DECIZIE Nr.
963 din 6 iulie 2010
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 969 si art. 1073 din Codul civil
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 601 din 25 august 2010
Augustin Zegrean - preşedinte
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu -judecător
Mircea Ştefan Minea -judecător
Iulia Antoanella Motoc -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Antonia Constantin - procuror
Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 969 şi art. 1073 din Codul civil, excepţie
ridicată de Societatea Comercială „Retail Food Service" - S.R.L. din
Bucureşti în Dosarul nr. 22.904/301/2009 al Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti
- Secţia civilă.
Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din 29 iunie
2010 şi au fost consemnate în încheierea de la acea dată, când, având nevoie de
timp pentru a delibera, Curtea a amânat pronunţarea pentru data de 6 iulie
2010.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine
următoarele:
Prin Incheierea din 2 februarie 2010, pronunţată în
Dosarul nr. 22.904/301/2009, Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti - Secţia
civilă a sesizat Curtea Constituţională cu soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 969 şi art. 1073 din Codul civil, excepţie
ridicată de Societatea Comercială „Retail Food Service" - S.R.L. din
Bucureşti.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul consideră că dispoziţiile criticate asimilează legii
contractele civile, sub aspectul efectelor pe care acestea din urmă le produc
între părţi. Astfel, prevederile art. 969 din Codul civil încalcă principiul
stabilit de art. 61 din Constituţia României, potrivit căruia Parlamentul este
unica autoritate legiuitoare a statului, întrucât permit ca persoanele private
să încheie convenţii cu putere de lege, voinţa legiuitorului putând fi înfrântă
prin simplul acord de voinţă al părţilor contractante.
Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti - Secţia civilă apreciază că excepţia este neîntemeiată, dispoziţiile legale
criticate nu încalcă prevederile constituţionale, art. 969 din Codul civil
instituind un principiu fundamental al dreptului civil, respectiv principiul
forţei obligatorii a convenţiilor legal încheiate.
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor
două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului,
Guvernul şi Avocatul Poporului nu au
comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de
neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul
întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile
legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr.
47/1992, retine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie art. 969 şi art. 1073 din Codul civil, texte de lege care au
următorul conţinut:
- Art. 969: „Convenţiile legal făcute au putere de
lege între părţile contractante.
Ele se pot revoca prin consimţământul mutual sau din
cauze autorizate de lege.";
-Art. 1073: „Creditorul are dreptul de a dobândi
îndeplinirea exactă a obligaţiei, şi în caz contrar are dreptul la dezdăunare."
In opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate,
prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse
în art. 16, art. 21 alin. (3), art. 24 alin. (1) şi art. 61.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
reţine că s-a mai pronunţat asupra constituţionalităţii dispoziţiilor criticate
prin Decizia nr. 604 din 28 aprilie 2009, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 514 din 27 iulie 2009, constatând că art. 969 din Codul
civil consacră principiul forţei obligatorii a convenţiilor civile „pacta
sunt servanda", iar art. 1073, care face parte din cap. VII din
acelaşi cod - „Despre efectele obligaţiilor", stabileşte regula de
principiu privind efectul general al obligaţiilor, şi anume dreptul creditorului
de a urmări şi a obţine de la debitor îndeplinirea exactă a prestaţiei la care
s-a obligat sau de a cere despăgubiri în caz de neexecutare.
Curtea a reţinut că finalitatea acestui din urmă text
din Codul civil constă, aşa cum a statuat Curtea Constituţională în
jurisprudenţa sa (Decizia nr. 432 din 15 aprilie 2008, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 425 din 6 iunie 2008), în realizarea
drepturilor legale ale creditorului prin determinarea debitorului de a executa
obligaţia la care este ţinut în temeiul unui contract încheiat între aceştia,
sub sancţiunea suportării unor despăgubiri.
Incheierea unui contract fiind guvernată de principiul
libertăţii contractuale şi al consensualismului, părţile pot să determine, prin
voinţa lor, clauzele contractuale şi efectele pe care acestea urmează să le
producă. Or, susţinerile autorului excepţiei de neconstituţionalitate, potrivit
cărora voinţa legiuitorului poate fi înfrântă prin simplul acord de voinţă al
părţilor, exprimat cu ocazia încheierii contractului, reprezintă aspecte care
ţin de modul de aplicare a prevederilor legale în cauză. Or, exercitarea
controlului asupra activităţii de aplicare a normelor legale reprezintă
atributul exclusiv al instanţelor judecătoreşti, Curtea Constituţională fiind
competentă, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea
şi funcţionarea Curţii Constituţionale, să se pronunţe numai asupra
constituţionalităţii prevederilor de lege cu privire la care a fost sesizată,
şi nu asupra modului de aplicare a acestora.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit.A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge, ca fiind inadmisibilă, excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 969 şi art. 1073 din Codul civil,
excepţie ridicată de Societatea Comercială „Retail Food Service" - S.R.L.
din Bucureşti în Dosarul nr. 22.904/301/2009 al Judecătoriei Sectorului 3
Bucureşti - Secţia civilă.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 6 iulie 2010.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Mihaela Senia Costinescu