DECIZIE Nr. 6
din 15 ianuarie 2008
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a prevederilor art. 82 alin. (1) si (2) din Ordonanta de
urgenta a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul strainilor in Romania
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 118 din 14 februarie 2008
Ioan Vida -
preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Ion Tiucă - procuror
Valentina Bărbăţeanu - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 82 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă
a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România, excepţie ridicată
de Mohamed Sadek în Dosarul nr. 1.456/2/2006 al Inaltei Curţi de Casaţie şi
Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal.
La apelul nominal se prezintă
autorul excepţiei, lipsind partea Oficiul Român pentru Imigrări, faţă de care
procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii
acordă cuvântul autorului excepţiei. Acesta solicită admiterea excepţiei,
depunând, în acest sens, note scrise.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere
ca neîntemeiată a excepţiei de neconstituţionalitate, arătând că textul de lege
criticat nu împiedică accesul liber la justiţie.
CURTEA,
având în vedere actele şi
lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin Incheierea din 5 iunie 2007, pronunţată în Dosarul
nr. 1.456/2/2006, Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios
administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 82 alin. (2) din Ordonanţa de
urgenţă a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România, excepţie
ridicată de Mohamed Sadek într-o cauză având ca obiect soluţionarea recursului
declarat de acesta împotriva sentinţei prin care Curtea de Apel Bucureşti i-a
respins plângerea împotriva dispoziţiei de părăsire a teritoriului României
emise de Oficiul Român pentru Imigrări.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se arată, în esenţă, că textul de lege criticat este
neconstituţional, întrucât nu prevede decât o singură cale de atac împotriva
dispoziţiei de părăsire a teritoriului, sentinţa prin care instanţa
soluţionează cererea de anulare a acesteia fiind definitivă şi irevocabilă. Se
susţine că „dreptul de acces la tribunale este absolut, în sensul că accesul
liber la justiţie are semnificaţia asigurării accesului la toate structurile
judecătoreşti şi la toate căile de atac", iar condiţiile prevăzute de
textele de lege criticate sunt discriminatorii, întrucât îi privesc doar pe
cetăţenii străini. In fine, autorul excepţiei consideră că normele criticate
„nu îndeplinesc criteriul de calitate prevăzut de Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor
fundamentale, în sensul de a fi suficient de accesibile şi precise încât să
înlăture orice risc de arbitrariu".
Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia de
contencios administrativ şi fiscal apreciază că
excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
Potrivit prevederilor art. 30
alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată
preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului
Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalitate.
Guvernul consideră că
excepţia este neîntemeiată, întrucât prevederile art. 82 alin. (1) şi (2) din
Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002 nu contravin dispoziţiilor
constituţionale şi convenţionale invocate de autorul acesteia. Face referire şi
la deciziile prin care Curtea Constituţională a respins excepţia de neconstituţionalitate
a dispoziţiilor art. 82 din ordonanţa de urgenţă.
Avocatul Poporului apreciază
că dispoziţiile art. 82 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.
194/2002 sunt constituţionale.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere
ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, susţinerile autorului excepţiei, concluziile
procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile
Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi
ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să
soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie, potrivit încheierii de sesizare, dispoziţiile art. 82 alin. (2) din
Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în
România, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 201 din 8
martie 2004 (modificat prin art. I pct. 39 din Ordonanţa de urgenţă a
Guvernului nr. 55/2007 privind înfiinţarea Oficiului Român pentru Imigrări prin
reorganizarea Autorităţii pentru străini şi a Oficiului Naţional pentru
Refugiaţi, precum şi modificarea şi completarea unor acte normative, publicată
în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 424 din 26 iunie 2007). Din notele
scrise ale autorului excepţiei rezultă că acesta a avut în vedere şi
prevederile art. 82 alin. (1) din ordonanţa de urgenţă (modificate prin art. I
pct. 68 din Legea nr. 56/2007 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de
urgenţă a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 201 din 26 martie
2007). Textele criticate au următorul cuprins:
- Art. 82 alin. (1) şi (2): „(1)
Decizia de returnare poate fi contestată în
termen de 10 zile de la data comunicării la Curtea de Apel Bucureşti, în cazul
în care aceasta a fost emisă de Autoritatea pentru străini, sau la curtea de
apel în a cărei rază de competenţă se află formaţiunea teritorială care a emis
decizia de returnare. Instanţa soluţionează cererea în termen de 30 de zile de
la data primirii acesteia. Hotărârea instanţei este irevocabilă.
(2) In cazul străinilor prevăzuţi la art. 80 alin.
(5), decizia de returnare sub escortă poate fi contestată la curtea de apel
competentă teritorial pe raza căreia se află centrul de cazare, în termen de 3
zile de la data comunicării. Instanţa se pronunţă în termen de 5 zile,
hotărârea fiind definitivă şi irevocabilă."
In opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate,
textele de lege criticate contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 21 -
Accesul liber la justiţie şi ale art. 129 - Folosirea căilor de atac,
prevederilor art. 13 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a
libertăţilor fundamentale, care statuează dreptul la un recurs efectiv, şi
celor ale art. 2 din Protocolul nr. 7 la convenţia menţionată, referitoare la
dreptul la două grade de jurisdicţie în materie penală.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicată,
Curtea constată că prevederile art. 82 alin. (1) şi (2) din Ordonanţa de
urgenţă a Guvernului nr. 194/2002 nu contravin dispoziţiilor constituţionale
referitoare la garantarea accesului liber la justiţie, întrucât textele de lege
criticate oferă străinului interesat posibilitatea de a contesta în justiţie
legalitatea şi temeinicia deciziei de returnare emise de autoritatea
competentă, cererea sa urmând să fie examinată de o instanţă judecătorească
independentă şi imparţială. De aceea, nu se poate susţine nici că sunt
nesocotite prevederile art. 13 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului
şi a libertăţilor fundamentale, care garantează dreptul la un recurs efectiv,
autorul excepţiei beneficiind de posibilitatea, valorificată, de altfel, în mod
concret, de a se adresa unei instanţe naţionale, în speţă curtea de apel.
In ceea ce priveşte critica referitoare la încălcarea
dispoziţiilor art. 129 din Legea fundamentală, Curtea Constituţională a statuat
în mod constant că este de competenţa exclusivă a legiuitorului instituirea
regulilor de desfăşurare a procesului în faţa instanţelor judecătoreşti şi
modalitatea de exercitare a căilor de atac, iar principiul accesului liber la
justiţie presupune posibilitatea celor interesaţi de a le exercita, în
condiţiile stabilite prin lege, astfel încât accesul liber la justiţie nu
presupune accesul la toate structurile judecătoreşti şi la toate mijloacele procedurale prin care se
înfăptuieşte justiţia. Invocarea dispoziţiilor art. 2 din Protocolul nr. 7 la
Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale nu
este incidenţă în cauza de faţă, întrucât prevederile internaţionale amintite
garantează dreptul la două grade de jurisdicţie exclusiv în materie penală, or
prevederile criticate sunt de natură administrativă. Mai mult decât atât, paragraful
2 din art. 2 al Protocolului nr. 7 introduce unele excepţii chiar în materie
penală.
Prin Decizia nr. 243 din 9 martie 2006, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 286 din 30 martie 2006, Curtea s-a pronunţat, prin prisma unor
critici similare asupra dispoziţiilor art. 82 din Ordonanţa de urgenţă a
Guvernului nr. 194/2002 în formularea anterioară modificărilor survenite prin
Legea nr. 56/2007 şi prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 55/2007. Cu
acel prilej Curtea a constatat că procedura de soluţionare a cererilor în
justiţie, formulate de străini în temeiul dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a
Guvernului nr. 194/2002, este o procedură specială şi accelerată, iar
caracterul definitiv şi irevocabil al hotărârilor pronunţate în soluţionarea
contestaţiilor formulate împotriva dispoziţiilor de părăsire a teritoriului
României, emise de Autoritatea pentru străini, este justificat de celeritatea
cu care trebuie soluţionate cererile în materia străinilor. Acelaşi raţionament
este aplicabil şi noilor reglementări, care au modificat denumirea actului
administrativ emis de autoritatea competentă, fiind vorba în prezent despre
decizii de returnare emise de Oficiul Român pentru Imigrări, dar a căror
finalitate este însă aceeaşi, şi anume îndepărtarea de pe teritoriul României a
acelor străini care nu mai îndeplinesc condiţiile legale de şedere.
In ceea ce priveşte critica referitoare la caracterul
discriminatoriu al textelor de lege criticate, Curtea constată că este, de
asemenea, neîntemeiată, întrucât, în susţinerea acesteia, autorul excepţiei are
în vedere egalitatea de tratament juridic dintre cetăţenii români şi cei
străini, or, prin ipoteză, dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.
194/2002 se adresează exclusiv străinilor aflaţi pe teritoriul României.
In ceea priveşte pretinsa lipsă de precizie şi
claritate a textelor de lege criticate, Curtea constată că aceasta nu
reprezintă o problemă de constituţionalitate. Maniera de redactare a normelor
legale nu poate fi cenzurată de instanţa de contencios constituţional,
aspectele legate de interpretarea şi aplicarea reglementărilor legale intrând
în competenţa instanţelor de judecată.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit.
d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11
alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
prevederilor art. 82 alin. (1) şi (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.
194/2002 privind regimul străinilor în România, excepţie ridicată de Mohamed
Sadek în Dosarul nr.
1.456/2/2006 al Inaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios
administrativ şi fiscal.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 15 ianuarie
2008.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Valentina Bărbăţeanu