DECIZIE Nr.
925 din 23 iunie 2009
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 141 alin. 1 teza a doua din Codul de
procedura penala
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 511 din 24 iulie 2009
Ioan Vida -
preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar
-judecător
Petre Lăzăroiu
-judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Iuliana Nedelcu -
procuror
Marieta Safta -
magistrat-asistent-şef
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstitutionalitate a dispoziţiilor art. 141 alin. 1 teza a doua din Codul de
procedură penală, excepţie invocată de Cristi Bejinariu în Dosarul nr.
8.583/2/2008 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia I penală.
La apelul nominal lipseşte autorul excepţiei, faţă de
care procedura de citare este legal îndeplinită.
Cauza se află în stare de judecată.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstitutionalitate, arătând că dispoziţiile legale
criticate nu încalcă prevederile din Legea fundamentală invocate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine
următoarele:
Prin Incheierea din 14 ianuarie 2009, pronunţată în
Dosarul nr. 8.583/2/2008, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia I penală a
sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstitutionalitate a
dispoziţiilor art. 141 alin. 1 teza a doua din Codul de procedură penală, excepţie
invocată de Cristi Bejinariu.
In motivarea excepţiei de neconstitutionalitate se susţine că textul de lege criticat încalcă dispoziţiile art.
124, art. 126 şi art. 131 din Constituţie privind Infăptuirea justiţiei,
Instanţele judecătoreşti şi Rolul Ministerului Public, fără a se argumenta
în ce constă contradicţia relevată.
Curtea de Apel Bucureşti - Secţia I penală apreciază că excepţia de neconstitutionalitate este neîntemeiată,
întrucât prevederile art. 141 alin. 1 teza a doua din Codul de procedură penală
nu „împietează asupra unei judecăţi echitabile, nu aduc în vreun fel atingere
imparţialităţii instanţei de judecată şi nici principiului accesului liber la
justiţie."
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor
două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstitutionalitate ridicate.
Avocatul Poporului consideră
că normele criticate sunt constituţionale, invocând şi jurisprudenţa Curţii
Constituţionale în materie.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu
privire la excepţia de neconstitutionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile
procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile
Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstitutionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstitutionalitate îl
constituie art. 141 alin. 1 teza a doua din Codul de procedură penală, care are
următorul conţinut: „/... ] Incheierea prin care prima instanţă sau instanţa
de apel respinge cererea de revocare, înlocuire sau încetare de drept a măsurii
preventive nu este supusă niciunei căi de atac."
In susţinerea excepţiei se invocă art. 124, 126 şi 131
din Constituţie privind Infăptuirea justiţiei, Instanţele judecătoreşti şi
Rolul Ministerului Public.
Examinând excepţia de neconstitutionalitate astfel cum
a fost formulată, Curtea constată că autorul excepţiei invocă o serie de
dispoziţii constituţionale pretins a fi încălcate prin textul de lege criticat,
fără a argumenta în vreun fel susţinerile sale. Or, potrivit art. 10 alin. (2)
din Legea nr. 47/1992, sesizările adresate Curţii Constituţionale trebuie
motivate şi, ca atare, Curtea nu se poate substitui autorului excepţiei în ceea
ce priveşte invocarea unor motive de neconstitutionalitate. Acest fapt ar avea
semnificaţia exercitării unui control de constituţionalitate din oficiu, ceea
ce este inadmisibil în raport cu dispoziţiile art. 146 din Constituţie.
De altfel, dispoziţiile legale criticate au mai fost
supuse controlului instanţei de contencios constituţional, care a statuat,
într-o jurisprudenţa constantă, că acestea nu încalcă prevederile Legii
fundamentale. Astfel, de exemplu, prin Decizia nr. 156 din 27 februarie 2007,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 188 din 19 martie
2007, şi prin Decizia nr. 672 din 12 iunie 2008, publicată în Monitorul Oficial
al României, Partea I, nr. 569 din 29 iulie 2008, Curtea Constituţională a
respins ca neîntemeiată excepţia de neconstitutionalitate a dispoziţiilor art.
141 alin. 1 teza a doua din Codul de procedură penală, pentru considerentele
acolo arătate.
Deoarece până în prezent nu au intervenit elemente noi,
de natură să determine schimbarea acestei jurisprudenţe, considerentele
deciziilor mai sus menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.
Pentru motivele mai sus arătate, în temeiul art. 146
lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 alin. (1)şi (6) din Legea nr.
47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 141 alin. 1 teza a doua din Codul de procedură penală,
excepţie invocată de Cristi Bejinariu în Dosarul nr. 8.583/2/2008 al Curţii de
Apel Bucureşti - Secţia I penală.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 23 iunie
2009.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent-şef,
Marieta Safta