Hotărârea Nr.- din 17.03.2015

SECŢIA A TREIA

(Cererile nr. 21.386/02, 22.030/05, 30.830/08, 25.855/09, 40.992/10, 45.172/10, 13.537/13, 27.928/13, 31.279/13 şi 46.681/13)StrasbourgPrezenta hotărâre este definitivă. Aceasta poate suferi modificări de formă.În Cauza Vlad şi alţii împotriva României,Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Secţia a treia), reunită într-un comitet compus din Ján Šikuta, preşedinte, Dragoljub Popović, Iulia Antoanella Motoc, judecători, şi Marialena Tsirli, grefier adjunct de secţie,după ce a deliberat în camera de consiliu la 17 februarie 2015,pronunţă prezenta hotărâre, adoptată la aceeaşi dată.PROCEDURA1. La originea cauzei se află zece cereri (nr. 21.386/02, 22.030/05, 30.830/08, 25.855/09, 40.992/10, 45.172/10, 13.537/13, 27.928/13, 31.279/13 şi 46.681/13) îndreptate împotriva României, prin care zece resortisanţi români au sesizat Curtea în temeiul art. 34 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale (Convenţia). Numele acestora şi alte detalii, precum şi data depunerii şi data comunicării către Guvern a fiecărei cereri sunt menţionate în tabelul anexat.2. Guvernul român (Guvernul) a fost reprezentat de agentul guvernamental, doamna Catrinel Brumar, din cadrul Ministerului Afacerilor Externe.3. În conformitate cu Protocolul nr. 14, după informarea Guvernului pârât, cererile au fost repartizate unui comitet format din trei judecători.ÎN FAPTI. Circumstanţele cauzei4. La datele menţionate în tabelul anexat, instanţele interne au pronunţat decizii potrivit cărora reclamanţii erau îndreptăţiţi la plata anumitor sume şi/sau la luarea de către autorităţile statului a anumitor măsuri în favoarea lor. Cu toate acestea, reclamanţii nu au putut obţine în termen rezonabil punerea în executare a deciziilor pronunţate.II. Dreptul intern relevant5. Dispoziţiile legale interne relevante şi procedurile referitoare la executarea hotărârilor judecătoreşti definitive împotriva autorităţilor statului sunt descrise în Cauza-pilot Fundaţia Cămine de Elevi ale Bisericii Reformate şi Stanomirescu împotriva României (nr. 2.699/03 şi 43.597/07, pct. 36-40, 7 ianuarie 2014).ÎN DREPTI. Cu privire la conexarea cererilor6. Având în vedere obiectul similar al cererilor, Curtea consideră că este adecvată conexarea acestora într-o singură hotărâre.II. Cu privire la pretinsa încălcare a art. 6 §1 din Convenţie şi a art. 1 din Protocolul nr. 17. Reclamanţii s-au plâns că neexecutarea sau executarea cu întârziere a hotărârilor judecătoreşti definitive pronunţate în favoarea lor le-a încălcat dreptul de acces la o instanţă, garantat de art. 6 §1 din Convenţie, şi, de asemenea, dreptul de proprietate, astfel cum este prevăzut de art. 1 din Protocolul 1 la Convenţie. În partea lor relevantă, aceste articole sunt formulate după cum urmează:Art. 6 §1Orice persoană are dreptul la judecarea cauzei sale în mod echitabil [...], de către o instanţă [...], care va hotărî [...] asupra încălcării drepturilor şi obligaţiilor sale cu caracter civil [...] Articolul 1 din Protocolul nr1 Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauză de utilitate publică şi în condiţiile prevăzute de lege şi de principiile generale ale dreptului internaţional. Dispoziţiile precedente nu aduc atingere dreptului statelor de a adopta legile pe care le consideră necesare pentru a reglementa folosinţa bunurilor conform interesului general sau pentru a asigura plata impozitelor ori a altor contribuţii sau a amenzilor. 8. Curtea observă că hotărârile în speţă dispuneau ca autorităţile competente să execute diferite obligaţii de a face sau să plătească reclamanţilor anumite sume de bani. 9. Curtea a constatat în mod frecvent încălcări ale art. 6 §1 din Convenţie şi ale art. 1 din Protocolul nr. 1 în cauze care au ridicat probleme similare celor din prezentele cereri, reţinând că hotărârile obligatorii şi executorii pronunţate împotriva autorităţilor statului, indiferent dacă impun efectuarea unor plăţi sau adoptarea unor măsuri specifice, trebuie să fie executate ex officio şi cu promptitudine (a se vedea, de exemplu, Fundaţia Cămine de Elevi ale Bisericii Reformate şi Stanomirescu, citată anterior, pct. 78, 83 şi toate referinţele din aceasta). 10. Jurisprudenţa sa se bazează pe principiul potrivit căruia dreptul la o instanţă, protejat de art. 6, ar fi iluzoriu dacă sistemul juridic intern al unui stat contractant ar permite ca o hotărâre judecătorească definitivă şi obligatorie - care dă naştere unui drept consolidat la o plată sau la anumite acţiuni care trebuie întreprinse în favoarea reclamantului, care ar trebui considerat un „bun" în sensul art. 1 din Protocolul nr. 1 - să rămână inoperantă în detrimentul unei părţi [a se vedea, printre multe alte autorităţi, Burdov împotriva Rusiei (nr. 2), nr. 33.509/04, pct. 65 şi 87, CEDO 2009]. 11. După ce a examinat toate probele care i-au fost prezentate, Curtea nu a identificat niciun fapt şi niciun argument care să poată conduce la o altă concluzie privind admisibilitatea şi fondul prezentelor cauze. Prin urmare, ţinând seama de complexitatea procedurilor de executare, comportamentul părţilor şi natura obligaţiilor stabilite prin hotărâri, Curtea constată că autorităţile nu au depus toate eforturile necesare pentru a executa pe deplin şi în timp util hotărârile pronunţate în favoarea reclamanţilor. 12. Considerentele menţionate anterior sunt suficiente pentru a-i permite Curţii să concluzioneze că au fost încălcate art. 6 §1 din Convenţie şi art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenţie în toate cererile. III. Cu privire la celelalte pretinse încălcări ale Convenţiei 13. Unii reclamanţi au formulat şi alte capete de cerere în temeiul mai multor articole din Convenţie. 14. Totuşi, în lumina tuturor elementelor de care dispune şi în măsura în care este competentă să se pronunţe cu privire la aspectele invocate, Curtea constată că acestea nu indică nicio aparentă încălcare a drepturilor şi a libertăţilor prevăzute în Convenţie sau în protocoalele acesteia. Rezultă că aceste capete de cerere sunt în mod vădit nefondate şi trebuie respinse în temeiul art. 35 §3 şi art. 35 §4 din Convenţie. IV. Cu privire la aplicarea art. 41 din Convenţie 15. Art. 41 din Convenţie prevede: Dacă Curtea declară că a avut loc o încălcare a Convenţiei sau a protocoalelor sale şi dacă dreptul intern al înaltei părţi contractante nu permite decât o înlăturare incompletă a consecinţelor acestei încălcări, Curtea acordă părţii lezate, dacă este cazul, o reparaţie echitabilă. 16. Având în vedere documentele pe care le are la dispoziţie şi jurisprudenţa în materie (a se vedea Fundaţia de Cămine Elevi ale Bisericii Reformate şi Stanomirescu, citată anterior, pct. 90-91), Curtea consideră rezonabil să acorde reclamanţilor sumele menţionate în tabelul anexat. 17. În plus, Curtea consideră că Guvernul trebuie să asigure, prin mijloace adecvate, punerea în executare deplină a hotărârilor neexecutate încă. 18. Curtea consideră necesar ca rata dobânzilor moratorii să se întemeieze pe rata dobânzii facilităţii de împrumut marginal practicată de Banca Centrală Europeană, majorată cu trei puncte procentuale. PENTRU ACESTE MOTIVE, În unanimitate, CURTEA: 1. decide să conexeze cererile; 2. respinge excepţiile preliminare ale Guvernului; 3. declară admisibile capetele de cerere formulate în temeiul art. 6 §1 şi al art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenţie în ceea ce priveşte neexecutarea sau executarea cu întârziere a hotărârilor, pentru toate cererile, şi inadmisibile celelalte capete de cerere; 4. hotărăşte că au fost încălcate art. 6 §1 din Convenţie şi art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenţie; 5. hotărăşte: a)că statul pârât trebuie să asigure, prin mijloace adecvate, în termen de trei luni, punerea în executare a hotărârilor neexecutate încă; b)că statul pârât trebuie să plătească reclamanţilor, în termen de trei luni, sumele menţionate în tabelul anexat, care trebuie convertite în moneda naţională a statului pârât la rata de schimb aplicabilă la data plăţii; c)că, de la expirarea termenului de trei luni menţionat anterior şi până la efectuarea plăţii, aceste sume trebuie majorate cu o dobândă simplă, la o rată egală cu rata dobânzii facilităţii de împrumut marginal, practicată de Banca Centrală Europeană, aplicabilă pe parcursul acestei perioade şi majorată cu trei puncte procentuale;6. respinge cererea de acordare a unei reparaţii echitabile pentru celelalte capete de cerere. Redactată în limba engleză, apoi comunicată în scris, la 17 martie 2015, în temeiul art. 77 §2 şi §3 din Regulamentul Curţii. PREŞEDINTE JÁN ŠIKUTA Grefier adjunct, Marialena Tsirli