DECIZIE Nr.
926 din 6 iulie 2010
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 11 alin. (1), (2) si (3) din
Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 43/2002 privind Directia Nationala
Anticoruptie
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 556 din 6 august 2010
Augustin Zegrean - preşedinte
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu -judecător
Mircea Ştefan Minea -judecător
Iulia Antonella Motoc -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Iuliana Nedelcu - procuror
Doina Suliman -
magistrat-asistent-şef
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 11 alin. (1), (2) şi (3) din
Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 43/2002 privind Direcţia Naţională
Anticorupţie, excepţie ridicată de Nicuşor Daniel Constantinescu în Dosarul nr.
28.590/212/2008 al Judecătoriei Constanţa - Secţia penală.
Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din 29 iunie
2010 şi au fost consemnate în încheierea din acea dată, când, având nevoie de
timp pentru a delibera, Curtea a amânat pronunţarea la 6 iulie 2010.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:
Prin Incheierea din 30 iunie 2009, pronunţată în
Dosarul nr. 28.590/212/2008, Judecătoria Constanţa - Secţia penală a sesizat
Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor
art. 11 alin. (1), (2) şi (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 43/2002
privind Direcţia Naţională Anticorupţie.
Excepţia a fost ridicată de Nicuşor Daniel
Constantinescu într-o cauză penală.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că dispoziţiile de lege criticate
contravin prevederilor constituţionale ale art. 21 alin. (3), art. 24 alin. (1)
şi art. 124 alin. (2), precum şi prevederilor art. 6 din Convenţia pentru
apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, In acest sens, arată
că statutul specialiştilor din cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie,
potrivit căruia aceştia sunt numiţi prin ordinul procurorului şef şi îşi
desfăşoară activitatea „sub directa conducere, supraveghere şi control
nemijlocit" al procurorilor direcţiei, nu oferă garanţii cu privire la
independenţa, imparţialitatea şi obiectivitatea activităţii pe care o
desfăşoară în efectuarea constatărilor tehnico-ştiinţifice care constituie
mijloace de probă în procesul penal.
Din perspectiva garanţiilor procesuale ale învinuitului
referitoare la administrarea acestei probe, autorul excepţiei susţine că
dispoziţiile de lege criticate nu prevăd dreptul învinuitului de a fi
încunoştinţat despre administrarea acesteia, astfel că nu are posibilitatea
nici să participe la formularea obiectivelor constatărilor tehnico-ştiinţifice
dispuse, nici să formuleze obiecţiuni la concluziile raportului de constatare.
Or, în condiţiile în care mijlocul de probă astfel efectuat serveşte la
fundamentarea acuzării reţinute în actul de sesizare a instanţei, neacordarea
garanţiilor procesuale la care s-a făcut referire conduce la o încălcare gravă
a principiului egalităţii armelor şi a dreptului la un proces echitabil.
Instanţa de judecată apreciază
că dispoziţiile de lege criticate nu contravin prevederilor constituţionale şi
convenţionale invocate.
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor
două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului,
Guvernul şi Avocatul Poporului nu au
comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, susţinerile autorului excepţiei, concluziile
procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile
Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit art. 146 lit. d) din Constituţie, art. 1 alin. (2), art.
2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de
neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 11 alin. (1), (2) şi (3) din Ordonanţa de urgenţă
a Guvernului nr. 43/2002 privind Direcţia Naţională Anticorupţie, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 244 din 11 aprilie 2002, aprobată
prin Legea nr. 503/2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I,
nr. 523 din 18 iulie 2002, cu modificările şi completările ulterioare, texte de
lege care au următorul conţinut: „(1) In cadrul Direcţiei Naţionale
Anticorupţie sunt numiţi, prin ordin al procurorului şef al acestei direcţii,
cu avizul ministerelor de resort, specialişti cu înaltă calificare în domeniul
economic, financiar, bancar, vamal, informatic, precum şi în alte domenii,
pentru clarificarea unor aspecte tehnice în activitatea de urmărire penală.
(2) Specialiştii prevăzuţi la alin. (1) au calitatea
de funcţionar public şi îşi desfăşoară activitatea sub directa conducere,
supraveghere şi control nemijlocit al procurorilor din Direcţia Naţională
Anticorupţie. Specialiştii au drepturile şi obligaţiile prevăzute de lege
pentru funcţionarii publici, cu excepţiile menţionate în prezenta ordonanţă de
urgenţă. De asemenea, specialiştii beneficiază, în mod corespunzător, de
drepturile prevăzute la art. 26 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.
177/2002 privind salarizarea şi alte drepturi ale magistraţilor, cu
modificările şi completările ulterioare.
(3) Constatarea tehnico-ştiinţifică efectuată din
dispoziţia scrisă a procurorului de specialiştii prevăzuţi la alin. (1) constituie
mijloc de probă, în condiţiile legii."
Autorul excepţiei de neconstituţionalitate consideră că
textele de lege criticate contravin prevederilor constituţionale cuprinse în
art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil, art. 24 alin. (1) privind
dreptul la apărare şi în art. 124 alin. (2) privind unicitatea, imparţialitatea
şi egalitatea justiţiei pentru toţi, precum şi prevederilor art. 6 din
Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale,
referitoare la dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzei într-un
termen rezonabil.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată că dispoziţiile de lege criticate au mai făcut obiectul controlului de
constituţionalitate, cu raportare la aceleaşi prevederi constituţionale şi
convenţionale şi cu motivare similară. Astfel, prin Decizia nr. 910 din 16
septembrie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 710
din 20 octombrie 2008, Curtea a statuat că dispoziţiile art. 11 alin. (1), (2)
şi (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 43/2002 sunt constituţionale,
pentru considerentele acolo reţinute.
Raţiunile care au stat la baza adoptării soluţiei
anterioare îşi păstrează valabilitatea şi în prezent, astfel încât aceasta se
impune a fi menţinută.
Pentru motivele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi
al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin.
(1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 11 alin. (1), (2) şi (3) din Ordonanţa de urgenţă a
Guvernului nr. 43/2002 privind Direcţia Naţională Anticoruptie, excepţie
ridicată de Nicuşor Daniel Constantinescu în Dosarul nr. 28.590/212/2008 al
Judecătoriei Constanţa - Secţia penală.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 6 iulie 2010.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent-şef,
Doina Suliman