), Curtea a statuat că a avut loc
încălcarea art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenţie, din cauza
nerespectării dreptului de proprietate al reclamantei asupra bunului
său, combinată cu lipsa totală de despăgubire timp de
aproape 9 ani.
3. Deoarece problema aplicării art. 41 din
Convenţie nu se afla în stare de judecată, Curtea a rezervat
această procedură şi a invitat Guvernul şi reclamanta
să îi transmită în scris, în cel mult 6 luni, observaţiile lor
cu privire la această chestiune şi, în special, să îi aducă
la cunoştinţă orice acord la care vor fi ajuns {ibidem, §
31 şi pct. 5, b din dispozitivul hotărârii asupra fondului cauzei).
4. Atât reclamanta, cât şi Guvernul au depus
observaţii.
ÎN DREPT
5. Conform art. 41 din Convenţie:
„In cazul în care Curtea declară că a avut
loc o încălcare a Convenţiei sau a protocoalelor sale şi
dacă dreptul intern al înaltei părţi contractante nu permite
decât o înlăturare incompletă a consecinţelor acestei
încălcări, Curtea acordă părţii lezate, dacă este
cazul, o reparaţie echitabilă."
A. Prejudiciu
1. Argumentele părţilor
a) Punctul de vedere al reclamantei
6. Cu titlu principal, reclamanta solicită
restituirea apartamentului nr. 2 din casa situată în Str. Memorandumului
nr. 26, în Cluj-Napoca, a cărui proprietară a fost recunoscută
prin sentinţa definitivă din 11 februarie 1998. In subsidiar, ea
solicită acordarea unei sume reprezentând valoarea actuală a
acestuia. Iniţial, ea a furnizat în acest sens un raport de expertiză
tehnică imobiliară, realizat în anul 2004, la cererea
instanţelor interne, cu ocazia contestaţiei sale administrative
formulate în temeiul Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile
preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945- 22 decembrie 1989,
republicată, cu modificările şi completările ulterioare.
Conform acestei expertize, valoarea bunului se ridica la 34.570 euro (EUR).
7. Ulterior, în anul 2006, reclamanta a depus la dosar
un raport de expertiză, conform căruia valoarea de piaţă a
apartamentului nr. 2, actualizată, se situa între 83.000 şi 85.000
EUR. Pe de altă parte, pentru lipsa de folosinţă, aceasta a
solicitat 700 EUR pentru fiecare lună, începând cu data de 11 februarie
1998 şi până la despăgubirea efectivă pentru pierderea
bunului său.
8. In final, în observaţiile sale din 5
septembrie 2008, reclamanta a evaluat bunul său între 95.000 şi
100.000 EUR. In opinia sa, preţurile imobilelor din oraşul
Cluj-Napoca au cunoscut o majorare importantă din anul 2006, data
ultimului raport de expertiză. In sprijinul afirmaţiilor sale,
reclamanta a depus la dosar copii ale unor anunţuri imobiliare dintr-un
ziar local.
9. Pentru prejudiciul moral, reclamanta solicită
suma de 20.000 EUR rezultând din frustrarea provocată de imposibilitatea
de a-şi recupera dreptul de proprietate asupra bunului său, în urma
numeroaselor proceduri pe care le-a iniţiat.
b) Punctul de vedere al Guvernului
10. Guvernul prezintă evaluarea unui expert ce
datează din luna august 2006, conform căreia valoarea apartamentului
în cauză ar fi de 27.824 EUR. Sprijinindu-se pe jurisprudenţa în
materie, Guvernul observă că, în cauză, Curtea nu poate specula
asupra valorii chiriilor neîncasate şi că acest prejudiciu ar putea
fi eventual luat în considerare în momentul stabilirii prejudiciului moral.
11. In final, Guvernul afirmă că reclamantei
i s-ar putea acorda o despăgubire pentru pierderea bunului său, pe
calea Legii nr. 10/2001, modificată şi completată prin Legea nr.
247/2005, şi că dosarul ce conţine cererea de despăgubire a
reclamantei nu se afla încă în etapa soluţionării.
12. In observaţiile sale transmise la data de 6
noiembrie 2008, Guvernul reaminteşte că valoarea bunului în litigiu a
fost stabilită în mod definitiv de instanţele interne, prin
sentinţa definitivă din 27 februarie 2004 a Tribunalului Cluj.
13. In ceea ce priveşte prejudiciul moral,
Guvernul consideră că nu a fost dovedită nicio
legătură de cauzalitate între pretinsa încălcare şi
prejudiciul moral suferit şi că, în plus, suma solicitată de
reclamantă este excesivă. El mai consideră că o
eventuală hotărâre de condamnare din partea Curţii ar putea
constitui, în sine, o reparaţie suficientă a prejudiciului moral. 2. Aprecierea
Curţii
14. Curtea reaminteşte că a constatat
încălcarea art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenţie din cauza
vânzării de către stat a bunului reclamantei către terţi,
combinată cu lipsa unei despăgubiri efective timp de aproape 9 ani.
15. Ea reaminteşte că o hotărâre ce
constată o încălcare atrage pentru statul pârât obligaţia
juridică, cu privire la Convenţie, de a pune capăt
încălcării şi de a-i înlătura consecinţele. Dacă
dreptul intern nu permite decât înlăturarea parţială a
consecinţelor acestei încălcări, art. 41 din Convenţie îi
conferă Curţii puterea de a acorda o reparaţie păţii
lezate prin actul sau omisiunea în raport de care a fost constatată o
încălcare a Convenţiei.
16. Printre elementele luate în considerare de
către Curte atunci când statuează în materie se numără
prejudiciul material, adică pierderile efectiv suferite ca o
consecinţă directă a încălcării pretinse, şi
prejudiciul moral, adică reparaţia stării de anxietate, a
neplăcerilor şi incertitudinilor ce rezultă din această
încălcare, precum şi a altor prejudicii nepatrimoniale (vezi, printre
altele, Ernestina Zullo împotriva Italiei, nr. 64.897/01, §25, 10
noiembrie 2004).
17. In circumstanţele cauzei, Curtea
apreciază că restituirea apartamentului nr. 2 din casa situată
în Str. Memorandumului nr. 26, în Cluj-Napoca, astfel cum este dispusă
prin sentinţa definitivă pronunţată la data de 11 februarie
1998 de către Judecătoria Cluj-Napoca, ar repune reclamanta, pe cât
posibil, într-o situaţie echivalentă cu cea în care s-ar fi aflat
dacă cerinţele art. 1 din Protocolul nr. 1 nu ar fi fost
încălcate. Dacă statul pârât nu procedează la această
restituire în cel mult 3 luni de la data rămânerii definitive a prezentei
hotărâri, Curtea hotărăşte că statul va trebui să
îi plătească reclamantei, cu titlu de daune materiale, o sumă
care să corespundă valorii actuale a apartamentului.
18. In ceea ce priveşte hotărârea
internă definitivă prin care s-a dispus ca autorităţile
interne să plătească în favoarea reclamantei o despăgubire
pentru pierderea bunului său (vezi § 30 din hotărârea asupra fondului
cauzei), Curtea observă că situaţia rămâne neschimbată
de la data hotărârii pe fond, nefiind plătită nicio
despăgubire cu acest titlu.
19. Ţinând cont de informaţiile de care
dispune cu privire la preţurile de pe piaţa imobiliară
locală şi de elementele furnizate de părţi, Curtea
estimează că valoarea de piaţă actuală a bunului este
de 50.000 EUR.
20. In ceea ce priveşte suma solicitată
pentru lipsa de folosinţă a bunului, Curtea reaminteşte că
nu poate specula cu privire la posibilitatea şi profitul unei închirieri a
bunului în discuţie [Buzatu împotriva României (reparaţie
echitabilă), nr. 34.642/97, § 18, 27 ianuarie 2005] şi că a
dispus, ca reparaţie în baza art. 41 din Convenţie, restituirea
apartamentului menţionat mai sus. Prin urmare, Curtea apreciază
că nu este necesar să aloce nicio sumă cu acest titlu, însă
consideră totuşi potrivit să ţină cont de lipsirea de
proprietate suferită de reclamantă în momentul stabilirii
reparaţiei pentru prejudiciul moral.
21. Pe de altă parte, Curtea consideră
că evenimentele în cauză au provocat reclamantei o stare de
incertitudine şi anumite suferinţe ce nu pot fi compensate prin
constatarea încălcării. Curtea apreciază că suma de 3.000
EUR reprezintă o reparaţie echitabilă a prejudiciului moral
suferit de reclamantă.
B. Dobânzi moratorii
22. Curtea consideră potrivit ca rata dobânzii
moratorii să se bazeze pe rata dobânzii facilităţii de împrumut
marginal a Băncii Centrale Europene, majorată cu 3 puncte
procentuale.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
In unanimitate,
CURTEA:
1. hotărăşte:
a) că statul pârât trebuie să îi restituie
reclamantei apartamentul nr. 2 din casa situată în Str. Memorandumului nr.
26, în Cluj-Napoca, în cel mult 3 luni de la data rămânerii definitive a
prezentei hotărâri, conform art. 44 § 2 din Convenţie;
b) că, în lipsa acestei restituiri, statul pârât
trebuie să îi plătească reclamantei, în acelaşi termen de 3
luni, suma de 50.000 EUR (cincizeci mii euro), plus orice sumă ce ar putea
fi datorată cu titlu de impozit, pentru prejudiciul material;
c) ca, în orice caz, statul pârât să îi
plătească reclamantei suma de 3.000 EUR (trei mii euro) plus orice
sumă ce ar putea fi datorată cu titlu de impozit, pentru prejudiciul
moral;
d) ca sumele menţionate la lit. b) şi c)
să fie convertite în moneda statului pârât la cursul de schimb valabil la
data plăţii;
e) ca, începând de la expirarea termenului
menţionat mai sus şi până la efectuarea plăţii, aceste
sume să se majoreze cu o dobândă simplă având o rată
egală cu cea a facilităţii de împrumut marginal a Băncii
Centrale Europene valabilă în această perioadă, majorată cu
3 puncte procentuale;
2. respinge cererea de reparaţie echitabilă
în rest.
Intocmită în limba franceză, ulterior
comunicată în scris la data de 3 februarie 2009, în conformitate cu art.
77 §§ 2 şi 3 din Regulament.
Josep Casadevall,
preşedinte
Santiago Quesada,
grefier