DECIZIE Nr.
959 din 25 septembrie 2008
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 317 din Codul de procedura penala
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 722 din 24 octombrie 2008
Acsinte Gaspar - preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Petre Lăzăroiu -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Marinela
Mincă - procuror
Marieta Safta -
magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 317 din Codul de procedură penală,
excepţie invocată de Vasile Filimon în Dosarul nr. 5.181/320/2007 al
Judecătoriei Târgu Mureş.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare este legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă
cuvântul reprezentantului Ministerului Public.
Reprezentantul Ministerului
Public pune concluzii de respingere a excepţiei ca neîntemeiată, arătând că
normele criticate nu încalcă dispoziţiile constituţionale invocate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine
următoarele:
Prin Incheierea din 1 aprilie
2008, pronunţată în Dosarul nr. 5.181/320/2007, Judecătoria Târgu Mureş a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 317 din Codul
de procedură penală, excepţie invocată de Vasile Filimon.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că este necesară constatarea
neconstituţionalităţii art. 317 din Codul de procedură penală, astfel încât
instanţele de judecată să fie sesizate şi cu încadrarea juridică dată faptei
prin rechizitoriu, iar în situaţia în care probatoriul administrat în faza
cercetării judecătoreşti nu confirmă acuzarea, să dispună achitarea
inculpatului pentru fapta respectivă. Se arată că, atâta timp cât instanţa de
judecată nu se consideră sesizată şi cu încadrarea juridică dată faptei,
înseamnă că instanţa poate schimba încadrarea juridică în orice moment
procesual şi că practica instanţelor de judecată este aceea de a se pronunţa cu
privire la eventualele cereri de schimbare a încadrării juridice doar cu ocazia
soluţionării pe fond a cauzei. Autorul excepţiei consideră că i se încalcă
dreptul la apărare, de vreme ce nu cunoaşte cu exactitate atât fapta pentru
care este acuzat, dar şi încadrarea juridică a acesteia, întrucât toate
apărările sale se fac în funcţie de încadrarea juridică a faptei de care este acuzat
- încadrare juridică despre care apreciază în speţa de faţă că este una
greşită. Astfel, deşi în partea expozitivă a rechizitoriului sunt descrise
elementele constitutive ale infracţiunii de neglijenţă în serviciu, prevăzută
şi pedepsită de art. 249 din Codul penal, procurorul a încadrat fapta în
prevederile art. 246 din Codul penal, raportat la art. 2481 din acelaşi cod şi, mai mult, în
încadrarea în drept a acestei fapte nu a reluat elementele materiale ale faptei
descrise în partea expozitivă a rechizitoriului.
Judecătoria Târgu Mureş apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată,
arătând că normele criticate nu încalcă dispoziţiile constituţionale şi din
actele internaţionale invocate.
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor
două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Avocatul Poporului consideră
că textul de lege criticat este constituţional, întrucât nu încalcă dreptul la
apărare şi nici dreptul la un proces echitabil. Se face referire şi la
jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi
Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu
privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate,
raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine
următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit.d) din Constituţie, precum şi
ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să
soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îi
constituie dispoziţiile art. 317 din Codul de procedură penală, potrivit cărora
„Judecata se mărgineşte la fapta şi la persoana arătată în actul de sesizare
a instanţei, iar în caz de extindere a procesului penal, şi la fapta şi
persoana la care se referă extinderea".
In susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii
legale, se invocă încălcarea prevederilor constituţionale ale art. 21 care
consacră accesul liber la justiţie şi dreptul la un proces echitabil, ale art.
24 privind dreptul la apărare, precum şi dispoziţiile art. 6 din Convenţia
pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, privind
dreptul la un proces echitabil.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate astfel cum
a fost formulată, Curtea constată că s-a mai pronunţat în jurisprudenţa sa
asupra constituţionalităţii art. 317 din Codul penal, criticat în raport de
aceleaşi prevederi din Legea fundamentală şi faţă de critici similare.
Astfel, de exemplu, prin deciziile nr. 97 din 15
februarie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 205 din 10 martie 2005, şi nr. 83 din 14
martie 2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 242 din 10 aprilie 2002, Curtea,
constatând că „textul de lege criticat oferă suficiente garanţii dreptului la
apărare, întrucât limitează judecata la fapta şi la persoana arătate în actul de
sesizare a instanţei sau în actul de extindere a procesului penal, în funcţie
de aceste acte, cunoscute de părţile în proces, pregătindu-se apărările",
a reţinut că „obiectul judecăţii, aşa cum acesta este reglementat de art. 317
din Codul de procedură penală, nu contravine dreptului la apărare consacrat de
art. 24 din Constituţie". Aceste argumente care au fundamentat soluţia de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 317 din
Codul de procedură penală îşi menţin valabilitatea şi în prezenta cauză,
întrucât nu au intervenit elemente noi care să justifice schimbarea acestei
jurisprudenţe a Curţii Constituţionale.
De altfel, în prezenta cauză se observă că, deşi
autorul excepţiei critică art. 317 din Codul de procedură penală, privind
obiectul judecăţii, prin susţinerile sale pune în discuţie conţinutul actului
de sesizare a instanţei, în legătură cu care apreciază că a dat o încadrare
juridică greşită faptei sale. Apreciază că i se încalcă dreptul la apărare de
vreme ce nu cunoaşte cu exactitate atât fapta pentru care este acuzat, dar şi
încadrarea juridică a acesteia, întrucât toate apărările sale se fac în funcţie
de încadrarea juridică a faptei de care este acuzat.
Asemenea susţineri nu pot fi reţinute, deoarece nimic
nu împiedică partea interesată, în speţă autorul excepţiei, să solicite
schimbarea încadrării juridice a faptei în situaţia în care apreciază că
aceasta este greşită. Acest drept al părţilor şi al procurorului de a solicita
instanţei modificarea cadrului procesual rezultă din prevederile art. 301 alin.
1 din Codul de procedură penală, normă de aplicaţie generală, conform căreia, „în
cursul judecăţii, procurorul şi oricare dintre părţi pot formula cereri, ridica
excepţii şi pune concluzii". De asemenea, art. 334 din Codul de
procedură penală stabileşte obligaţia instanţei de judecată de a pune în
discuţie noua încadrare şi de a atrage atenţia inculpatului că are dreptul să
ceară acordarea răgazului necesar pentru a-şi pregăti apărarea, ceea ce
reprezintă veritabile garanţii ale dreptului la apărare şi ale dreptului la un
proces echitabil. Tot astfel, instanţa de judecată, în virtutea rolului său
activ, consacrat de art. 4 din Codul de procedură penală, are obligaţia de a
pune în discuţia părţilor o nouă încadrare juridică, ori de câte ori în cursul
judecăţii se consideră că încadrarea dată faptei prin actul de sesizare urmează
a fi schimbată. Prin aceasta instanţa face aplicarea principiilor procesual
penale, în special a principiului aflării adevărului, iar schimbarea încadrării
juridice apare ca necesară tocmai pentru a se asigura o soluţionare corectă a
cauzei în cadrul unui proces echitabil.
Pentru motivele mai sus arătate, în temeiul art. 146
lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 317 din Codul de procedură penală, excepţie invocată de
Vasile Filimon în Dosarul nr. 5.181/320/2007 al Judecătoriei Târgu Mureş.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 25 septembrie
2008.
PREŞEDINTE,
ACSINTE GASPAR
Magistrat-asistent,
Marie ta Safta