Decizia Nr.923 din 01.11.2012

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 111 alin. (2) lit. d), art. 137¹ alin. (4) şi art. 152 alin. (1) din Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, excepţie ridicată de Gheorghe Miloi în Dosarul nr. 6.959/62/2011 al Curţii de Apel Braşov - Secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, de conflicte de muncă şi asigurări sociale şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.276D/2012.La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Magistratul-asistent referă asupra faptului că autorul excepţiei de neconstituţionalitate a depus o cerere prin care solicită admiterea excepţiei de neconstituţionalitate, precum şi judecarea în lipsă.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere ca inadmisibilă a excepţiei de neconstituţionalitate, întrucât aceasta nu este motivată.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din 19 iunie 2012, pronunţată în Dosarul nr. 6.959/62/2011, Curtea de Apel Braşov - Secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, de conflicte de muncă şi asigurări sociale a sesizat Curtea Constituţională pentru soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 111 alin. (2) lit. d), art. 137¹ alin. (4) şi art. 152 alin. (1) din Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale.Excepţia a fost invocată de Gheorghe Miloi într-un dosar având ca obiect soluţionarea apelului formulat împotriva unei sentinţe civile pronunţate în privinţa unei acţiuni în constatare.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia nu arată modul în care sunt încălcate dispoziţiile constituţionale prin prevederile legale criticate.Curtea de Apel Braşov - Secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, de conflicte de muncă şi asigurări sociale apreciază excepţia de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiată. În opinia instanţei, considerentele invocate de susţinătorul excepţiei sunt, în fapt, apărări de fond pentru susţinerea pretenţiilor din acţiunea introductivă, şi nu argumente în drept pentru susţinerea excepţiei de neconstituţionalitate a articolelor menţionate.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 111 alin. (2) lit. d), art. 137¹ alin. (4) şi art. 152 alin. (1) din Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.066 din 17 noiembrie 2004, cu modificările şi completările ulterioare, prevederi care au următorul conţinut:

– art. 111 alin. (2) lit. d): „În afară de dezbaterea altor probleme înscrise la ordinea de zi, adunarea generală este obligată: [...]d)să se pronunţe asupra gestiunii consiliului de administraţie, respectiv a directoratului.“ ;

– art. 137¹ alin. (4): „Administratorii pot fi revocaţi oricând de către adunarea generală ordinară a acţionarilor. În cazul în care revocarea survine fără justă cauză, administratorul este îndreptăţit la plata unor daune-interese.“;

– art. 152 alin. (1): „Directorii sunt răspunzători pentru neîndeplinirea îndatoririlor lor. Prevederile art. 137¹ alin. (3), ale art. 144¹, 144³, 144⁴, 150 şi ale art. 153¹² alin. (4) se aplică directorilor în aceleaşi condiţii ca şi administratorilor.“În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 16 alin. (1) şi (2) privind principiul egalităţii în faţa legii, art. 21 privind accesul liber la justiţie, art. 24 alin. (1) privind dreptul la apărare, art. 30 alin. (1) şi (2) privind libertatea de exprimare, art. 41 alin. (1) privind munca şi protecţia socială a muncii, art. 44 alin. (1), (3) şi (4) privind dreptul de proprietate privată, art. 56 alin. (2) privind justa aşezare a sarcinilor fiscale, art. 57 privind exercitarea drepturilor şi a libertăţilor şi în art. 136 alin. (1) privind proprietatea. Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicată, Curtea constată că aceasta nu este motivată, nu se arată în mod concret în ce fel dispoziţiile legale atacate înfrâng dispoziţiile constituţionale invocate. Prin Decizia nr. 1.313 din 4 octombrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 12 din 6 ianuarie 2012, Curtea a statuat că în situaţia în care textul de referinţă invocat este suficient de precis şi clar, astfel încât instanţa constituţională să poată reţine în mod rezonabil existenţa unei minime critici de neconstituţionalitate, ea este obligată să analizeze pe fond excepţia de neconstituţionalitate şi să considere, deci, că autorul acesteia a respectat şi a cuprins în excepţia ridicată cele 3 elemente structurale ale excepţiei (textul contestat din punctul de vedere al constituţionalităţii, textul de referinţă pretins încălcat, precum şi motivarea de către autorul excepţiei a relaţiei de contrarietate existente între cele două texte). Însă, în cazul în care excepţia de neconstituţionalitate nu cuprinde motivarea ca element al său, iar din textul constituţional invocat nu se poate desluşi în mod rezonabil vreo critică de neconstituţionalitate fie datorită generalităţii sale, fie datorită lipsei rezonabile de legătură cu textul criticat, excepţia va fi respinsă ca inadmisibilă. În acest sens, Curtea Constituţională, prin Decizia nr. 785 din 16 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 646 din 9 septembrie 2011, a stabilit că „simpla enumerare a unor dispoziţii constituţionale sau convenţionale nu poate fi considerată o veritabilă critică de neconstituţionalitate. Dacă ar proceda la examinarea excepţiei de neconstituţionalitate motivate într-o asemenea manieră eliptică, instanţa de control constituţional s-ar substitui autorului acesteia în formularea unor critici de neconstituţionalitate, ceea ce ar echivala cu un control efectuat din oficiu, inadmisibil însă, în condiţiile în care art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992 precizează că «sesizarea Curţii Constituţionale se dispune de către instanţa în faţa căreia s-a ridicat excepţia de neconstituţionalitate, printr-o încheiere care va cuprinde punctele de vedere ale părţilor, opinia instanţei asupra excepţiei, şi va fi însoţită de dovezile depuse de părţi»“ (a se vedea în acest sens şi Decizia nr. 627 din 29 mai 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 555 din 23 iulie 2008). Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 111 alin. (2) lit. d), art. 137¹ alin. (4) şi art. 152 alin. (1) din Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, excepţie ridicată de Gheorghe Miloi în Dosarul nr. 6.959/62/2011 al Curţii de Apel Braşov - Secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, de conflicte de muncă şi asigurări sociale. Definitivă şi general obligatorie. Pronunţată în şedinţa publică din data de 1 noiembrie 2012. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, AUGUSTIN ZEGREAN Magistrat-asistent, Fabian Niculae