DECIZIE Nr. 472 din 22 septembrie 2005
referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. III alin.
(2) din Legea nr. 195/2004 pentru aprobarea Ordonantei de urgenta a Guvernului
nr. 58/2003 privind modificarea si completarea Codului de procedura civila
ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL NR. 994 din 9 noiembrie 2005
Ioan Vida - presedinte
Nicolae Cochinescu - judecator
Constantin Doldur - judecator
Acsinte Gaspar - judecator
Kozsokar Gabor - judecator
Petre Ninosu - judecator
Ion Predescu - judecator
Serban Viorel Stanoiu - judecator
Aurelia Rusu - procuror
Cristina Catalina Turcu - magistrat-asistent
Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a
dispozitiilor art. III alin. (2) din Legea nr. 195/2004 pentru aprobarea
Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 58/2003 privind modificarea si
completarea Codului de procedura civila, exceptie ridicata de Bondar Sandor si
Bondar Elisabeta in Dosarul nr. 5.146/2004 al Curtii de Apel Oradea - Sectia
civila mixta.
La apelul nominal lipsesc partile, fata de care procedura de citare este
legal indeplinita.
Presedintele constata cauza in stare de judecata si acorda cuvantul pe
fond.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei
de neconstitutionalitate, invocand jurisprudenta Curtii Constitutionale, si
anume Decizia nr. 318 din 14 iunie 2005.
CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, retine urmatoarele:
Prin Incheierea din 24 februarie 2005, pronuntata in Dosarul nr.
5.146/2004, Curtea de Apel Oradea - Sectia civila mixta a sesizat Curtea
Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. III
alin. (2) din Legea nr. 195/2004 pentru aprobarea Ordonantei de urgenta a
Guvernului nr. 58/2003 privind modificarea si completarea Codului de procedura
civila, exceptie ridicata de Bondar Sandor si Bondar Elisabeta.
In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate, autorii arata ca textul de
lege criticat contravine dispozitiilor art. 21 alin. (3) din Constitutie
privind dreptul la un proces echitabil, intrucat "aceeasi instanta de
judecata, prin judecatori din aceeasi sectie, va solutiona caile de atac
impotriva propriilor hotarari". Or, principiul de baza al organizarii
justitiei este acela al jurisdictiei multiple, la instante de grad diferit,
prin controlul judiciar al instantei superioare in grad asupra hotararilor
pronuntate de instantele de grad inferior. Acest principiu se realizeaza prin
organizarea judecatoreasca pe patru niveluri de judecata, specifica fiind
institutia controlului ierarhic, al instantei imediat superioare, care verifica
temeinicia si legalitatea hotararilor instantelor inferioare.
Textul de lege criticat incalca principiul mentionat, intrucat stabileste
competenta aceleiasi instante in judecarea apelului si a recursului, fara a tine
seama ca in acest fel nu se realizeaza scopul urmarit, si anume controlul
ierarhic superior.
Curtea de Apel Oradea - Sectia civila mixta apreciaza ca exceptia de
neconstitutionalitate este intemeiata. In acest sens arata ca notiunea de
"ierarhie" are, in domeniul justitiei, o semnificatie aparte,
deoarece adoptarea hotararilor este straina de orice subordonare. Constituirea
ierarhica a instantelor judecatoresti rezulta atat din dispozitiile art. 126
alin. (1) din Constitutie, cat si din prevederile art. 2 alin. (2) din Legea
nr. 304/2004 privind organizarea judiciara. Daca nu exista ierarhie in
interpretarea legii, aceasta exista insa cu privire la controlul interpretarii
legilor. Controlul judiciar inseamna dreptul si obligatia pe care le au, in cadrul
unui sistem judiciar, instantele judecatoresti superioare de a verifica
legalitatea si temeinicia hotararilor pronuntate de instantele judecatoresti
inferioare, casand hotararile gresite si confirmandu-le pe cele legale si
temeinice.
Pe de alta parte, dreptul la un proces echitabil presupune, printre altele,
si posibilitati procesuale egale pentru toate partile. Or, a acorda aceleiasi
instante competenta de a-si reforma propria hotarare este de natura a aduce
atingere dreptului la un proces echitabil.
Potrivit dispozitiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, incheierea
de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale
Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele
de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.
Guvernul considera ca exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata,
apreciind ca modificarea competentei si stabilirea normelor tranzitorii
cuprinse in Legea nr. 195/2004 reprezinta o expresie a principiului inscris in
art. 126 alin. (2) din Constitutie.
Asa cum a statuat in mod constant Curtea Constitutionala, accesul liber la
justitie nu presupune in mod necesar accesul la toate gradele de jurisdictie si
la toate nivelurile de instanta, motiv pentru care exercitarea controlului de
legalitate pe calea recursului de catre o instanta de acelasi nivel cu cea care
a solutionat apelul nu contravine accesului liber la justitie.
Nici afectarea impartialitatii instantei nu poate fi sustinuta, deoarece
aceasta este asigurata prin dispozitiile care reglementeaza statutul
magistratilor, precum si prin dispozitiile procedurale referitoare la
incompatibilitate, care impiedica pronuntarea acelorasi judecatori in aceeasi
speta, in doua grade diferite de jurisdictie. Diferenta dintre apel si recurs
este data de compunerea instantei, de procedura de judecata a fiecarei cai de
atac, de efectele hotararilor pronuntate in respectivele cai de atac, iar nu de
instanta care judeca. Altfel spus, recursul nu este prin esenta sa o cale de
atac de reformare, fiind posibil ca uneori, asemenea altor cai de atac
extraordinare, sa intre in competenta aceleiasi instante care a pronuntat
hotararea atacata.
Avocatul Poporului apreciaza ca textul de lege criticat este
constitutional. Astfel, dispozitiile legale criticate au caracter tranzitoriu
si au fost adoptate de legiuitor conform competentei sale, conferite de
dispozitiile art. 126 alin. (2) din Constitutie. In acest sens, Curtea
Constitutionala a retinut, pe de-o parte, ca reglementarea competentei
materiale a instantelor are caracter imperativ si de ordine publica, iar, pe de
alta parte, in conditiile in care textul constitutional consacrand dreptul la
un proces echitabil nu intelege sa subordoneze respectarea acestuia incadrarii intr-un
anumit termen, care ar deveni un criteriu de constitutionalitate, conceptul
"echitabil" are caracter relativ, respectarea sau incalcarea lui
urmand a fi stabilita de la caz la caz, in functie de circumstantele concrete
ale cauzei (Decizia nr. 46 din 27 ianuarie 2005).
Prin urmare, textul de lege criticat nu este de natura sa ingradeasca
dreptul partilor interesate de a apela la instantele judecatoresti si de a se
prevala de garantiile procesuale care conditioneaza intr-o societate
democratica procesul echitabil, finalitatea lor fiind de a transpune in
practica principiul constitutional consacrat de art. 21 alin. (3), de a preveni
eventualele abuzuri si de a limita efectele perturbatoare asupra stabilitatii
si securitatii raporturilor juridice.
Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele
lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.
CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si
Avocatului Poporului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, concluziile
procurorului, dispozitiile legale criticate raportate la prevederile
Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine urmatoarele:
Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit
dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si celor ale art. 1
alin. (2) si ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, sa solutioneze
exceptia de neconstitutionalitate ridicata.
Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie dispozitiile art.
III alin. (2) din Legea nr. 195/2004 pentru aprobarea Ordonantei de urgenta a
Guvernului nr. 58/2003 privind modificarea si completarea Codului de procedura
civila, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 470 din 26
mai 2004, dispozitii care au urmatorul continut:
- Art. III alin. (2): "In cazurile prevazute la alin. (1), apelurile
aflate pe rolul curtilor de apel la data intrarii in vigoare a prezentei legi
se trimit la tribunale, iar recursurile aflate pe rolul Inaltei Curti de
Casatie si Justitie se trimit la curtile de apel. Dispozitiile art. II alin.
(3) sunt aplicabile in mod corespunzator."
Art. III alin. (1) din Legea nr. 195/2004 are urmatorul continut:
"Hotararile pronuntate de judecatorii in prima instanta in materia
fondului funciar sunt supuse apelului la tribunal si recursului la curtea de
apel."
Autorii exceptiei sustin ca dispozitiile legale criticate incalca
prevederile art. 21 alin. (3) din Constitutie, care au urmatorul continut:
"Partile au dreptul la un proces echitabil si la solutionarea cauzelor
intr-un termen rezonabil."
Examinand exceptia, Curtea Constitutionala constata ca, in conditiile in
care prin alin. (1) al art. III din Legea nr. 195/2004 se consacra regula
potrivit careia, in materia fondului funciar, hotararile pronuntate de
judecatorii in prima instanta sunt supuse apelului la tribunal si recursului la
curtea de apel, alin. (2) al aceluiasi articol reglementeaza, cu luarea in
considerare a acestei reguli, situatia tranzitorie referitoare la litigiile in
curs de solutionare. In acest sens, norma dedusa controlului prevede ca
asemenea litigii aflate in faza de apel urmeaza a fi trimise de la curtile de
apel, pe al caror rol se aflau, la tribunale, iar cele aflate in recurs la
Inalta Curte de Casatie si Justitie se trimit la curtile de apel.
Chiar daca, prin efectul aplicarii imediate a noii reglementari referitoare
la competenta materiala, aceeasi instanta urmeaza sa solutioneze o cale de atac
impotriva propriei sale hotarari, solutia legislativa adoptata nu releva nici
un fine de neconstitutionalitate. Astfel, dincolo de faptul ca ne aflam in
prezenta unei reglementari cu caracter tranzitoriu, solutionarea apartine unor
complete cu o compunere diferita, iar partile beneficiaza de toate drepturile
si garantiile procesuale menite sa le asigure dreptul la un proces echitabil si
la solutionarea acestuia intr-un termen rezonabil.
De altfel, asupra constitutionalitatii textului de lege criticat, Curtea
s-a mai pronuntat prin Decizia nr. 318 din 14 iunie 2005, publicata in
Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 730 din 11 august 2005.
Atat solutia, cat si considerentele cuprinse in aceasta decizie isi
pastreaza valabilitatea si in prezenta cauza, neintervenind elemente noi de
natura a determina reconsiderarea jurisprudentei Curtii.
Pentru considerentele expuse mai sus, in temeiul art. 146 lit. d) si al
art. 147 alin. (4) din Constitutie, al art. 1 - 3, al art. 11 alin. (1) lit.
A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUTIONALA
In numele legii
DECIDE:
Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. III alin.
(2) din Legea nr. 195/2004 pentru aprobarea Ordonantei de urgenta a Guvernului
nr. 58/2003 privind modificarea si completarea Codului de procedura civila,
exceptie ridicata de Bondar Sandor si Bondar Elisabeta in Dosarul nr.
5.146/2004 al Curtii de Apel Oradea - Sectia civila mixta.
Definitiva si general obligatorie.
Pronuntata in sedinta publica din data de 22 septembrie 2005.
PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Cristina Catalina Turcu