DECIZIE Nr.
978 din 25 iunie 2009
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 453 alin. 1 din Codul de procedura
civila
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 646 din 1 octombrie 2009
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Antonia Constantin - procuror
Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 453 alin. 1 din Codul de procedură
civilă, excepţie ridicată de Cosmin Lupu, Alexandru Grosu, Ion Rusu şi Radu
Rădulescu în Dosarul nr. 1.303/299/2009 al Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti
- Secţia civilă.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiată.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine
următoarele:
Prin Incheierea din 9 martie 2009, pronunţată în
Dosarul nr. 1.303/299/2009, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti - Secţia
civilă a sesizat Curtea Constituţională pentru soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a art. 453 alin. 1 din Codul de procedură civilă, excepţie
ridicată de Cosmin Lupu, Alexandru Grosu, Ion Rusu şi Radu Rădulescu. In
motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii arată, în esenţă, că
textul de lege criticat este în contradicţie atât cu prevederile
constituţionale ale art. 16 alin. (1) şi (2) care consacră egalitatea în
drepturi a cetăţenilor, cât şi cu art. 24 din Codul muncii, care stabileşte
competenţa pentru soluţionarea conflictelor de muncă în favoarea tribunalului
în circumscripţia căruia îşi are domiciliul sau reşedinţa reclamantul. La
stabilirea acestei competenţe, legiuitorul a avut în vedere înlesnirea
liberului acces la justiţie al salariatului. Or, în condiţiile în care titlul
executoriu este emis de instanţa în a cărei circumscripţie îşi are domiciliul
sau reşedinţa reclamantul, este nedrept ca executarea acestuia să se facă la
sediul debitorului sau al terţului poprit. Intrucât, în speţă, sediul
debitorului este unic, în municipiul Bucureşti, textul criticat limitează
liberul acces la justiţie al salariaţilor-creditori, care sunt nevoiţi să se
deplaseze la Bucureşti pentru a-şi obţine drepturile.
Pe de altă parte, autorii excepţiei consideră că
reglementarea criticată favorizează organele de executare silită de la sediul
debitorilor.
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor
două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului apreciază
că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, textele de lege
criticate fiind în deplină concordanţă cu prevederile constituţionale invocate.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi
Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu
privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecatorul-raportor, concluziile
procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile
Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie prevederile art. 453 alin. 1 din Codul de procedură civilă, text de
lege care are următorul conţinut: „Poprirea se înfiinţează la cererea
creditorului, de executorul judecătoresc de la domiciliul sau sediul
debitorului ori de la domiciliul sau sediul terţului poprit."
In opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate,
prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse
în art. 16 alin. (1) şi (2), art. 21 alin. (1), (2) şi (3) şi art. 53, precum
şi prevederilor art. 6 şi 13 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului
şi a libertăţilor fundamentale.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată că dispoziţiile de lege criticate au mai făcut obiectul controlului de
constituţionalitate. Astfel, prin Decizia nr. 273 din 21 martie 2006, publicată
în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 345 din 17 aprilie 2006,
Curtea, respingând excepţia de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, a statuat
că textul de lege criticat stabileşte competenţa materială şi teritorială pentru
soluţionarea cererii creditorului de înfiinţare a popririi. Astfel, legea
atribuie competenţa materială de a dispune înfiinţarea popririi executorului
judecătoresc, creditorul având a alege între două birouri execuţionale
deopotrivă competente, cel de la domiciliul sau sediul debitorului, respectiv
cel de la domiciliul sau sediul terţului poprit.
Reglementarea criticată a fost adoptată de legiuitor în
cadrul atribuţiilor sale, astfel cum sunt determinate prin dispoziţiile art.
126 alin. (2) şi ale art. 129 din Constituţie, potrivit cărora competenţa,
procedura de judecată, inclusiv procedura executării silite, precum şi căile de
atac sunt prevăzute numai prin lege.
Curtea a constatat că textul de lege criticat nu
încalcă prevederile art. 16 din Constituţie privind egalitatea în drepturi a
cetăţenilor, întrucât reglementarea este aplicabilă tuturor persoanelor aflate
în situaţia prevăzută de ipoteza normei, fără nicio distincţie sau în
considerarea altor criterii, şi anume creditorii deţinători ai unui titlu
executoriu, care solicită executorului judecătoresc înfiinţarea popririi.
De asemenea, este nefondată şi critica autorului
excepţiei potrivit căreia reglementarea dedusă controlului îngrădeşte accesul
liber la justiţie şi dreptul la un proces echitabil, în condiţiile în care art.
399 din Codul de procedură civilă prevede că împotriva oricărui act de
executare se poate face contestaţie de către cei interesaţi sau vătămaţi prin
executare, oferind toate garanţiile procesuale pentru realizarea deplină a acestor
drepturi.
Pentru motivele expuse mai sus, Curtea nu poate reţine
nici încălcarea prevederilor internaţionale cuprinse în art. 6 şi 13 din
Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.
Intrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a
reconsidera jurisprudenţa Curţii Constituţionale, soluţiile şi considerentele
acestei decizii îşi menţin valabilitatea şi în prezenta cauză.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 453 alin. 1 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată
de Cosmin Lupu, Alexandru Grosu, Ion Rusu şi Radu Rădulescu în Dosarul nr.
1.303/299/2009 al Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti - Secţia civilă.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 25 iunie
2009.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Mihaela Senia Costinescu