DECIZIE Nr.
999 din 6 noiembrie 2007
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a prevederilor art. 215 alin. 3 din Codul penal
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 853 din 12 decembrie 2007
Ioan Vida -
preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Ninosu
-judecător
Ion Predescu
-judecător
Puskas Valentin
Zoltan -judecător
Tudorel Toader
-judecător
Augustin Zegrean -judecător
Marinela Mincă - procuror
Claudia-Margareta Krupenschi - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 215 alin. 3 din Codul penal, excepţie
ridicată de Ionel Iacob în Dosarul nr. 4.872/233/2006 al Judecătoriei Galaţi.
La apelul nominal răspunde personal autorul excepţiei,
lipsind celelalte părţi, faţă de care procedura de citare a fost legal
îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii
acordă cuvântul autorului excepţiei, care susţine că nevinovăţia sa rezultă din
declaraţiile martorilor.
Reprezentantul Ministerului
Public apreciază, mai întâi, că susţinerile autorului excepţiei constituie
aspecte de fapt asupra cărora este competentă să se pronunţe instanţa de
judecată învestită cu soluţionarea cauzei pe fond, şi nu Curtea
Constituţională. Susţine apoi că dispoziţiile de lege criticate nu contravin
prevederilor constituţionale invocate, indicând în acest, sens jurisprudenţa în
materie a Curţii Constituţionale, de exemplu Decizia nr. 253 din 20 martie
2007, publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 272 din 24 aprilie 2007. Intrucât cele
statuate prin decizia menţionată îşi menţin valabilitatea şi în prezenta cauză,
solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine
următoarele: Prin Incheierea din 5 septembrie 2007, pronunţată în Dosarul nr.
4.872/233/2006, Judecătoria Galaţi a sesizat Curtea Constituţională cu
excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 215 alin. 3 din Codul
penal. Excepţia a fost
ridicată de Ionel Iacob într-o cauză având ca obiect acţiunea penală privind
săvârşirea infracţiunii de înşelăciune prevăzute în art. 215 alin. 1 şi 3 din
Codul penal.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că dispoziţiile art. 215 alin. 3 din Codul
penal, care incriminează inducerea în eroare a unei persoane cu prilejul
încheierii sau executării unui contract, intră în contradicţie cu art. 45 din
Legea fundamentală, privind accesul liber al persoanei la o activitate
economică, deoarece „intruziunea statului în raporturile economice dintre părţi
este contrară textului şi spiritului Constituţiei".
Judecătoria Galaţi apreciază
că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, întrucât incriminarea
penală a înşelăciunii în contracte nu reprezintă o încălcare a dreptului
persoanei de a accede liber la o activitate economică sau o încălcare a liberei
iniţiative. Arată că în toate legislaţiile europene înşelăciunea, frauda sau escrocheria au fost incriminate
şi sever sancţionate ca fapte de natură penală, în scopul protejării celor
ce-şi exercită cu bună-credinţă drepturile şi libertăţile economice, comerciale
sau contractuale.
Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Guvernul consideră că
excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată şi indică, în acest sens,
jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale, de exemplu Decizia nr. 391
din 12 iulie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 707 din 5 august 2005.
Avocatul Poporului apreciază
că dispoziţiile art. 215 alin. 3 din Codul penal sunt constituţionale, astfel
cum a statuat şi Curtea Constituţională în jurisprudenţa sa în materie.
Totodată, textul de lege criticat reprezintă expresia prevederilor art. 73
alin. (3) lit. h) din Constituţie, potrivit cărora Parlamentul are competenţa
de a reglementa prin lege organică infracţiunile, pedepsele şi regimul
executării acestora, legiuitorul fiind liber să aprecieze atât pericolul social
în funcţie de care urmează să stabilească natura juridică a faptei incriminate,
cât şi condiţiile răspunderii juridice pentru această faptă.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierea de
sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul
întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţii prezente, concluziile
procurorului şi dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile
Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi
ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să
soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum
a fost formulat, îl constituie dispoziţiile art. 215 alin. 3 din Codul penal,
care au următorul cuprins:
„(3) Inducerea sau menţinerea în eroare a unei
persoane cu prilejul încheierii sau executării unui contract, săvârşită în aşa
fel încât, fără această eroare, cel înşelat nu ar fi încheiat sau executat
contractul în condiţiile stipulate, se sancţionează cu pedeapsa prevăzută în
alineatele precedente, după distincţiile acolo arătate."
In opinia autorului excepţiei, dispoziţiile de lege
criticate încalcă prevederile art. 45 din Constituţie, referitoare la libertatea
economică.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
Constituţională constată că libertatea economică, consacrată de art. 45 din
Constituţie, pretins a fi încălcat, presupune libertatea oricărei persoane de a
iniţia şi întreprinde o activitate cu scop lucrativ în condiţiile legii, iar nu
exercitarea acestui drept cu rea-credinţă
şi crearea de prejudicii partenerilor economici prin inducerea acestora în
eroare cu prilejul încheierii unor acte juridice. Acestea din urmă sunt fapte
care intră în sfera ilicitului şi nu sunt o expresie a libertăţii economice.
Ca atare, Curtea nu poate reţine critica de
neconstituţionalitate potrivit căreia dispoziţiile art. 215 alin. 3 din Codul
penal, referitoare la infracţiunea de înşelăciune, contravin prevederilor art.
45 din Constituţie.
De altfel, textul de lege criticat a mai constituit în
repetate rânduri obiect al controlului de
constituţionalitate, iar prin deciziile nr. 173 din 4 noiembrie 1999, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 624 din 21 decembrie 1999, nr. 215 din 14 aprilie 2005,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 478 din 7 iunie 2005, sau nr. 403 din 16 mai 2006, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 526 din 19 iunie 2006, Curtea, pentru argumentele acolo expuse,
care îşi menţin valabilitatea şi în prezenta cauză, a respins excepţia de
neconstituţionalitate şi a constatat că dispoziţiile art. 215 alin. 3 din Codul
penal sunt constituţionale.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum si al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor
art. 215 alin. 3 din Codul penal, excepţie ridicată de Ionel Iacob în Dosarul
nr. 4.872/233/2006 al Judecătoriei Galaţi.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 6 noiembrie
2007.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Claudia-Margareta Krupenschi