DECIZIE Nr.
957 din 25 iunie 2009
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 24 alin. (3) din Codul de procedura
penala si ale art. 1000 alin. 3 din Codul civil
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 520 din 29 iulie 2009
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Iuliana Nedelcu - procuror
Marieta Safta -
magistrat-asistent-şef
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 24 alin. 3 din Codul de procedură
penală şi ale art. 1000 alin. 3 din Codul civil, excepţie ridicată de
Societatea Comercială „Transbus" - S.A. în Dosarul nr. 1.470/197/2008 al
Judecătoriei Braşov.
La apelul nominal răspunde, pentru autorul excepţiei,
consilier juridic Andreea Olteanu, lipsind celelalte părţi, faţă de care
procedura de citare este legal îndeplinită.
Cauza se află în stare de judecată.
Având cuvântul, autorul excepţiei, prin consilier
juridic, solicită admiterea excepţiei de neconstituţionalitate, expunând pe
larg susţinerile formulate în faţa instanţei de judecată.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, arătând că dispoziţiile legale
criticate nu încalcă prevederile invocate din Legea fundamentală.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine
următoarele:
Prin Incheierea din 10 decembrie 2008, pronunţată în
Dosarul nr. 1.470/197/2008, Judecătoria Braşov a sesizat Curtea
Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 24
alin. 3 din Codul de procedură penală şi ale art. 1000 alin. 3 din Codul civil,
excepţie ridicată de Societatea Comercială „Transbus" - S.A.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că partea responsabilă civilmente ar trebui
să poată participa la administrarea tuturor probelor privind cauza în care este
chemată să răspundă. Or, dacă raţiunea existenţei părţii responsabile
civilmente nu există în lipsa existenţei părţii civile, iar constituirea de
parte civilă poate fi făcută în faţa instanţei de judecată şi dacă se are în
vedere volumul mare de probe administrate până la sesizarea instanţei de
judecată, rezultă că părţii responsabile civilmente îi sunt încălcate
drepturile constituţionale.
De asemenea, imposibilitatea de dovedire a unei cauze
exoneratoare de răspundere se constituie în fapt într-o discriminare din punct
de vedere al persoanei chemate să răspundă alături de făptuitor, persoana
responsabilă civilmente fiind singura dintre cele chemate de lege să răspundă
şi care nu poate face o dovadă în acest sens.
Judecătoria Braşov opinează
că dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale, deoarece nu încalcă
textele constituţionale invocate.
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor
două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Avocatul Poporului consideră
că textele de lege criticate sunt constituţionale, întrucât nu aduc atingere prevederilor
invocate din Legea fundamentală.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu
privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile
autorului excepţiei, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate,
raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine
următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2,3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 24 alin. 3 din Codul de procedură penală şi cele
ale art. 1000 alin. 3 din Codul civil, având următorul cuprins:
- Art. 24 alin. 3 din Codul de procedură penală: „Persoana
chemată în procesul penal să răspundă, potrivit legii civile, pentru pagubele
provocate prin fapta învinuitului sau inculpatului se numeşte parte
responsabilă civilmente.";
- Art. 1000 alin. 3 din Codul civil: „Stăpânii şi
comitenţii, de prejudiciul cauzat de servitorii şi prepuşii lor în funcţiile ce
li s-au încredinţat."
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul
acesteia susţine că prevederile legale menţionate încalcă dispoziţiile
constituţionale ale art. 16 referitoare la Egalitatea în drepturi, ale
art. 21 referitoare la Accesul liber la justiţie, ale art. 44 privind Dreptul
de proprietate privată şi ale art. 53 referitoare la Restrângerea
exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, cu raportare la art. 6
din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor
fundamentale, privind dreptul la un proces echitabil şi art. 1 din Protocolul
nr. 1 la Convenţie, privind protecţia proprietăţii private.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate astfel cum
a fost formulată, Curtea constată că aceasta este neîntemeiată.
Astfel, textele de lege criticate, care definesc una
dintre părţile din procesul penal, şi anume partea responsabilă civilmente,
respectiv instituie răspunderea comitenţilor pentru faptele prepuşilor, nu aduc
nicio atingere egalităţii în faţa legii şi nu îngrădesc dreptul părţilor
interesate de a se adresa justiţiei pentru apărarea drepturilor şi intereselor
lor legitime. Contrar susţinerilor autorului excepţiei, prin introducerea
comitenţilor în proces, în calitate de parte responsabilă civilmente, aceştia
au posibilitatea de a se apăra şi de a beneficia de toate garanţiile dreptului
la un proces echitabil. Astfel, în temeiul art. 320 din Codul de procedură
penală, partea responsabilă civilmente poate formula excepţii, cereri sau
propune efectuarea de probe noi, aşadar îşi poate exercita fără nicio îngrădire
dreptul la apărare. De asemenea, potrivit art. 16 alin. 3 din Codul de
procedură penală, partea responsabilă civilmente are, în ce priveşte acţiunea
civilă, toate drepturile pe care legea le prevede pentru învinuit sau inculpat.
Nu se încalcă nici dreptul de proprietate câtă vreme
comitentul, în măsura în care plăteşte despăgubiri pentru fapta prepusului, are
posibilitatea formulării acţiunii în regres împotriva acestuia şi de a-şi
recupera astfel, integral, sumele avansate.
Curtea nu poate reţine nici încălcarea art. 53 din
Legea fundamentală, deoarece textele de lege criticate nu pun în discuţie
restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi fundamentale.
Pentru motivele mai sus arătate, în temeiul art. 146
lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr.
47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 24 alin. (3) din Codul de procedură penală şi ale art. 1000
alin. 3 din Codul civil, excepţie ridicată de Societatea Comercială
„Transbus" - S.A. în Dosarul nr. 1.470/197/2008 al Judecătoriei Braşov.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 25 iunie
2009.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent-şef,
Marieta Safta