DECIZIE Nr.
909 din 6 iulie 2010
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 46 teza a 7-a din Codul comercial
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 561 din 10 august 2010
Augustin Zegrean - preşedinte
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu -judecător
Mircea Ştefan Minea -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Simona Ricu - procuror
Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 46 teza a 7-a din Codul comercial,
excepţie ridicată de Societatea Comercială „Construcţii de Căi Ferate şi Alte
Căi de Comunicaţie" - S.A. din Sinaia în Dosarul nr. 3.562/115/2009 al
Tribunalului Caraş-Severin - Secţia comercială şi de contencios administrativ
şi fiscal.
La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de
care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Cauza este în stare de judecată.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine
următoarele:
Prin Incheierea din 16 februarie 2010, pronunţată în
Dosarul nr. 3.562/115/2009, Tribunalul Caraş-Severin - Secţia comercială şi
de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu
excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 46 teza a 7-a din Codul
comercial, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Construcţii de Căi
Ferate şi Alte Căi de Comunicaţie" - S.A. din Sinaia în cauza comercială
având ca obiect pretenţii.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că prevederile de lege criticate îngrădesc
dreptul la un proces echitabil şi dreptul la apărare, deoarece prin
administrarea unei probe cu martori se creează posibilitatea ca mărturiile unor
persoane să poată răsturna probele cu înscrisuri. Având în vedere şi
prevederile art. 1191 din Codul civil şi cele ale art. 55 din Codul comercial,
se susţine că este evident că, prin admiterea probei cu martori într-o cauză
având ca obiect o sumă mai mare de 250 lei, se încalcă grav drepturile
fundamentale consacrate de Constituţie şi „se oferă posibilitatea ca, deşi din
înscrisuri rezultă o anumită situaţie de fapt, aceasta să poată fi răsturnată
printr-o altă probă cu valoare scăzută".
Tribunalul Caraş-Severin - Secţia comercială şi de
contencios administrativ şi fiscal apreciază că
excepţia de neconstituţionalitate este nefondată. Astfel, textul de lege
criticat reprezintă o excepţie de la regula instituită prin art. 1191 din Codul
civil, legiuitorul fiind îndreptăţit să o reglementeze. Probatoriul administrat
după ce a fost încuviinţat de către instanţă este cel în baza căruia
judecătorul poate afla adevărul judiciar, iar împrejurarea că se poate propune
proba cu martori în materie comercială nu poate fi neconstituţională, câtă
vreme martorul tinde să dovedească o stare de fapt.
Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale
Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele
de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului,
Guvernul şi Avocatul Poporului nu au
comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, concluziile procurorului, concluziile scrise depuse la
dosar, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei,
precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi
ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să
soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 46 teza a 7-a din Codul comercial, cu următorul
conţinut: „Obligaţiunile comerciale şi liberaţiunile se probează: [...] Cu
martori, de câte ori autoritatea judecătorească ar crede că trebuie să admită
proba testimonială şi aceasta chiar în cazurile prevăzute de art. 1191 din
Codul civil;".
Art. 1191 din Codul civil are următorul conţinut:
„Dovada actelor juridice al căror obiect are o
valoare ce depăşeşte suma de 250 lei, chiar pentru depozit voluntar, nu se
poate face decât sau prin act autentic, sau prin act sub semnătură privată.
Nu se va primi niciodată o dovadă prin martori, în
contra sau peste ceea ce cuprinde actul, nici despre ceea ce se pretinde că
s-ar fi zis înaintea, la timpul sau în urma confecţionării actului, chiar cu
privire la o sumă sau valoare ce nu depăşeşte 250 lei.
Părţile însă pot conveni ca şi în cazurile arătate
mai sus să se poată face dovada cu martori, dacă aceasta priveşte drepturi de
care ele pot să dispună."
Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine că
sunt încălcate dispoziţiile constituţionale cuprinse în art. 16 privind
egalitatea în drepturi, în art. 20 referitoare la tratatele internaţionale
privind drepturile omului, în art. 21 privitoare la accesul liber la justiţie,
precum şi în art. 24 care consacră dreptul la apărare. De asemenea, sunt
invocate prevederile art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi
a libertăţilor fundamentale, referitoare la dreptul la un proces echitabil.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată că, potrivit dispoziţiilor de lege criticate, în materie comercială se
admite proba cu martori, chiar şi în cazurile în care art. 1191 din Codul civil
interzice acest mijloc de probă, adică pentru dovada actelor juridice al căror
obiect are o valoare ce depăşeşte suma de 250 lei şi împotriva şi peste
cuprinsul unui înscris, chiar cu privire la o sumă sau valoare ce nu depăşeşte
250 lei.
Regula în materia probei cu martori este cea enunţată
de art. 1191 alin. 1 din Codul civil şi urmăreşte protejarea intereselor părţilor,
instituind obligativitatea preconstituirii înscrisurilor pentru actele juridice
încheiate de acestea, motiv pentru care s-a prevăzut interdicţia de a dovedi cu
martori actele juridice a căror valoare depăşeşte 250 lei.
Curtea constată, pe de-o parte, că dispoziţiile
criticate din Codul comercial sunt derogatorii de la cele ale Codului civil şi
îşi au justificarea în necesitatea de a asigura modalităţi de probă simple şi
rapide în materie comercială, materie guvernată de principiul celerităţii, iar,
pe de altă parte, că, potrivit dispoziţiilor de lege criticate, în materie
comercială, instanţa de judecată are doar posibilitatea de a administra proba
prin martori, deci aprecierea admisibilităţii acesteia se face în mod concret,
ţinând cont de particularităţile fiecărui caz. Totodată, potrivit art. 55 din
acelaşi act normativ, „când Codul comercial cere proba prin scris, proba
testimonială nu poate fi admisă decât în cazurile în care este permisă şi de
Codul civil".
Art. 21 din Constituţie garantează accesul liber la
justiţie cu finalitatea apărării drepturilor, libertăţilor şi intereselor
legitime ale persoanei, fără a conţine nicio precizare referitoare la modul în
care acestea urmează a fi dovedite. De altfel, modul de administrare a probelor
în procesul civil sau comercial, chiar dacă acesta a fost reglementat anterior
intrării în vigoare a Constituţiei, s-a făcut în acord cu dispoziţiile art. 126
alin. (2) din Legea fundamentală.
Aşadar, Curtea nu poate reţine încălcarea dispoziţiilor
art. 21 şi art. 20 din Constituţie, raportate la prevederile art. 6 paragraful
1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor
fundamentale şi nici a art. 24 din Legea fundamentală, referitor la dreptul la
apărare.
In ceea ce priveşte art. 16 din Constituţie, referitor
la egalitatea în faţa legii, Curtea constată că autorul excepţiei de
neconstituţionalitate nu a precizat în ce mod dispoziţiile de lege criticate ar
contraveni acestui principiu constituţional şi, prin urmare, nu poate analiza
această critică.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit.
d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11
alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 46 teza a 7-a din Codul comercial, excepţie ridicată de
Societatea Comercială „Construcţii de Căi Ferate şi Alte Căi de
Comunicaţie" - S.A. din Sinaia în Dosarul nr. 3.562/115/2009 al Tribunalului
Caraş-Severin - Secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 6 iulie 2010.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Ioana Marilena Chiorean