DECIZIE
Nr. 98 din 9 februarie 2006
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 278 alin. 8 lit. c) din Codul de
procedura penala
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 166 din 21 februarie 2006
Ioan
Vida - preşedinte
Aspazia Cojocaru -
judecător
Constantin Doldur -
judecător
Acsinte Gaspar -
judecător
Kozsokar Gabor -
judecător
Petre Ninosu
- judecător
Ion Predescu
- judecător
Marilena Mincă - procuror
Florentina Geangu -
magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei
de neconsti-tuţionalitate a
dispoziţiilor art. 278 alin. 8
lit. c) din Codul de procedură
penală, excepţie ridicată de loan Niculiţă
în Dosarul nr. 3.121/2004 al Judecătoriei Gura Humorului.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată, se dă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii
de respingere a excepţiei ca
neîntemeiată, invocând jurisprudenţa Curţii Constituţionale
în această materie şi apreciind că dispoziţiile
legale criticate nu contravin prevederilor constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine
următoarele:
Prin Incheierea din 20 septembrie
2005, pronunţată în Dosarul nr. 3.121/2004, Judecătoria Gura Humorului a sesizat
Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278 alin. 8 lit. c) din
Codul de procedură penală, excepţie ridicată de loan
Niculiţă în dosarul menţionat.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia susţine, în esenţă, că prevederile legale criticate sunt
contrare dispoziţiilor
constituţionale privind
dreptul la un proces echitabil, întrucât îl obligă pe judecător să-şi exprime anterior părerea cu privire la soluţia ce ar putea fi dată în cauză, prin
aceea că în încheierea de
admitere a plângerii, pronunţată în temeiul art. 278 alin. 8 lit. c) din
Codul de procedură penală, judecătorul îşi exprimă obligatoriu opinia, astfel încât la următorul termen acesta va pronunţa, cel mai probabil, o soluţie de condamnare.
Judecătoria Gura Humorului apreciază că textul de lege criticat „nu încalcă nici un drept constituţional, ci asigură
accesul liber la justiţie".
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate
ridicate.
Guvernul, invocând jurisprudenţa Curţii Constituţionale, consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
Avocatul Poporului consideră că dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicată.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare,
punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului,
dispoziţiile legale criticate,
raportate la prevederile Constituţiei, precum şi
Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3,
10 şi 29 din Legea nr.
47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 278 alin. 8 lit. c) din Codul de procedură penală, având următorul
conţinut: „Instanţa pronunţă una dintre următoarele soluţii: [...] c) admite plângerea, prin
încheiere, desfiinţează
rezoluţia sau
ordonanţa atacată şi, când probele existente la dosar sunt suficiente pentru judecarea
cauzei, reţine
cauza spre judecare, dispoziţiile privind judecarea în primă instanţă şi
căile de atac,
aplicându-se în mod corespunzător."
In susţinerea neconstituţionalităţii acestui text de lege, autorul excepţiei invocă încălcarea
prevederilor art. 21 alin. (3) din Constituţie, potrivit cărora
„Părţile au dreptul la un proces
echitabil şi la
soluţionarea
cauzelor într-un termen rezonabil".
Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicată,
se constată că prevederile de lege criticate au mai făcut obiectul controlului de constituţionalitate, tot prin raportare la art.
21 din Constituţie. Astfel,
prin Decizia nr. 1 din 18 ianuarie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 146 din 18
februarie 2005, Decizia nr. 66 din 3 februarie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea
I, nr. 142 din 17 februarie 2005, Decizia nr. 73 din 8 februarie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea
I, nr. 202 din 10 martie 2005, sau Decizia nr. 170 din 22 martie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea
I, nr. 349 din 25 aprilie 2005, Curtea a reţinut că prin
încheierea pronunţată în temeiul 2781 alin. 8 lit.
c) din Codul de procedură
penală, de admitere a
plângerii, cu desfiinţarea
rezoluţiei sau ordonanţei atacate şi reţinerea cauzei
spre judecare, instanţa nu
dezleagă fondul pricinii, ci
apreciază numai cu privire la
legalitatea actului atacat. Soluţionarea fondului cauzei constituie o etapă procesuală
distinctă, guvernată de regulile procedurale aplicabile judecării în primă instanţă şi în căile de atac, reguli cu privire la care textele criticate stipulează în mod expres că se aplică „în mod corespunzător". In sensul celor arătate, prevederile art. 278 alin. 8 lit. c)
din Codul de procedură penală asigură posibilitatea părţilor de a formula apărări, de a propune probe şi de a recurge la căile de atac stabilite de lege, aşadar de a se prevala de toate garanţiile procesuale care condiţionează un proces
echitabil, în deplină concordanţă cu prevederile art. 21 alin. (3) din
Constituţie.
De altfel, dispoziţiile privind judecarea în primă instanţă şi în căile de atac
aplicându-se în mod corespunzător
şi în ipoteza soluţionării cauzei după
admiterea plângerii şi desfiinţarea actului atacat, judecătorul are posibilitatea să-şi manifeste rolul activ şi să efectueze o
cercetare judecătorească eficientă în vederea aflării
adevărului. Altfel spus, nu
este obligatoriu ca instanţa
de judecată, reţinând cauza spre rejudecare, să pronunţe în toate cazurile o hotărâre de condamnare a inculpatului, ci, ţinând seama de normele şi principiile care guvernează funcţionarea
puterii judecătoreşti, inclusiv de principiile independenţei şi imparţialităţii judecătorilor, aceasta să
pronunţe soluţia care se impune conform legii.
Intrucât nu au intervenit elemente
noi care să determine
reconsiderarea jurisprudenţei
Curţii Constituţionale, soluţia şi
considerentele cuprinse în deciziile menţionate îşi menţin valabilitatea şi în cauza de faţă.
Faţă de cele arătate,
în temeiul art. 146 lit. d) şi
al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al
art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278 alin. 8 lit. c) din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de loan Niculiţă în Dosarul nr. 3.121/2004 al Judecătoriei Gura Humorului. Definitivă şi general
obligatorie. Pronunţată în şedinţa publică din data de 9 februarie 2006.
PREŞEDINTELE CURŢII
CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Florentina Geangu