DECIZIE Nr.
980 din 25 iunie 2009
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2 lit. a) si b), art. 3 lit. u),
art. 7-10, art. 11 alin. (1), art. 14 lit. b) si e), art. 24 lit. b) si d),
art. 28 alin. (3), art. 32, art. 33 si art. 34 din Ordonanta de urgenta a
Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar si deconspirarea
Securitatii
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 572 din 17 august 2009
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Antonia Constantin - procuror
Fabian Niculae - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstitutionalitate a dispoziţiilor art. 2 lit. b), art. 3, art. 7-10, art.
14 lit. b) şi e), art. 24 lit. b) şi d), art. 28 alin. (3), art. 32, art. 33 şi
ale art. 34 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul
la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii, excepţie ridicată de Vaier
Covrig-Cudrec în Dosarul nr. 22.909/3/2008 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia
a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal.
La apelul nominal răspund, pentru C.N.S.A.S.,
consilierii juridici Mihaela Jugaru şi Alexandru Ionescu, cu delegaţie depusă
la dosar, lipsind cealaltă parte, faţă de care procedura de citare a fost legal
îndeplinită.
Preşedintele dispune a se face apelul şi în Dosarul nr.
1.109D/2009, având ca obiect excepţia de neconstitutionalitate a dispoziţiilor
art. 2 alin. (1) lit. a) şi ale art. 14 lit. e)din Ordonanţa de urgenţă a
Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea
Securităţii, excepţie ridicată de Vasile Doroş în Dosarul nr. 18.123/3/2008 al
Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a de contencios administrativ şi
fiscal, precum şi în Dosarul nr. 1.110D/2009, având ca obiect excepţia de
neconstitutionalitate a dispoziţiilor art. 8 lit. a) şi ale art. 11 alin. (1)
din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul
dosar şi deconspirarea Securităţii, excepţie ridicată de Andrei Lişinschi în
Dosarul nr. 25.614/3/2008 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a de
contencios administrativ şi fiscal.
La apelul nominal se prezintă, pentru partea Andrei
Lişinschi, reprezentantul său legal, domnul avocat Mircea-Cosmin Breahnă din
cadrul Baroului Bucureşti, iar pentru C.N.S.A.S., consilierii juridici Mihaela
Jugaru şi Alexandru Ionescu, cu delegaţie depusă la dosar, lipsind celelalte
părţi, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Magistratul-asistent referă asupra faptului că
reprezentatul părţii Vasile Doroş a depus la dosar o cerere de amânare, având
în vedere că nu se poate prezenta, fiind angajat într-o cauză penală aflată pe
rolul unei instanţe de judecată. Preşedintele pune în discuţie cererea
de amânare. Reprezentantul Ministerului Public se opune cererii de amânare.
Deliberând, Curtea respinge cererea de amânare.
Având în vedere obiectul similar al excepţiilor,
preşedintele pune în discuţia părţii prezente şi a reprezentantului
Ministerului Public cererea de conexare a dosarelor nr. 1.109D/2009 şi nr.
1.110D/2009 la Dosarul nr. 1.108D/2009, care este primul înregistrat. Atât
reprezentantul părţii prezente, cât şi reprezentantul Ministerului Public se
opun cererii de conexare. Deliberând, Curtea decide conexarea dosarelor nr.
1.109D/2009 şi nr. 1.110D/2009 la Dosarul nr. 1.108D/2009, care este primul
înregistrat.
Cauza este în stare de judecată.
Reprezentantul părţii Andrei Lişinschi solicită
admiterea excepţiei, întrucât prin prevederile legale criticate se încalcă
dreptul fundamental al persoanei cercetate la viaţă intimă, familială şi
privată, precum şi dreptul la propria imagine. Reprezentanţii C.N.S.A.S. au
cerut respingerea excepţiei.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstitutionalitate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarelor, reţine
următoarele:
Prin Incheierea din 19 martie 2009, pronunţată în
Dosarul nr. 22.909/3/2008, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a de
contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia
de neconstitutionalitate a prevederilor art. 2 lit. b), art. 3, art. 7-10, art.
14 lit. b) şi e), art. 24 lit. b) şi d), art. 28 alin. (3), art. 32, art. 33 şi
art. 34 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la
propriul dosar şi deconspirarea Securităţii, excepţie ridicată de Vaier
Covrig-Cudrec. Prin Incheierea din 17 martie 2009, pronunţată în Dosarul
nr. 18.123/3/2008, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a de contencios
administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de
neconstitutionalitate a prevederilor art. 2 alin. (1) lit. a) şi art. 14 lit.
e) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la
propriul dosar şi deconspirarea Securităţii, excepţie ridicată de Vasile Doroş,
iar prin Incheierea din 9 martie 2009, pronunţată în Dosarul nr.
25.614/3/2008, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a de contencios
administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de
neconstitutionalitate a prevederilor art. 8 lit. a) şi art. 11 alin. (1) din
Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar
şi deconspirarea Securităţii, excepţie ridicată de Andrei Lişinschi.
In motivarea excepţiei, autorul Vaier Covrig Cudrec susţine că, deşi prevederile Legii nr.
187/1999 au fost declarate în întregime neconstituţionale prin Decizia nr.
51/1998 a Curţii Constituţionale a României, o parte a acestor dispoziţii au
fost preluate în noul act normativ emis ca urmare a declarării
neconstituţionalităţii. Astfel, actul normativ în discuţie, chiar în forma
modificată şi aprobată prin Legea nr. 293/2008, continuă să consacre C.N.S.A.S.
prin normele care îi stabilesc atribuţiile, procedurile de urmat, o activitate
cu caracter jurisdicţional, care plasează activitatea instituţiei în afara
Constituţiei, prevederile legii atacate contravenind în continuare Legii
fundamentale. Autorul apreciază că, în forma actuală, prin atribuţiile şi
procedurile prevăzute, actul normativ contestat îngrădeşte drepturile şi libertăţile
cetăţeneşti prevăzute prin Constituţie, îndepărtându-se de la scopul pentru
care a fost adoptat, enunţat ca atare în însuşi titlul legii, respectiv în
preambulul său. In opinia autorului, se extinde nepermis sfera legii menţionate
în termenii din preambul. Prevederile art. 7, art. 8, art. 9, art. 10,
raportate la art. 14 lit. d) şi e) şi la art. 24 lit. b) şi d) din Ordonanţa de
urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi
deconspirarea Securităţii, conferă în continuare C.N.S.A.S. un caracter
jurisdicţional, cu menţiunea că prin atribuţiile şi procedurile menţionate
C.N.S.A.S. decide practic cine se află în ipotezele prevăzute de art. 2 lit. a)
şi b) din OUG, soluţie devenită publică, înainte ca o instanţă să se pronunţe
cu privire la calitatea persoanei verificate de lucrător al Securităţii sau
colaborator al acesteia şi fără ca persoana în cauză să fi avut posibilitatea a
se apăra.
Analizând conţinutul textelor menţionate mai sus, se
poate constata că activitatea desfăşurată de C.N.S.A.S. şi de Colegiul
Consiliului în vederea stabilirii calităţii de lucrător-colaborator al
Securităţii în condiţiile prevăzute de art. 2 din lege, procedură devenită
publică prin modalitatea de luare a deciziei, conform prevederilor art. 8 din lege,
art. 20 şi art. 21 din Regulament, este o activitate colegială în cadrul căreia
se administrează şi evaluează probe, iar verdictul se dă prin votul membrilor
Colegiului, verdict realizat prin aprobarea prin hotărâri a notelor de
constatare sau emiterea de adeverinţe, care trebuie să fie motivate în fapt şi
în drept şi care se comunică persoanelor interesate.
De asemenea, autorul excepţiei invocă faptul că
prevederile criticate instituie un tratament diferit faţă de unele categorii de
persoane, în speţă, faţă de ierarhii şi şefii cultelor religioase recunoscute
de lege, până la nivel de preot inclusiv, precum şi asimilaţii lor de la
parohiile din ţară şi din străinătate, datorită faptului că o eventuală
colaborare a acestora cu Securitatea nu poate fi constatată decât în urma
cererii făcute de reprezentanţii cultului religios de care aceştia aparţin.
Se mai menţionează că faptele respective nu erau
prevăzute în legislaţia perioadei avute în vedere de actul normativ, iar prin
consecinţele practice, de natură juridică, morală şi socială, se ajunge la
încălcarea principiului neretroactivităţii legii. Mai mult, în opinia
autorului, formularea ambiguă a unor texte din actul normativ, precum şi
creditul absolut acordat unor relatări verbale consemnate de lucrătorii
Securităţii pot conduce la luarea unor măsuri arbitrarii. De asemenea,
stabilirea vârstei de 16 ani de la care se ia în considerare începerea
colaborării cu Securitatea pentru a intra sub incidenţa actului normativ
criticat, precum şi publicarea documentelor C.N.S.A.S. înainte ca
instanţa judecătorească să se pronunţe constituie o încălcare a principiilor
constituţionale şi legale.
Prin faptul că există posibilitatea reexaminării
situaţiei unor anumite persoane, în urma descoperirii unor documente şi
informaţii noi şi neprocesate, se ajunge, în opinia autorului, la nesocotirea
puterii de lucru judecat a hotărârilor pronunţate în soluţionarea acţiunilor în
constatare, iar prin dispoziţiile care permit C.N.S.A.S. să preia acte şi
proceduri desfăşurate sub imperiul unei legi declarate neconstituţionale se
încalcă principiul universalităţii legii.
Lipsa procurorului cu ocazia soluţionării pe fond şi în
recurs a acţiunii în constatare, ca o garanţie a apărării drepturilor şi
libertăţilor cetăţenilor, caracterul public al şedinţelor de judecată, precum
şi caracterul discriminatoriu al normelor prevăzute în art. 34 din ordonanţă
sunt de natură, în opinia autorului, să aducă atingere drepturilor şi
libertăţilor sale fundamentale.
Ceilalţi autori susţin că dispoziţiile legale criticate
încalcă principiul neretroactivităţii legii civile pentru că instituie o formă
de răspundere juridică pentru participarea în trecut la activităţi care nu erau
incriminate la acea dată, respectiv dreptul la ocrotirea vieţii intime,
familiale şi private şi dreptul la imagine, datorită faptului că unele
documente sunt comunicate sau publicate de C.N.S.A.S. şi că şedinţele
instanţelor de judecată sunt publice în aceste cazuri în care înscrisurile
depuse la dosarul cauzei ce face obiectul acţiunii în constatare conţin
referiri directe la viaţa intimă, familială şi privată a diferitelor persoane
supuse verificării sau chiar a terţelor persoane.
Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a de
contencios administrativ şi fiscal şi-a exprimat
opinia în sensul că excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiată.
Dreptul la apărare al persoanei vizate de nota de constatare nu este îngrădit,
având posibilitatea legală de a contesta nota de constatare în cadrul acţiunii
în contencios formulate în baza art. 11 din ordonanţă. De asemenea, instanţa
mai arată că în condiţiile în care informaţiile existente în documentele depuse
de C.N.S.A.S. la dosar sunt de natură să aducă atingere drepturilor consacrate
de prevederile constituţionale, instanţa poate face aplicarea art. 121 alin. 2
din Codul de procedură civilă, dispunând ca dezbaterea să se facă în şedinţă
secretă atunci când dezbaterea publică ar putea vătăma ordinea sau moralitatea
publică ori părţile din proces.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului consideră
că prevederile legale criticate sunt constituţionale.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra
excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere
ale Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor,
susţinerile reprezentanţilor părţilor prezente, concluziile procurorului,
dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum
şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, aşa cum a
fost formulat, îl constituie dispoziţiile art. 2 lit. a) şi b), art. 3, art.
7-10, art. 11 alin. (1), art. 14 lit. b) şi e), art. 24 lit. b) şi d), art. 28
alin. (3), art. 32, art. 33 şi art. 34 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului
nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 182 din 10 martie
2008, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 293/2008, publicată
în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 800 din 28 noiembrie 2008. In
urma analizei susţinerilor autorilor excepţiei, Curtea constată că, în aceea ce
priveşte art. 3, obiectul excepţiei urmează a fi restrâns doar la art. 3 lit.
u), deoarece numai aceste prevederi sunt criticate de autorul excepţiei.
Dispoziţiile legale criticate au următorul conţinut:
- Art. 2 lit. a) şi b): „In înţelesul prezentei
ordonanţe de urgenţă, termenii şi expresiile de mai jos au următoarea semnificaţie:
a) lucrător al Securităţii - orice persoană care, având calitatea de ofiţer sau de
subofiţer al Securităţii sau al Miliţiei cu atribuţii pe linie de Securitate,
inclusiv ofiţer acoperit, în perioada 1945-1989, a desfăşurat activităţi
prin care a suprimat sau a îngrădit drepturi şi libertăţi fundamentale ale
omului;
b) colaborator al Securităţii - persoana care a furnizat informaţii, indiferent sub ce formă,
precum note şi rapoarte scrise, relatări verbale consemnate de lucrătorii
Securităţii, prin care se denunţau activităţile sau atitudinile potrivnice
regimului totalitar comunist şi care au vizat îngrădirea drepturilor şi
libertăţilor fundamentale ale omului. Persoana care a furnizat informaţii
cuprinse în declaraţii, procesele-verbale de interogatoriu sau de confruntare,
date în timpul anchetei şi procesului, în stare de libertate, de reţinere ori
de arest, pentru motive politice privind cauza pentru care a fost fie
cercetată, fie judecată şi condamnată, nu este considerată colaborator al
Securităţii, potrivit prezentei definiţii, iar actele şi documentele care
consemnau aceste informaţii sunt considerate parte a propriului dosar.
Persoanele care, la data colaborării cu Securitatea, nu împliniseră 16 ani, nu
sunt avute în vedere de prezenta definiţie, în măsura în care se coroborează cu
alte probe. Colaborator al Securităţii este şi persoana care a înlesnit
culegerea de informaţii de la alte persoane, prin punerea voluntară la
dispoziţia Securităţii a locuinţei sau a altui spaţiu pe care îl deţinea,
precum şi cei care, având calitatea de rezidenţi ai Securităţii, coordonau
activitatea informatorilor;";
- Art. 3 lit. u): „Pentru a asigura dreptul de acces
la informaţii de interes public, orice cetăţean român, cu domiciliul în ţară
sau în străinătate, precum şi presa scrisă şi audiovizuală, partidele politice,
organizaţiile neguvernamentale legal constituite, autorităţile şi instituţiile
publice au dreptul de a fi informate, la cerere, în legătură cu existenţa sau
inexistenţa calităţii de lucrător al Securităţii sau de colaborator al
acesteia, în sensul prezentei ordonanţe de urgenţă, a candidaţilor la alegerile
prezidenţiale, generale, locale şi pentru Parlamentul European, precum şi a
persoanelor care ocupă următoarele demnităţi sau funcţii: [...] u) ierarhii şi
şefii cultelor religioase recunoscute de lege, până la nivel de preot inclusiv,
precum şi asimilaţii lor de la parohiile din ţară şi din străinătate, la
cererea reprezentanţilor cultului religios de care aceştia aparţin.";
- Art. 7: „(1) In baza verificărilor prevăzute la
art. 6 alin. (1), direcţia de specialitate întocmeşte o notă de constatare cu
privire la existenţa sau inexistenţa calităţii de lucrător al Securităţii sau
de colaborator al acesteia pentru persoana care a făcut obiectul verificării.
(2) Nota de constatare se înaintează Colegiului
Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, însoţită de
întreaga documentaţie care a stat la baza întocmirii ei, precum şi de avizul
Direcţiei juridice din cadrul Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor
Securităţii.
(3) Nota de constatare a calităţii de lucrător al
Securităţii sau de colaborator al acesteia cuprinde: numele, prenumele, numele
conspirativ, acolo unde există, ale persoanei verificate, perioada activităţii
în cadrul Securităţii sau a colaborării cu aceasta, în sensul prezentei
ordonanţe de urgenţă, precum şi lista documentelor pe baza cărora a fost
emisă.";
- Art. 8: „Colegiul Consiliului Naţional pentru
Studierea Arhivelor Securităţii ia în discuţie nota de constatare şi, după caz:
a) aprobă nota de constatare şi dispune Direcţiei
juridice introducerea unei acţiuni în constatare a calităţii de lucrător al
Securităţii sau de colaborator al acesteia;
b) infirmă nota de constatare şi dispune Direcţiei
juridice eliberarea unei adeverinţe din care să rezulte că persoana verificată
nu a avut calitatea de lucrător al Securităţii sau de colaborator al
acesteia.";
- Art. 9: „In cazul în care din nota de constatare
rezultă că nu există date sau documente privind calitatea de lucrător al
Securităţii sau de colaborator al acesteia pentru persoana care a făcut
obiectul verificării, Colegiul Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor
Securităţii dispune eliberarea unei adeverinţe în acest sens.";
- Art. 10: „(1) Notele de constatare şi adeverinţele
emise de Colegiul Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii
se comunică persoanelor verificate, precum şi persoanelor care au solicitat
verificarea, în cazul verificării la cerere, prin scrisoare recomandată cu
confirmare de primire.
(2) Adeverinţele prevăzute la art. 8 lit. b) şi art.
9 se publică de îndată pe pagina proprie de internet a Consiliului Naţional
pentru Studierea Arhivelor Securităţii şi pot fi contestate la Secţia de
contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Bucureşti de către orice
persoană interesată, în termen de 30 de zile de la publicarea lor.";
- Art. 11 alin. (1): „Acţiunea în constatarea
calităţii de lucrător al Securităţii sau de colaborator al acesteia se
introduce la Secţia de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel
Bucureşti, fiind scutită de taxă de timbru.";
- Art. 14 lit. b) şi e): „Consiliul Naţional pentru
Studierea Arhivelor Securităţii exercită următoarele atribuţii principale:
[...] b) comunică, la cererea persoanelor îndreptăţite, identitatea
lucrătorilor Securităţii şi a colaboratorilor acesteia, care au contribuit cu
informaţii la completarea dosarului, în condiţiile art. 1 alin. (7); [...]
e) dă publicităţii informaţiile şi documentele cu
privire la activitatea, structura şi componenţa Securităţii, care atestă
implicarea Securităţii şi a altor structuri politice şi represive ale regimului
totalitar comunist în săvârşirea unor fapte împotriva vieţii, integrităţii fizice sau psihice, a drepturilor şi
libertăţilor fundamentale ale omului, precum şi a unor acte de trădare a
intereselor naţionale, cu respectarea legislaţiei privind protejarea
informaţiilor care privesc siguranţa naţională; procedura urmată, în vederea
publicării numelor celor implicaţi în săvârşirea acestor fapte, este aceeaşi ca
şi pentru lucrătorii Securităţii, identificaţi în urma verificărilor din
oficiu, prevăzute de prezenta ordonanţă de urgenţă;";
- Art. 24 lit. b) şi d): „Colegiul Consiliului
Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii are următoarele atribuţii: b)
confirmă, în condiţiile prezentei ordonanţe de urgenţă, înştiinţările ce
urmează a fi comunicate persoanelor verificate;
d) aprobă sau infirmă note de constatare şi emite
adeverinţe, în condiţiile prezentei ordonanţe de urgenţă;";
- Art. 28 alin. (3): „In activitatea de
documentare, cercetătorii acreditaţi au obligaţia să respecte şi să ocrotească
viaţa intimă, familială şi privată a celor care au fost persecutaţi de organele
securităţii statului.";
- Art. 32: „In cazul în care, urmare a preluării
prevăzute la art. 31, rezultă documente şi informaţii noi şi neprocesate cu
privire la calitatea de lucrător al Securităţii sau de colaborator al acesteia
a unei persoane pentru care a fost emisă anterior prezentei ordonanţe de
urgenţă o decizie de neapartenentă sau de necolaborare cu Securitatea, dacă
persoana face parte din categoriile persoanelor verificate din oficiu,
Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii iniţiază şi aplică,
în mod corespunzător, procedura cuprinsă în prezenta ordonanţă de
urgenţă.";
- Art. 33: „(1) Verificările aflate în curs de
desfăşurare la Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii la
data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă continuă potrivit
procedurii prevăzute de aceasta.
(2) Actele şi lucrările efectuate în cadrul
Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, altele decât cele
supuse reexaminării potrivit prevederilor prezentului capitol, până la data
intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă, rămân valabile.";
- Art. 34: „(1) Cauzele aflate pe rolul secţiilor
civile ale curţilor de apel, în calitate de instanţe de control judecătoresc,
ca urmare a exercitării căii de atac prevăzute la art. 16 alin. (1) din Legea
nr. 187/1999 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea poliţiei
politice comuniste, cu modificările şi completările ulterioare, împotriva
deciziilor Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, la data
intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă, se transmit Secţiei de
contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Bucureşti, ca instanţă de
control judecătoresc. Aceasta, la primul termen de judecată, va continua
judecarea cauzelor cu luarea în considerare a probelor admise şi a actelor
procesuale efectuate de instanţa civilă.
(2) Cauzele aflate pe rolul Secţiei de contencios
administrativ şi fiscal a Tribunalului Bucureşti se transmit, de îndată,
Secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Bucureşti."
Autorii excepţiei susţin că dispoziţiile legale atacate
contravin prevederilor art. 1 alin. (3) şi (4) privind statul de drept,
demnitatea omului şi principiul separaţiei puterilor în stat, art. 15 alin. (2)
privind principiul neretroactivităţii legii, art. 16 alin. (1) şi (2) privind
egalitatea în drepturi, art. 21 alin. (3) şi (4) privind accesul liber la
justiţie, art. 24 privind dreptul la apărare, art. 26 alin. (1) privind viaţa
intimă, familială şi privată, art. 29 alin. (1) privind libertatea conştiinţei,
art. 30 alin. (1) privind libertatea de exprimare, raportat la art. 11 alin.
(1) şi (2), şi art. 20 privind raporturile dintre dreptul intern şi tratatele
internaţionale în materia drepturilor omului din Constituţie, art. 6 privind
dreptul la un proces echitabil şi art. 8 privind viaţa privată şi de familie
din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale
şi art. 12 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată că s-a mai pronunţat asupra constituţionalităţii unora dintre
prevederile legale atacate, prin raportare la critici similare. Astfel, în ceea
ce priveşte dispoziţiile art. 2 lit. a), art. 10 şi art. 11 din ordonanţa de
urgenţă, prin Decizia nr. 530 din 9 aprilie 2009, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 430 din 24 iunie 2009, Curtea
Constituţională a constatat că dispoziţiile legale atacate sunt
constituţionale. Curtea a reţinut că prevederile art. 2 lit. a) din ordonanţă
definesc noţiunea de „lucrător al Securităţii" şi explicitează în
concret semnificaţia termenului. Intrunirea cumulativă a condiţiilor prevăzute
de textul de lege criticat este constatată de instanţa judecătorească - Secţia
de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Bucureşti, în baza
copiilor certificate de pe documentele aflate în arhiva Consiliului Naţional
pentru Studierea Arhivelor Securităţii.
Aşa fiind, în condiţiile în care acţiunea în
constatarea calităţii de lucrător al Securităţii este introdusă la o instanţă
de judecată, a cărei hotărâre poate fi atacată cu recurs, potrivit art. 11 din
Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008, dispoziţiile procedurale
criticate nu sunt de natură a încălca dreptul la un proces echitabil şi la
soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil, ci constituie o garanţie a
aplicării principiului prevăzut de art. 21 alin. (3) din Constituţie şi de art.
6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a
libertăţilor fundamentale. Astfel, procedura de judecată respectă principiile
fundamentale privind oralitatea, contradictorialitatea, publicitatea şi dreptul
la apărare, părţile având, deopotrivă, posibilitatea de a uza de garanţiile
prevăzute de legea procesual civilă pentru a-şi susţine poziţia asupra problemelor
de fapt şi de drept. In ceea ce priveşte art. 11, în prezenta cauză se mai
susţine că prezenţa procurorului ar trebui să fie obligatorie în cazul
litigiilor din faţa instanţei de judecată din această materie, Curtea
constatând că nici această critică nu poate fi reţinută, deoarece potrivit
prevederilor art. 1 alin. (9), la soluţionarea cererilor în contencios
administrativ reprezentantul Ministerului Public poate participa, în orice fază
a procesului, ori de câte ori apreciază că este necesar pentru apărarea ordinii
de drept, a drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor.
Prevederile art. 2 lit. b) din Ordonanţa de urgenţă a
Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea
Securităţii definesc, la rândul lor, noţiunea de „colaborator al
Securităţii". Prevederile art. 2 lit. a) şi b) din acelaşi act
normativ nu contravin principiului neretroactivităţii legii. Ordonanţa de
urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 urmăreşte scopul de deconspirare, enunţat în
preambul, a persoanelor care au contribuit la instrumentarea dosarului întocmit
de Securitate, prin consemnarea publică - publicarea în Monitorul Oficial al
României, Partea a III-a, şi punerea la dispoziţia mijloacelor de informare în
masă de către Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, în
temeiul art. 12 alin. (1) din ordonanţă - a celor care ocupă demnităţile sau
funcţiile enumerate în art. 3, precum şi a celor care îşi manifestă intenţia de
a candida pentru alegerea ori numirea în aceste demnităţi sau funcţii. Aşadar,
exigenţele unei vieţi democratice, aşa cum transpar ele din ansamblul
reglementărilor constituţionale şi legale, impun ca persoanele vizate de textul
ordonanţei să poată fi identificate şi cunoscute de opinia publică. De
asemenea, faptul că legiuitorul a luat în considerare vârsta de 16 ani pentru
stabilirea calităţii de colaborator, vârstă de la care un minor avea, în opinia
legiuitorului, posibilitatea de a-şi da seama de consecinţele faptelor sale, nu
este de natură să aducă atingere vreunei dispoziţii constituţionale.
Faptul că în baza art. 3 lit. u) din ordonanţa de
urgenţă criticată constatarea calităţii de colaborator presupune o procedură
mai complexă pentru ierarhii şi şefii cultelor religioase recunoscute de lege,
până la nivel de preot inclusiv, precum şi asimilaţii lor de la parohiile din
ţară şi din străinătate, întrucât se poate face numai în urma demersurilor
reprezentanţilor cultului religios de care aceştia aparţin, nu este de natură
să conducă la concluzia că se încalcă art. 16 din Constituţie, având în vedere
situaţia diferită a acestor persoane, situaţie ce a determinat o reglementare
diferită.
In ceea ce priveşte criticile referitoare la caracterul
jurisdicţional al C.N.S.A.S., precum şi criticile referitoare la procedurile
prevăzute în art. 7-10, Curtea constată că ordonanţa asigură toate garanţiile
procesuale privind dreptul la un proces echitabil şi dreptul la apărare, având
în vedere că persoana interesată are acces la o instanţă de judecată.
In ceea ce priveşte susţinerea că prevederile art. 14
lit. b) şi e) din ordonanţa de urgenţă aduc atingere dreptului la viaţă intimă,
familială şi privată, precum şi demnităţii persoanei, Curtea reţine faptul că
informaţiile respective sunt comunicate doar persoanelor îndreptăţite şi în
condiţii care nu sunt de natură să aducă atingere drepturilor menţionate.
Pe de altă parte, referitor la susţinerile potrivit
cărora procedura din faţa instanţelor de judecată nu este secretă, fapt de
natură, de asemenea, să aducă atingere dreptului la viaţă intimă, familială şi
privată, precum şi demnităţii persoanei, Curtea reţine că persoana interesată
are posibilitatea să ceară instanţei de judecată să facă aplicarea prevederilor
art. 121 alin. 2 din Codul de procedură civilă şi să dispună ca dezbaterile să
se facă în şedinţă secretă atunci când dezbaterea publică ar putea vătăma
ordinea sau moralitatea publică sau părţile din proces.
Curtea constată că nici prevederile art. 24 lit. b) şi
d) şi ale art. 28 alin. (3) criticate nu încalcă vreo dispoziţie constituţională,
ele conţinând dispoziţii cu privire la proceduri şi condiţii necesare pentru
îndeplinirea obiectivelor pe care ordonanţa şi Ie-a propus.
Referitor la criticile privind art. 32 din ordonanţa de
urgenţă, Curtea constată că, având în vedere funcţiile şi demnităţile ocupate
de persoanele vizate de acest articol, este absolut necesar ca noile documente
şi informaţii neprocesate să fie valorificate astfel încât scopurile avute în
vedere la adoptarea ordonanţei de urgenţă să fie atinse.
In ceea ce priveşte criticile referitoare la
dispoziţiile art. 33 din ordonanţa de urgenţă, Curtea constată că acestea nu
încalcă principiul neretroactivităţii legii, ele fiind norme cu caracter
tranzitoriu. Cât priveşte dispoziţiile art. 34, Curtea constată că acestea nu
încalcă art. 16 din Constituţie, aceste norme cu caracter tranzitoriu
aplicându-se în mod egal tuturor persoanelor aflate în aceeaşi situaţie
juridică.
In ceea ce priveşte raportarea la dispoziţiile
constituţionale ale art. 29 alin. (1) privind libertatea conştiinţei şi ale
art. 30 alin. (1) privind libertatea de exprimare, Curtea constată că aceste
articole nu sunt incidente în cauză.
Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146
lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 lit. a) şi b), art. 3 lit. u),
art. 7-10, art. 11 alin. (1), art. 14 lit. b) şi e), art. 24 lit. b) şi d),
art. 28 alin. (3), art. 32, art. 33 şi art. 34 din Ordonanţa de urgenţă a
Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea
Securităţii, excepţie ridicată de Vaier Covrig-Cudrec în Dosarul nr.
22.909/3/2008, de Vasile Doroşîn Dosarul nr. 18.123/3/2008 şi de Andrei
Lişinschi în Dosarul nr. 25.614/3/2008, dosare ale Curţii de Apel Bucureşti -
Secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 25 iunie
2009.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Fabian Niculae