DECIZIE Nr.
911 din 5 decembrie 2006
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 133 alin. (2) din Legea nr. 31/1990
privind societatile comerciale
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 55 din 24 ianuarie 2007
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu
- judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Kozsokar Gabor - judecător
Petre Ninosu - judecător
Ion Predescu -
judecător
Şerban Viorel Stănoiu - judecător
Tudorel Toader - judecător
Antonia Constantin - procuror
Benke Karoly -
magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 132 alin. (2) din Legea nr. 31/1990
privind societăţile comerciale, excepţie ridicată de Societatea Comercială
„Cominco" - S.A. din Bucureşti în Dosarul nr. 26.001/3/2006 al
Tribunalului Bucureşti -Secţia a VI-a comercială.
La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de
care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, invocând, în acest sens,
jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată
următoarele:
Prin Incheierea din 1 august 2006, pronunţată în
Dosarul nr. 26.001/3/2006, Tribunalul Bucureşti- Secţia a VI-a comercială a
sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor
art. 132 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, excepţie
ridicată de Societatea Comercială „Cominco" - S.A. din Bucureşti într-un
litigiu având ca obiect soluţionarea unei cereri de ordonanţă preşedinţială.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia arată că textul legal criticat nu îndeplineşte
condiţiile de claritate şi previzibilitate, astfel cum sunt ele consacrate de
jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, şi nu oferă criterii
suficiente pentru obligarea reclamantului la plata cauţiunii. De asemenea, se
arată că art. 133 alin. (2)
din Legea nr. 31/1990 acordă instanţei posibilitatea de a suspenda hotărârea
adunării generale a acţionarilor fără a obliga reclamantul la plata cauţiunii,
or, dacă aceasta se stabileşte, nu are în vedere un criteriu legal, ci unul
arbitrar, ceea ce este de natură a încălca dreptul de proprietate al
acţionarilor majoritari. In opinia autorului excepţiei, se creează, astfel, un
regim privilegiat acţionarilor minoritari, care pot exercita acest drept legal
în scop pur şicanatoriu.
Tribunalul Bucureşti - Secţia a VI-a comercială apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
Se arată că procedura suspendării hotărârii adunării generale este una contencioasă,
fiind un mijloc simplu, rapid şi eficace aflat la îndemâna acţionarului prin
care acesta poate cere suspendarea, în mod provizoriu, a activităţii ilegale a
adunării generale. Se mai consideră că plata unei cauţiuni se impune numai în
situaţia în care din hotărârea adunării generale nu rezultă, în mod evident,
nelegalitatea ei, aspect ce poate fi apreciat în concret numai de instanţa de
judecată. Totodată, se mai susţine că rolul cauţiunii este acela de a garanta
plata eventualelor daune dacă acţiunea în anulare va fi respinsă, astfel încât
textul de lege criticat nu lasă loc arbitrariului.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată
preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului
Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalitate.
Guvernul apreciază că
excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. In acest sens, se invocă
jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale. Totodată, se arată că
prevederile art. 20 alin. (2) din Constituţie, invocate în susţinerea
excepţiei, nu au incidenţă în cauză.
Avocatul Poporului apreciază
că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, invocând, în acest
sens, jurisprudenţa Curţii Constituţionale.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierea de
sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul
întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, notele scrise
depuse, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei,
precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum
a fost formulat, îl constituie dispoziţiile art. 133 alin. (2) din Legea nr.
31/1990 privind societăţile comerciale, republicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.066 din
17 noiembrie 2004. Deşi instanţa de judecată, dintr-o eroare materială, a
sesizat Curtea Constituţională cu dispoziţiile art. 132 alin. (2) din Legea nr.
31/1990, Curtea observa că, astfel cum rezultă din motivarea excepţiei, precum
şi din considerentele încheierii de sesizare, obiect al excepţiei, în
realitate, îl constituie dispoziţiile art. 133 alin. (2) din Legea nr. 31/1990,
care au următorul cuprins:
„(2) Preşedintele, încuviinţând suspendarea, poate
obliga pe reclamant la o cauţiune."
Textele constituţionale
invocate în susţinerea excepţiei sunt cele ale art. 20 alin. (2) referitoare la
tratatele internaţionale privind drepturile omului, ale art. 21 privind accesul
liber la justiţie şi ale art. 44 alin. (1) şi (2) teza întâi privind garantarea
şi ocrotirea dreptului de proprietate privată.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicată,
Curtea reţine următoarele:
Dispoziţiile legale criticate au mai format obiect al
controlului de constituţionalitate. Astfel, Curtea, prin deciziile nr. 209 din
14 aprilie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 528 din 22 iunie 2005, nr. 488 din
29 septembrie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.000 din 10 noiembrie 2005, şi nr.
533 din 27 iunie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 682 din 9 august 2006, a statuat că
dispoziţiile art. 133 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 sunt constituţionale.
Prin aceste decizii, Curtea a reţinut că reglementarea
criticată reprezintă o normă de procedură a cărei stabilire este, potrivit
prevederilor art. 126 alin. (2) din Constituţie, de competenţa autorităţii
legiuitoare.
Totodată, Curtea a constatat că textul legal contestat
permite instanţei de judecată ca, ţinând seama de circumstanţele cauzei, să
aprecieze asupra caracterului eventual şicanatoriu al cererii de suspendare a
hotărârii adunării generale contestate şi să stabilească o cauţiune de natură
să descurajeze cererile nefundamentate sau exercitarea cu rea-credinţă a
drepturilor procesuale. Depunerea cauţiunii constituie o garanţie, în sensul
că, în urma respingerii acţiunii în anulare a hotărârii luate de adunarea
generală a acţionarilor, partea interesată va putea cere şi obţine despăgubiri
pentru pagubele suferite datorită întârzierii executării hotărârii respective.
Soluţiile şi considerentele cuprinse în deciziile
menţionate îşi menţin valabilitatea şi în cauza de faţă, întrucât nu au
intervenit elemente noi de natură a determina o reconsiderare a jurisprudenţei
Curţii.
Cu privire la invocarea în
susţinerea excepţiei a dispoziţiilor art. 20 alin. (2) din Constituţie, Curtea
constată că acestea nu au incidenţă în cauză, nepunându-se problema, în acest
caz, a aplicării prioritare a vreunui tratat internaţional privind drepturile
omului faţă de dreptul intern.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11
alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor
art. 133 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale,
excepţie ridicată de Societatea Comercială „Cominco" - S.A. din Bucureşti
în Dosarul nr. 26.001/3/2006 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a VI-a
comercială.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 5 decembrie
2006.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Benke Karoly