DECIZIE Nr.
983 din 30 septembrie 2008
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a prevederilor art. 59 alin. 1 si art. 61 din Codul
familiei
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 715 din 21 octombrie 2008
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu -judecător
Tudorel Toader -judecător
Puskas Valentin Zoltan
-judecător
Augustin Zegrean -judecător
Simona Ricu - procuror
Mihaela Ionescu - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate
a prevederilor art. 59 alin. 1 şi art. 61 din Codul familiei, excepţie ridicată
de Constantin Gheban în Dosarul nr. 1.043/40/2007 al Curţii de Apel Suceava -
Secţia minori şi familie.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Magistratul-asistent referă asupra cauzei. In acest
sens, arată că la dosar au fost comunicate concluzii prin care autorul solicită
admiterea excepţiei de neconstituţionalitate.
Cauza este în stare de judecată.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate. In acest sens, arată că
prevederile criticate nu aduc atingere dispoziţiilor constituţionale
referitoare la egalitatea în faţa legii şi a autorităţilor publice, întrucât se
aplică tuturor celor aflaţi în situaţia prevăzută în ipoteza normei legale,
fără nicio discriminare pe considerente arbitrare, fiind totodată în acord şi cu dispoziţiile din actele
internaţionale invocate, referitoare la respectarea vieţii private şi de
familie.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată
următoarele:
Prin Incheierea din 25 iunie 2008, pronunţată în
Dosarul nr. 1.043/40/2007, Curtea de Apel Suceava - Secţia minori şi familie a sesizat Curtea
Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 59
alin. 1 şi art. 61 din Codul familiei. Excepţia a
fost ridicată de Constantin Gheban în recursul formulat de acesta împotriva
Deciziei civile nr. 173Adin 4 septembrie 2007 a Tribunalului Botoşani - Secţia
civilă, prin care s-a respins apelul declarat de autor şi s-a menţinut Sentinţa
civilă nr. 3.938 din 10 august 2005, pronunţată de Judecătoria Botoşani, prin
care s-a admis acţiunea civilă pentru stabilirea paternităţii formulată de
Elena Pelin în numele minorei Mălina-Petronela Pelin.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia arată că „mama copilului din afara căsătoriei nu
poate fi titularul acţiunii în stabilirea paternităţii, întrucât această
acţiune în reclamatie de stare civilă nu îi aparţine". Susţine că
„formularea existentă în art. 59 alin. 1 din Codul familiei încalcă prevederile
art. 16 din Constituţie, creând un privilegiu mamei copilului din afara
căsătoriei, care intentează acţiunea în reclamatie de stare civilă în nume
propriu". Arată că „copilul minor lipsit de capacitate procesuală de
exerciţiu poate sta în judecată
şi poate să-şi apere drepturile prin reprezentare, însă reprezentantul acestuia
nu poate fi niciodată, el însuşi, titularul acţiunii în reclamaţie de stare
civilă". Susţine că, în caz contrar, s-ar încălca prevederile art. 41
alin. (1) din Codul de procedură civilă şi art. 7 alin. (1) din Decretul nr.
31/1954 privitor la persoanele fizice şi persoanele juridice. Totodată,
consideră că „consacrarea prezumţiei absolute în ceea ce priveşte determinarea
timpului legal al conceptiunii prevăzut în art. 61 din Codul familiei"
încalcă dispoziţiile art. 26 alin. (1) şi (2) din Constituţie privind
respectarea şi ocrotirea vieţii intime, familiale şi private, întrucât „se
restrânge drastic posibilitatea de a conferi semnificaţie juridică unei
realităţi biologice - concepţiunea - făcând-o dependentă exclusiv de bunul plac
al unei singure persoane, cu ignorarea intereselor legitime ale altor
persoane". Susţine că „concepţiunea nu poate fi stabilită de legiuitor, ea
trebuie probată şi dovedită, inclusiv prin expertize medico-legale".
Consideră că cele două texte de lege criticate contravin şi dispoziţiilor art.
8 privind dreptul la respectarea vieţii private şi de familie din Convenţia
pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.
Curtea de Apel Suceava - Secţia minori şi familie apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
In acest sens, arată că art. 59 alin. 1 din Codul familiei nu contravine
dispoziţiilor constituţionale ale art. 16, deoarece pentru persoanele vizate de
norma legală se instituie un tratament egal, neexistând nicio discriminare. Cu
privire la invocarea de către autor a dispoziţiilor art. 41 alin. 1 din Codul
de procedură civilă, art. 7 alin. (1) şi art. 40 din Decretul nr. 31/1954,
consideră că o prevedere legală poate fi examinată prin raportare la norma
constituţională şi nu la altă dispoziţie legală. Arată că art. 61 din Codul
familiei conţine prevederi cu valoare de principiu, acestea nefiind contrare
dispoziţiilor constituţionale invocate.
Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului apreciază
că prevederile criticate sunt constituţionale.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi
Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere
asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile
procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile
Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi
ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să
soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiect al excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie prevederile art. 59 alin. 1 şi art. 61 din Codul familiei,
republicat în Buletinul Oficial nr. 13 din 18 aprilie 1956, având următorul
cuprins:
- Art. 59 alin. 1: „Acţiunea
în stabilirea paternităţii din afara căsătoriei aparţine copilului şi se
porneşte în numele său de către mamă, chiar dacă este minoră, ori de
reprezentantul lui legal.";
- Art. 61: „Timpul cuprins
între a trei sute şi a o sută optzecea zi dinaintea naşterii copilului este
timpul legal al conceptiunii. El se socoteşte de la zi la zi."
Autorul excepţiei invocă încălcarea dispoziţiilor
constituţionale ale art. 11 relative la dreptul internaţional şi dreptul
intern, ale art. 16 alin. (1) şi (2) privind egalitatea în drepturi, ale art.
20 relative la tratatele internaţionale privind drepturile omului, ale art. 26
alin. (1) şi (2) referitoare la viaţa intimă, familială şi privată şi ale art.
57 privind exercitarea drepturilor şi a libertăţilor fundamentale. Totodată,
consideră că textul de lege criticat contravine şi dispoziţiilor art. 8
referitoare la respectarea vieţii private şi de familie din Convenţia pentru
apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
reţine că art. 59 alin. 1 din Codul familiei reglementează acţiunea în
stabilirea paternităţii din afara căsătoriei. Aceasta este o acţiune în
reclamaţie de stare civilă ce are ca obiect determinarea legăturii de filiaţie
dintre copilul din afara căsătoriei şi tatăl său. Potrivit textului de lege
criticat, acţiunea în stabilirea paternităţii din afara căsătoriei aparţine
copilului şi se poate porni în numele său de către mamă, chiar dacă este
minoră, ori de reprezentantul său legal. Acţiunea aparţine copilului,
indiferent dacă este minor sau major, şi are caracter personal. Astfel, mama
poate introduce acţiunea în stabilirea paternităţii din afara căsătoriei, în
numele copilului, acţiunea introdusă de mamă, în nume propriu, fiind lipsită de
legitimare procesuală. Copilul cu capacitate de exerciţiu restrânsă şi copilul
care are capacitate de exerciţiu deplină pot introduce singuri acţiunea,
deoarece aceasta are caracter personal.
Având în vedere toate acestea, Curtea constată că
prevederile criticate nu aduc atingere dispoziţiilor constituţionale
referitoare la egalitatea în faţa legii şi a autorităţilor publice, întrucât se
aplică tuturor celor aflaţi în situaţia prevăzută în ipoteza normei legale,
fără nicio discriminare pe considerente arbitrare, fiind totodată în acord şi
cu dispoziţiile din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a
libertăţilor fundamentale, referitoare la respectarea vieţii private şi de
familie.
Cât priveşte prevederile art. 61 din Codul familiei,
acestea creează o prezumţie absolută în ceea ce priveşte determinarea timpului
legal al conceptiunii. Având în vedere că nu se poate determina cu precizie
data concepţiei unui copil, legiuitorul, pe baza datelor ştiinţifice medicale
privind durata minimă şi maximă a gestaţiunii, a stabilit că perioada
conceptiunii este cuprinsă între a 300-a zi şi a 180-a zi dinaintea naşterii
copilului. Această prezumţie are caracter absolut, în sensul că nu poate fi
răsturnată cu privire la perioada gestaţiei. Dovada, însă, că faptul concepţiei
a avut loc la o anumită dată din timpul stabilit de lege ca fiind al concepţiei
se poate face prin expertiză medico-legală. In aceste condiţii, Curtea constată
că art. 61 din Codul familiei nu contravine dispoziţiilor constituţionale
invocate şi celor din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a
libertăţilor fundamentale, privind respectarea şi ocrotirea vieţii intime,
familiale şi private.
Curtea constată, de asemenea, că invocarea dispoziţiilor
art. 41 din Codul de procedură civilă şi art. 7 alin. (1) din Decretul nr.
31/1954 privitor la persoanele fizice şi persoanele juridice nu poate fi
primită, deoarece controlul constituţionalităţii prevederilor legale are loc
numai prin raportare la norme constituţionale sau cuprinse în convenţii şi
tratate la care România este parte, şi nu la alte dispoziţii sau acte normative
din legislaţia internă.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit.
d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11
alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr.
47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
prevederilor art. 59 alin. 1 şi art. 61 din Codul familiei, excepţie ridicată
de Constantin Gheban în Dosarul nr. 1.043/40/2007 al Curţii de Apel Suceava -
Secţia minori şi familie.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 30 septembrie
2008.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Mihaela Ionescu