Decizia Nr.979 din 12.07.2011

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 5 alin. (1) teza întâi din titlul XIII „Accelerarea judecăţilor în materia restituirii proprietăţilor funciare“ al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente, precum şi ale art. 376 alin. 1 şi ale art. 377 alin. 1 pct. 1 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Fundaţia Obştea Sătească Bălceşti-Pereşti şi de Obştea Pociovaliştea în Dosarul nr. 1.437/198/2009 al Tribunalului Vâlcea - Secţia civilă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 4.634D/2010.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Cauza se află în stare de judecată.Preşedintele acordă cuvântul reprezentantul Ministerului Public care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate, sens în care invocă jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 12 noiembrie 2010, pronunţată în Dosarul nr. 1.437/198/2009, Tribunalul Vâlcea - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 5 alin. (1) teza întâi din titlul XIII „Accelerarea judecăţilor în materia restituirii proprietăţilor funciare“ al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente, precum şi ale art. 376 alin. 1 şi ale art. 377 alin. 1 pct. 1.din Codul de procedură civilă.Excepţia a fost ridicată de Fundaţia Obştea Sătească Bălceşti-Pereşti şi de Obştea Pociovaliştea într-un proces civil de fond funciar.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin că „punerea în executare a unei hotărâri judecătoreşti de primă instanţă, pronunţată în materie funciară, prin punerea în posesie şi emiterea titlului de proprietate, transferându-se corelativ şi atributele dreptului de proprietate, fără nicio restricţie în exercitarea acestora, consacră o incertitudine în care se găsesc părţile şi înfrâng dezideratul de restabilire a drepturilor încălcate prin reinstaurarea legalităţii care trebuie să guverneze toate raporturile juridice într-un stat de drept“. În acest sens, invocă jurisprudenţa instanţei de contencios constituţional, referitoare la exercitarea şi protecţia dreptului de proprietate al statului şi al altor persoane fizice sau juridice.Tribunalul Vâlcea - Secţia civilă, exprimându-şi opinia arată că, în ce priveşte constituţionalitatea prevederilor de lege criticate în raport cu art. 21 şi 44 din Constituţie, Curtea s-a mai pronunţat prin mai multe decizii, iar argumentele prezentate de autorii excepţiei nu sunt de natură a determina reconsiderarea jurisprudenţei acesteia. Menţionează că nu a fost analizată constituţionalitatea prevederilor de lege criticate în raport cu art. 136 alin. (2) din Constituţie şi nici în raport cu dispoziţiile din actele internaţionale invocate.Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile de lege criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Deşi instanţa de judecată a sesizat Curtea cu întregul text al alin. (1) al art. 5 din titlul XIII al Legii nr. 247/2005, în realitate, autorii excepţiei de neconstituţionalitate critică numai teza întâi a acestui articol.Aşadar, obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 5 alin. (1) teza întâi din titlul XIII „Accelerarea judecăţilor în materia restituirii proprietăţilor funciare“ al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 653 din 22 iulie 2005, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi ale art. 376 alin. 1 şi art. 377 alin. 1 pct. 1 din Codul de procedură civilă.Aceste prevederi de lege au următoarea redactare:– Art. 5 alin. (1) teza întâi din titlul XIII al Legii nr. 247/2005: „Hotărârile pronunţate de instanţele judecătoreşti în procesele funciare în primă instanţă sunt supuse numai recursului. [... ]“;– Art. 376 alin. 1 din Codul de procedură civilă: „Se învestesc cu formula executorie prevăzută de art. 269 alin. 1 hotărârile care au rămas definitive ori au devenit irevocabile, precum şi orice alte hotărâri sau înscrisuri, pentru ca acestea să devină executorii, în cazurile anume prevăzute de lege.“;

– Art. 377 alin. 1 pct. 1 din Codul de procedură civilă: „Sunt hotărâri definitive:1. hotărârile date în primă instanţă, potrivit legii, fără drept de apel;“. În opinia autorilor excepţiei de neconstituţionalitate, textul de lege criticat contravine dispoziţiilor constituţionale ale art. 21 alin. (3) care consacră dreptul la un proces echitabil, art. 44 alin. (1) şi (2) şi art. 136 alin. (2) referitoare la ocrotirea şi garantarea dreptului de proprietate, precum şi dispoziţiilor art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, privind dreptul la un proces echitabil, art. 1 din primul Protocol adiţional la Convenţie, referitoare la protecţia proprietăţii, art. 10 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului şi art. 14 paragraful 1 din Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine următoarele: I. Prevederile art. 5 alin. (1) teza întâi din titlul XIII „Accelerarea judecăţilor în materia restituirii proprietăţilor funciare“ al Legii nr. 247/2005 au mai făcut obiect al controlului de constituţionalitate, într-o cauză cu o motivare similară. În acest sens este Decizia nr. 304 din 1 martie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 256 din 12 aprilie 2011. În această decizie, Curtea, făcând referire la jurisprudenţa sa anterioară, a reţinut că prevederile art. 5 alin. (1) teza întâi din titlul XIII „Accelerarea judecăţilor în materia restituirii proprietăţilor funciare“ al Legii nr. 247/2005 sunt norme de procedură, potrivit cărora hotărârile pronunţate de instanţele judecătoreşti în procesele funciare în primă instanţă sunt supuse numai recursului. În acest context, Curtea a constatat că Legea fundamentală nu cuprinde dispoziţii referitoare la obligativitatea existenţei tuturor căilor de atac, ci statuează principial în art. 129 că „Împotriva hotărârilor judecătoreşti, părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condiţiile legii“, iar art. 126 alin. (2) din Constituţie prevede că procedura de judecată şi competenţa instanţelor judecătoreşti sunt stabilite numai prin lege. De altfel, Curtea a statuat în mod constant în jurisprudenţa sa că accesul liber la justiţie nu înseamnă accesul, în toate cazurile, la toate structurile judecătoreşti şi la toate căile de atac. Aşa fiind, Curtea a apreciat că nu poate fi reţinută încălcarea dispoziţiilor art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Cât priveşte invocarea dispoziţiilor art. 44 şi 136 din Constituţie, precum şi a celorlalte reglementări internaţionale, Curtea a constatat că acestea nu au incidenţă în cauză. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, atât soluţia, cât şi considerentele cuprinse în decizia menţionată îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă. II. În ce priveşte art. 376 alin. 1 şi art. 377 alin. 1 pct. 1 din Codul de procedură civilă, Curtea constată că aceste prevederi de lege, de asemenea, au fost supuse controlului de constituţionalitate în raport cu art. 21 din Constituţie. Astfel, prin Decizia nr. 181 din 10 octombrie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 645 din 11 decembrie 2000, şi Decizia nr. 134 din 23 aprilie 2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 469 din 1 iulie 2002, Curtea a reţinut că, în conformitate cu dispoziţiile art. 126 alin. (2) [fost 125 alin. (3) înainte de revizuire] din Constituţie, potrivit cărora „Competenţa instanţelor judecătoreşti şi procedura de judecată sunt stabilite numai prin lege“, întreaga procedură de executare silită, inclusiv prevederile legale criticate, este stabilită de lege, respectiv de partea a V-a din Codul de procedură civilă. Din ansamblul acestor reglementări rezultă că părţile au acces la justiţie, iar debitorul are la dispoziţie garanţii procedurale care îi permit să se adreseze instanţei şi, pentru motive întemeiate, pe care le va aprecia instanţa, să solicite suspendarea executării sau chiar anularea titlului care se execută. Atât soluţia, cât şi considerentele reţinute de Curte în deciziile menţionate sunt valabile şi în cauza de faţă, întrucât nu au intervenit elemente noi de natură a determina reconsiderarea acestei jurisprudenţe. Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 5 alin. (1) teza întâi din titlul XIII „Accelerarea judecăţilor în materia restituirii proprietăţilor funciare“ al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente, precum şi ale art. 376 alin. 1 şi ale art. 377 alin. 1 pct. 1 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Fundaţia Obştea Sătească Bălceşti-Pereşti şi de Obştea Pociovaliştea în Dosarul nr. 1.437/198/2009 al Tribunalului Vâlcea - Secţia civilă. Definitivă şi general obligatorie. Pronunţată în şedinţa publică din data de 12 iulie 2011. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, AUGUSTIN ZEGREAN Magistrat-asistent, Maria Bratu