DECIZIE Nr.
987 din 6 noiembrie 2007
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 278 1 alin. 10 din Codul de
procedura penala
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN: MONITORUL
OFICIAL NR. 794 din 22 noiembrie 2007
Ioan Vida -
preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Ninosu -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan
-judecător
Tudorel Toader -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Marinela Mincă - procuror
Florentina Geangu -
magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea
excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2781 alin. 10 din Codul de procedură
penală, excepţie ridicată de Nicolae Stoica şi Nicolae Drăguţ în Dosarul nr.
9.908/3/2007 al Tribunalului Bucureşti - Secţia i penală.
La apelul nominal lipsesc
părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, făcând
referire la jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:
Prin Incheierea din 11 mai 2007, pronunţată în Dosarul
nr. 9.908/3/2007, Tribunalul Bucureşti - Secţia I penală a sesizat Curtea
Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2781 alin. 10 din Codul de
procedură penală, excepţie invocată de Nicolae
Stoica şi Nicolae Drăguţ.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorii acesteia apreciază că textul de lege criticat este
neconstituţional în raport cu prevederile art. 16 din Constituţie, deoarece
legiuitorul nu a prevăzut posibilitatea atacării separate cu recurs a
încheierii prin care instanţa admite cererea împotriva rezoluţiei sau
ordonanţei procurorului de netrimitere în judecată, aşa cum s-a prevăzut pentru cazurile în care
respinge plângerea şi menţine soluţia din rezoluţia sau ordonanţa atacată ori
admite plângerea, desfiinţează rezoluţia sau ordonanţa atacată şi trimite cauza
procurorului în vederea începerii sau a redeschiderii urmăririi penale.
Tribunalul Bucureşti - Secţia I penală consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor
două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul consideră că
dispoziţiile legale criticate nu contravin prevederilor constituţionale, aşa
cum a statuat şi Curtea Constituţională în jurisprudenţa sa.
Avocatul Poporului consideră
că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Arată că prevederile
legale criticate nu încalcă dispoziţiile constituţionale invocate de autorul
excepţiei.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de
neconstituţionalitate ridicată.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere
ale Guvernului şi Avocatului Poporului, susţinerile autorului excepţiei,
raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului,
dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi
Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2,3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 2781 alin. 10 din Codul de procedură penală, care au următorul cuprins:
„Hotărârea judecătorului pronunţată potrivit alin. 8 lit. a) şi b) poate fi
atacată cu recurs de procuror, de persoana care a făcut plângerea, de
persoana faţă de care s-a dispus neînceperea urmăririi penale, scoaterea de sub
urmărire penală sau încetarea urmăririi penale, precum şi de orice altă
persoană ale cărei interese legitime sunt vătămate."
Autorii excepţiei de neconstituţionalitate susţin că
prin aceste dispoziţii legale sunt încălcate prevederile constituţionale ale
art. 16 referitoare la egalitatea cetăţenilor în faţa legii.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicată,
Curtea reţine următoarele:
Textul legal criticat a mai format obiect al
controlului de constituţionalitate. Astfel, Curtea, spre exemplu, prin Decizia
nr. 294 din 28 martie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 358 din 20 aprilie 2006, s-a
pronunţat în sensul constituţionalităţii art. 2781 alin. 10 din Codul de procedură penală, raportat la o critică
identică. Cu acel prilej Curtea a reţinut că stabilirea unei singure căi de
atac împotriva hotărârii pronunţate de instanţă, potrivit art. 2781 alin. 8 lit. a) şi b) din Codul de procedură penală, nu poate fi caracterizată ca
o discriminare în raport cu părţile din alte categorii de procese, tocmai
pentru că situaţiile juridice sunt diferite, iar, pe de altă parte, Constituţia
nu prevede obligativitatea reglementării în toate cazurile a două căi de atac.
In acelaşi sens, Curtea s-a mai pronunţat şi prin Decizia nr. 916 din 14
decembrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 50 din 23 ianuarie 2007.
Totodată, prin Decizia nr. 423 din 25 mai 2006,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 510 din 13 iunie 2006, Curtea a statuat că stabilirea de către
legiuitor, prin dispoziţiile alin. 10 al art. 2781 din Codul de procedură penală, a regulii potrivit căreia sunt
susceptibile de recurs numai hotărârile instanţei pronunţate potrivit alin. 8
lit. a) şi b) al art. 2781 din Codul de procedură penală, iar nu şi hotărârea pronunţată în
temeiul alin. 8 lit. c) al aceluiaşi articol, nu este de natură să aducă
atingere dispoziţiilor constituţionale întrucât, în situaţia admiterii
plângerii cu reţinerea cauzei spre judecare, dispoziţiile privind judecarea în
primă instanţă şi căile de atac se aplică în mod corespunzător şi, prin urmare,
nu este restrâns în niciun fel dreptul părţii de a se adresa instanţei, de a
formula apărări şi de a se prevala de toate garanţiile ce caracterizează un
proces echitabil. Mai mult, după pronunţarea unei hotărâri de către instanţa de
fond, care a reţinut cauza pentru judecată în primă instanţă, se pot exercita
căile de atac prevăzute de lege, partea având posibilitatea să îşi exercite
dreptul de acces liber la justiţie.
De asemenea, prin aceeaşi decizie Curtea a statuat că
stabilirea competenţei, precum şi reglementarea utilizării căilor de atac
împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului sunt atributul exclusiv al
legiuitorului.
Neexistând elemente noi, de natură a determina
schimbarea jurisprudenţei Curţii, cele stabilite prin deciziile menţionate îşi
păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.
Faţa de
cele arătate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit.
A.d) şi ai art. 29 alin. (1)şi (6) din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2781 alin. 10 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de
Nicolae Stoica şi Nicolae Drăguţ în Dosarul nr. 9.908/3/2007 al Tribunalului
Bucureşti - Secţia I penală.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 6 noiembrie
2007.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Florentina Geangu