DECIZIE Nr. 93
din 20 ianuarie 2009
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a prevederilor articolului unic din titlul V al Legii nr.
247/2005 privind reforma în domeniile proprietatii si justitiei, precum si
unele masuri adiacente, a art. 2 din Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea
dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole si celor forestiere,
solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 si ale
Legii nr. 169/1997, precum si a art. 4 alin. (5) din titlul XIII al Legii nr.
247/2005 privind reforma în domeniile proprietatii si justitiei, precum si
unele masuri adiacente
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 262 din 22 aprilie 2009
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu -judecător
Ion Predescu -judecător
Tudorel Toader -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Ion Tiucă - procuror
Maria Bratu - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a prevederilor articolului unic
din titlul V al Legii nr. 247/2005 privind reforma în
domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente, a art. 2
din Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra
terenurilor agricole şi celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor
Legii fondului funciar nr. 18/1991 şi ale Legii nr. 169/1997, precum şi a art.
4 alin. (5) din titlul XIII al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile
proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente, excepţie ridicată
de Şerban Dencă, prin mandatar Serena Dencă, în Dosarul nr. 4.077/866/2004 al
Judecătoriei Paşcani.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Cauza se află în stare de judecată.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere ca neîntemeiată a excepţiei de neconstituţionalitate, invocând
jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările
dosarului, constată următoarele:
Prin Incheierea din 10 iunie 2008, pronunţată în
Dosarul nr. 4.077/866/2004, Judecătoria Paşcani a sesizat Curtea
Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor articolului
unic din titlul Val Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile
proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente, a art. 2 din Legea
nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor
agricole şi celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului
funciar nr. 18/1991 şi ale Legii nr. 169/1997, precum şi a art. 4 alin. (5) din
titlul XIII al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi
justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente, excepţie ridicată de Şerban
Dencă, prin mandatar Serena Dencă.
In motivarea
excepţiei de neconstituţionalitate autorul
acesteia susţine că anularea unor titluri de proprietate emise în baza Legii
nr. 18/1991, pentru diferenţa de suprafaţă de teren neatribuită sau pentru
reconstituirea dreptului de proprietate pe vechile amplasamente, aşa cum
prevede textul articolului unic din titlul V al Legii nr. 247/2005, încalcă principiul neretroactivităţii legii,
deoarece, potrivit Legii nr. 18/1991, dreptul de proprietate nu se reconstituia
pe vechile amplasamente. Soluţia reglementată de legiuitor în acel moment era
absolut firească datorită impedimentelor probatorii şi împrejurării că o bună
parte din terenurile foştilor proprietari aveau la momentul intrării în vigoare
a Legii nr. 18/1991 o altă destinaţie. Or, arată acesta, sensul legilor
reparatorii este acela de a reconstitui tuturor foştilor proprietari dreptul de
proprietate pentru o suprafaţă de 10 ha, iar după intrarea în vigoare a Legii
nr. 1/2000, reconstituirea ar trebui să se facă pe vechile amplasamente numai
dacă suprafeţele sunt disponibile şi cu respectarea titlurilor emise în baza
Legii nr. 18/1991. Prin urmare, conchide acesta, nu poate fi aplicat principiul
reconstituirii dreptului de proprietate pe vechiul amplasament proclamat de
Legea nr. 1/2000, prin anularea unor titluri de
proprietate emise în baza Legii nr. 18/1991.
Pe de altă parte, consideră că prin anularea titlurilor
emise în baza Legii nr. 18/1991 se va realiza o expropriere a proprietarilor
cărora li s-au dat mici suprafeţe de teren plătind pentru acestea taxele şi
impozitele aferente, terenuri pentru care au fost încheiate contracte de
arendare. Totodată, efectul anulării actelor emise cu respectarea prevederilor
legale în vigoare la data emiterii lor ar echivala cu „reîntoarcerea bunului în
proprietatea statului", iar ulterior, pe calea unor acte ale
administraţiei publice locale, terenul va fi transmis în proprietatea altor
persoane, „care prin efectul unor legi ulterioare vor fi privilegiaţi".
Şi, în fine, în ce priveşte neconstituţionalitatea art.
4 alin. (5) din titlul XIII al Legii nr. 247/2005, arată că „prin instituirea
acestui text se încalcă dreptul la apărare al părţii căreia i se opune raportul
de expertiză judiciară, deoarece nu a participat la procedura de efectuare a
acesteia".
Judecătoria Paşcani consideră
că prevederile de lege criticate nu contravin normelor constituţionale. Este
invocată jurisprudenţa Curţii Constituţionale în domeniul legilor proprietăţii.
Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor
celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru
a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului consideră
că textele de lege criticate sunt constituţionale. Invocă jurisprudenţa în
materie a Curţii Constituţionale.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile de lege criticate,
raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine
următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10
şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie următoarele prevederi de lege:
1. Articolul unic din titlul V -
Modificarea şi completarea Legii nr. 169/1997 pentru modificarea şi completarea
Legii fondului funciar nr. 18/1991 - al Legii nr. 247/2005 privind reforma în
domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente, publicată
în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 653 din 22 iulie 2005, având următoarea redactare:
„Legea nr. 169/1997 pentru modificarea şi
completarea Legii fondului funciar nr. 18/1991, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 299 din 4 noiembrie 1997, se modifică şi se completează după
cum urmează:
1. La articolul III
alineatul (1), partea introductivă şi litera a) se modifică şi vor avea
următorul cuprins:
«Art. III - (1) Sunt lovite de nulitate absolută, potrivit dispoziţiilor legislaţiei
civile, aplicabile la data încheierii actului juridic, următoarele acte emise
cu încălcarea prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991, Legii nr. 1/2000
pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi
celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr.
18/1991 şi ale Legii nr. 169/1997, cu modificările şi completările ulterioare
şi ale prezentei legi:
a) actele de reconstituire sau de constituire a
dreptului de proprietate, în favoarea
persoanelor care nu erau îndreptăţite, potrivit
legii, la astfel de reconstituiri sau constituiri, cum sunt:
(i) actele de reconstituire în favoarea unor persoane
care nu au avut niciodată teren în proprietate predat la cooperativa agricolă
de producţie sau la stat sau care nu au moştenit asemenea terenuri;
(ii) actele de
reconstituire şi constituire în favoarea altor persoane asupra vechilor amplasamente ale foştilor proprietari, solicitate de către
aceştia, în termen legal, libere la data solicitării, în baza Legii nr.
18/1991 pentru terenurile intravilane, a Legii nr.
1/2000 şi a prezentei legi, precum şi actele de
constituire pe terenuri scoase din domeniul public în acest scop;
(iii) actele de reconstituire şi constituire a dreptului de
proprietate în favoarea altor persoane asupra terenurilor
proprietarilor care nu au fost înscrişi în cooperativa agricolă de producţie, nu au predat terenurile statului sau acestea nu au fost preluate de stat prin
acte translative de proprietate;
(iv) actele de reconstituire sau constituire a
dreptului de proprietate emise după eliberarea titlului de proprietate fostului proprietar pe vechiul amplasament, transcris în registrele de transcripţiuni şi inscripţiuni sau, după caz, intabulat în cartea funciară,
precum şi actele de înstrăinare efectuate în
baza lor;
(v) actele de
reconstituire şi constituire a dreptului de proprietate în măsura în care au depăşit limitele de suprafaţă stabilite de art. 24
alin. (1) din Legea fondului funciar nr.
18/1991;
(vi) actele de reconstituire a dreptului de
proprietate asupra unor terenuri forestiere pentru persoanele care nu au deţinut anterior în proprietate astfel de terenuri.»
2. La articolul III,
după alineatul (1) se introduce un nou alineat,
alineatul (11), cu următorul
cuprins:
«(11)
Actele administrative prin care au fost trecute în domeniul public sau privat
al statului sau al localităţilor terenuri pentru care s-au depus cereri de
reconstituire a dreptului de proprietate privată îşi suspendă efectele cu
privire la aceste terenuri până la soluţionarea cererii de către comisia de
fond funciar, cu excepţia terenurilor intrate deja în circuitul civil. După
validarea cererii de reconstituire, terenul trece în rezerva comisiei de fond funciar în vederea punerii în posesie.»
3. La articolul III,
alineatul (2) se modifică şi va avea următorul cuprins:
«(2) Nulitatea poate fi invocată de primar, prefect,
Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor şi de alte persoane
care justifică un interes legitim, iar soluţionarea cererilor este de
competenţa instanţelor judecătoreşti de drept comun.»
4. La articolul III,
după alineatul (2) se introduc patru noi alineate, alineatele (21)-(24), cu următorul cuprins:
«(21)
Nulitatea absolută, în sensul prezentei legi, va putea fi invocată şi în
litigiile în curs.
(22)
Nulitatea absolută nu operează asupra titlurilor obţinute de foştii proprietari
pe alte amplasamente dacă la intrarea în vigoare a prezentei legi şi-au găsit
vechile amplasamente de care au fost deposedaţi atribuite legal altor persoane
conform Legii nr. 18/1991.
(23) Foştii
proprietari pot reveni la vechiul amplasament şi atunci când persoanele puse în
posesie pe aceste terenuri renunţă în favoarea lor la titlurile de proprietate
deja eliberate.
(24) In
cazul unor înstrăinări succesive ale terenurilor, cel care a vândut terenul pe
baza titlului constatat nul este obligat să remită preţul actualizat fostului
proprietar rămas fără teren.»"
2. S-a invocat şi
neconstituţionalitatea art. 2 din Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului
de proprietate asupra terenurilor agricole şi celor forestiere, solicitate
potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 şi ale Legii nr.
169/1997, publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 8 din 12 ianuarie 2000, modificat de art. I pct. 2 din titlul VI al Legii nr. 247/2005, având următoarea redactare: „(1) In
aplicarea prevederilor prezentei legi reconstituirea dreptului de proprietate
se face pe vechile amplasamente, dacă acestea nu au fost atribuite legal altor
persoane. Comisiile de aplicare a legilor fondului funciar, de comun acord cu
proprietarii, pot comasa terenurile care urmează să fie retrocedate într-un
singur amplasament.
(2) Drepturile dobândite cu respectarea prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991, pentru care au
fost eliberate adeverinţe de proprietate, proces-verbal de punere în posesie
sau titlu de proprietate, rămân valabile fără nicio altă confirmare."
3. De asemenea, autorul
excepţiei arată că şi art. 4 alin. (5) din titlul XIII al Legii nr. 247/2005
privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri
adiacente, potrivit căruia: „Expertizele extrajudiciare prezentate de către
părţi în cadrul proceselor funciare au aceeaşi valoare probantă ca şi
expertizele ordonate de către instanţa de judecată, cu condiţia ca acestea să
fie efectuate de către experţi autorizaţi de către Ministerul Justiţiei", este
neconstituţional.
Textele constituţionale invocate ca fiind încălcate
sunt cele ale art. 15 alin. (2) privind neretroactivitatea legii, art. 16 alin.
(1) privind egalitatea în drepturi şi ale art. 44 privind dreptul de
proprietate privată. Este invocată şi încălcarea art. 1 din Primul Protocol
adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor
fundamentale.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
reţine următoarele:
1. Referitor la
neconstituţionalitatea articolul unic din titlul V al Legii nr. 247/2005 - Modificarea şi completarea Legii nr.
169/1997 pentru modificarea şi completarea Legii fondului funciar nr. 18/1991
-, precum şi a art. 2 din Legea nr. 1/2000, Curtea constată că cele două texte
de lege criticate reglementează cazurile de nulitate absolută a actelor de
reconstituire sau constituire a dreptului de proprietate emise cu încălcarea
legilor fondului funciar, instituind totodată regula reconstituirii dreptului
de proprietate pe vechile amplasamente, cu condiţia ca acestea să nu fi fost
atribuite legal altor persoane.
Asupra criticii având ca obiect
reconstituirea dreptului de proprietate pe vechile amplasamente, precum şi
sancţionarea actelor de reconstituire şi constituire a dreptului de
proprietate, încheiate în condiţii ilegale, Curtea s-a pronunţat prin Decizia
nr. 375 din 6 iulie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 591 din 8 iulie 2005, şi Decizia nr.
49 din 16 ianuarie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 174 din 13 martie 2007.
Curtea a constatat că prin aceste dispoziţii
legiuitorul nu a adus atingere drepturilor câştigate în mod legal, ci a
statuat, prin norme imperative, că actele de reconstituire şi constituire a
dreptului de proprietate, emise în condiţii ilegale, sunt lovite de nulitate
absolută. Efectul nulităţii absolute de repunere în situaţiile anterioare
deschide posibilitatea celor îndreptăţiţi să beneficieze de reconstituirea
dreptului de proprietate asupra terenurilor.
Curtea a mai reţinut că asemenea acte nu pot constitui
temeiuri pentru dobândirea valabilă a dreptului de
proprietate, deoarece un act juridic lovit de nulitate nu poate produce efecte
juridice.
Aceste considerente sunt valabile şi în cauza de faţă,
întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a determina o reconsiderare
ajurisprudenţei Curţii.
2. Referitor la neconstituţionalitatea art. 4 alin. (5)
din titlul XIII al Legii nr. 247/2005, Curtea reţine că acest text conferă
expertizelor extrajudiciare valoare probantă egală cu expertizele judiciare, cu
condiţia efectuării acestora de către experţi autorizaţi de Ministerul
Justiţiei.
Potrivit Codului de procedură civilă, în mod similar,
expertiza judiciară se efectuează de către experţi aflaţi pe lista întocmită şi
comunicată instanţelor de către biroul local de expertiză, cuprinzând
persoanele înscrise în evidenţa celor autorizate, potrivit legii, să efectueze
expertize judiciare. Ca atare, textul de lege criticat, stabilind valoare
probantă egală expertizelor extrajudiciare efectuate de către experţi
autorizaţi de Ministerul Justiţiei cu cea a expertizelor ordonate de către
instanţa de judecată, nu înlătură discutarea în contradictoriu a conţinutului
raportului de expertiză extrajudiciară potrivit regulilor de drept comun
prevăzute de art. 201-214 din Codul de procedură civilă. Astfel, partea căreia
îi este opusă o expertiză extrajudiciară poate să formuleze obiecţiuni şi, de
asemenea, poate să solicite efectuarea unei contraexpertize pentru a combate
raportul de expertiză extrajudiciară. De asemenea, părţile dispun de aceleaşi
mijloace pentru a-şi susţine cauza, dreptul la un proces echitabil nefiind
încălcat.
In acest sens, s-a pronunţat Curtea prin Decizia nr.
130 din 19 februarie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 172 din 6 martie 2008.
Considerentele şi soluţia acestei decizii sunt valabile
şi în cauza de faţă, întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a
determina o reconsiderare ajurisprudenţei Curţii.
Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146
lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
prevederilor articolului unic din titlul V al Legii nr.
247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi
justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente, a art. 2 din Legea nr. 1/2000
pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi
celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr.
18/1991 şi ale Legii nr. 169/1997, precum şi a art. 4 alin. (5) din titlul XIII
al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei,
precum şi unele măsuri adiacente, excepţie ridicată de Şerban Dencă, prin
mandatar Serena Dencă, în Dosarul nr. 4.077/866/2004 al Judecătoriei Paşcani.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 20 ianuarie
2009.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Maria Bratu