DECIZIE Nr.
601 din 20 mai 2008
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 278 1 alin. 8 lit. a) si b) din
Codul de procedura penala
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 523 din 10 iulie 2008
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Marinela Mincă -
procuror
Oana Cristina Puică - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2781 alin. 8 lit. a) şi b) din Codul de procedură penală, excepţie
ridicată de Lucian Pamfiloiu în Dosarul nr. 971/833/2006 al Judecătoriei
Caransebeş.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare este legal îndeplinită.
Cauza se află în stare de judecată.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiată.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată
următoarele:
Prin Incheierea din 20 februarie 2008, pronunţată în
Dosarul nr. 971/833/2006, Judecătoria Caransebeş a sesizat Curtea
Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2781 alin. 8 lit. a) şi b) din
Codul de procedură penală.
Excepţia a fost invocată de Lucian Pamfiloiu cu ocazia
soluţionării plângerii împotriva unei rezoluţii de neîncepere a urmăririi penale.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că prevederile art. 2781 alin. 8 lit. a) din Codul de
procedură penală suprimă dreptul la cercetarea judecătorească şi încalcă,
astfel, dispoziţiile constituţionale ale art. 21 alin. (3) privind dreptul la
un proces echitabil şi ale art. 126 alin. (1) referitoare la instanţele
judecătoreşti, precum şi prevederile art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru
apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale cu privire la
dreptul la un proces echitabil. Totodată, consideră că soluţia legislativă criticată
este contrară hotărârii pronunţate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în
Cauza Golder împotriva Marii Britanii (1975). In ceea ce priveşte dispoziţiile art. 2781 alin. 8 lit. b) din Codul de procedură penală, autorul excepţiei
arată că textul de lege criticat încalcă accesul liber la justiţie, prin
ignorarea principiului de generală aplicabilitate în procesul penal non reformatio in pejus, întrucât
există posibilitatea ca prin propria cale de atac să îşi agraveze situaţia,
redobândind calitatea de învinuit sau, chiar mai rău, dobândind calitatea de
inculpat. Astfel, persoana faţă de care s-a dispus scoaterea de sub urmărire
penală are motive rezonabile să se abţină a se adresa instanţei, pentru a nu-şi
agrava propria situaţie.
Judecătoria Caransebeş apreciază
ca neîntemeiată critica de neconstituţionalitate, făcând trimitere la
jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.
Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată
preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului
Poporului, pentru a-şi exprima
punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului consideră
că dispoziţiile art. 2781 alin. 8 lit. a) şi b) din Codul de procedură penală sunt constituţionale.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de
sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate,
raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine
următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia
de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 2781 alin. 8 lit. a) şi b) din Codul de procedură penală, astfel cum au
fost modificate prin Legea nr. 356/2006, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 677 din 7 august 2006, care au următorul conţinut: "Judecătorul
pronunţă una dintre următoarele soluţii:
a) respinge plângerea, prin sentinţă, ca tardivă
sau inadmisibilă ori, după caz, ca nefondată, menţinând rezoluţia sau ordonanţa
atacată;
b) admite plângerea, prin sentinţă, desfiinţează
rezoluţia sau ordonanţa atacată şi trimite cauza procurorului, în vederea începerii
sau redeschiderii urmăririi penale, după caz. Judecătorul este obligat să arate
motivele pentru care a trimis cauza procurorului, indicând totodată faptele şi
împrejurările ce urmează a fi constatate şi prin care anume mijloace de
probă".
In opinia autorului excepţiei, art. 2781 alin. 8 lit. a) şi b) din Codul de
procedură penală încalcă dispoziţiile constituţionale ale art. 21 alin. (1) şi
(3) privind accesul liber la justiţie şi dreptul la un proces echitabil şi ale
art. 126 alin. (1) referitoare la instanţele judecătoreşti, precum şi
prevederile art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor
omului şi a libertăţilor fundamentale cu privire la dreptul la un proces
echitabil. Totodată, susţine că soluţia legislativă criticată este contrară
hotărârii pronunţate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în Cauza Golder împotriva Marii Britanii (1975).
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată că dispoziţiile art. 2781 alin. 8 din Codul de procedură penală au
mai fost supuse controlului instanţei de contencios constituţional prin
raportare la aceleaşi prevederi din Constituţie şi din Convenţia pentru
apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale invocate şi în
prezenta cauză şi faţă de critici similare. Astfel, prin Decizia nr. 574 din 7
iunie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 534 din 7
august 2007, Curtea Constituţională a respins ca neîntemeiată excepţia de
neconstituţionalitate a art. 2781 alin. 8 lit. a)-c) din Codul de procedură
penală, reţinând că plângerea prevăzută de art. 2781 reprezintă, într-un sens larg, o
cale de atac, care se supune principiului de generală aplicabilitate în dreptul
penal non reformatio in pejus. Intr-adevăr, deşi legea nu prevede în mod expres aplicarea acestui
principiu cu prilejul soluţionării plângerii împotriva actelor procurorului,
raţiuni identice cu cele care
determină extinderea aplicabilităţii acestui principiu şi în alte situaţii
decât cele prevăzute în art. 372, 3858 sau
art. 4141 alin. (1) din Codul de procedură
penală justifică luarea sa în considerare şi în cazul procedurii reglementate
de art. 2781 din
acelaşi cod. Totodată, în cazul în care, potrivit art. 2781 alin. 8 lit. a) din Codul de
procedură penală, după judecarea plângerii împotriva soluţiei procurorului,
instanţa pronunţă la rândul ei o hotărâre prin care menţine această soluţie, nu
are loc o împiedicare a accesului la justiţie, respectiv o încălcare a
dreptului la un proces echitabil, dat fiind că hotărârea aparţine în acest caz
înseşi justiţiei, iar partea nemulţumită are deschise, tot în justiţie, căile
de atac prevăzute de lege. Nu poate fi caracterizată ca o încălcare a dreptului
la un proces echitabil nici reglementarea soluţiei pe care o pronunţă
judecătorul în temeiul art. 2781 alin. 8 lit. b) din Codul de procedură penală, întrucât împotriva
hotărârii astfel pronunţate persoana nemulţumită are posibilitatea exercitării
căilor de atac prevăzute de lege, având deplina libertate de a demonstra nelegalitatea acesteia, folosind toate
mijloacele procedurale ce caracterizează un proces echitabil.
Cu acelaşi prilej, Curtea a statuat că invocarea de
către autorul excepţiei a jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului,
respectiv a Cauzei Golder împotriva Marii Britanii
(1975), nu are relevanţă în aprecierea
neconstituţionalităţii prevederilor cuprinse în art. 2781 din Codul de procedură penală,
întrucât în speţa respectivă Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reţinut
încălcarea prevederilor art. 6 paragraful 1 şi art. 8 din Convenţia pentru
apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, constatând refuzul
de a se permite consultarea unui avocat pentru acţionarea în justiţie, persoana
în cauză fiind împiedicată să se adreseze unui tribunal.
Intrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să
justifice schimbarea jurisprudenţei Curţii, atât soluţia, cât şi considerentele
deciziei menţionate mai sus îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie,
precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea
nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 2781 alin. 8 lit. a) şi b) din Codul de procedură penală, excepţie
ridicată de Lucian Pamfiloiu în Dosarul nr. 971/833/2006 al Judecătoriei
Caransebeş.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 20 mai 2008.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Oana Cristina Puică