DECIZIE Nr.
905 din 16 septembrie 2008
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 138 alin. (1) lit. a), lit. b) si
lit. c) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolventei
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 697 din 14 octombrie 2008
Ioan Vida -
preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Simona Ricu - procuror
Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 138 alin. (1) lit. a), b) şi c) din
Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, excepţie ridicată de Kato
Zoltan în Dosarul nr. 7.714/3/2004 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a V-a
comercială.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, invocând
jurisprudenţa Curţii Constituţionale în acest sens.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine
următoarele: Prin Incheierea din data 6 martie 2008, pronunţată în Dosarul nr.
7.714/3/2004, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a V-a comercială a sesizat Curtea
Constituţională pentru soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 138 alin. (1) lit. a), b) şi c) din Legea nr. 85/2006
privind procedura insolvenţei, excepţie ridicată
de Kato Zoltan.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul susţine că dispoziţiile legale criticate contravin
dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 21 alin. (3) referitoare la
accesul liber la justiţie şi dreptul la un proces echitabil, art. 45 şi 135
privind economia şi libertatea economică. Autorul excepţiei se limitează la a
indica prevederile constituţionale, fără a motiva în ce constă încălcarea lor.
Arată doar că, în baza dispoziţiilor legale criticate, a fost admisă cererea
lichidatorului şi s-a dispus obligarea sa, în calitate de administrator al
societăţii debitoare, la suportarea pasivului patrimonial al debitoarei, în
solidar cu alţi pârâţi.
Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a V-a comercială consideră că art. 138 lit. a), b) şi c) nu vin în contradicţie cu
dispoziţiile constituţionale invocate de autorul excepţiei, întrucât ele nu
instituie o prezumţie legală de vinovăţie în sarcina organelor de conducere ale
societăţilor debitoare. Prin urmare, cel ce formulează o cerere având ca obiect
suportarea unei părţi a pasivului debitorului de către membrii organelor de
conducere are obligaţia de a proba în instanţă îndeplinirea atât a condiţiilor generale privind răspunderea civilă
delictuală, cât şi pe a celor speciale prevăzute de art. 138 din Legea nr.
85/2006.
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor
două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului apreciază
că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, textele de lege
criticate fiind în deplină concordanţă cu prevederile constituţionale invocate.
In acest sens, se face trimitere la jurisprudenţa Curţii Constituţionale,
respectiv Decizia nr. 745/2007, publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 681 din 8
octombrie 2007, şi Decizia nr. 82/2007, publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 120 din 19 februarie 2007.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi
Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu
privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecatorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la
prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie prevederile art. 138 alin. (1) lit. a), b) şi c) din Legea nr.
85/2006 privind procedura insolvenţei, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 359
din 21 aprilie 2006, care au următorul conţinut: „(1) La cererea
administratorului judiciar sau a lichidatorului, judecătorul-sindic poate
dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoană juridică, ajuns în stare
de insolvenţă, să fie suportată de membrii organelor de supraveghere din cadrul
societăţii sau de conducere, precum şi de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvenţă a
debitorului, prin una dintre următoarele fapte:
a) au folosit bunurile sau creditele persoanei
juridice în folosul propriu sau în cel al unei alte persoane;
b) au făcut acte de comerţ în interes personal,
sub acoperirea persoanei juridice;
c) au dispus, în interes personal, continuarea unei activităţi care ducea, în mod vădit, persoana
juridică la încetarea de plăţi."
In opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate,
aceste prevederi contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 21
alin. (3) cu privire la accesul liber la justiţie şi dreptul la un proces
echitabil, art. 45 care garantează accesul liber al cetăţenilor la o activitate
economică şi în art. 135 referitor la economia de piaţă şi libertatea
comerţului
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată că dispoziţiile de lege criticate au mai făcut obiectul controlului de
constituţionalitate. Astfel, de exemplu, prin Decizia nr. 25/2004, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 202 din 8 martie 2004, şi prin Decizia nr. 82/2007, publicată
în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 120 din 19 februarie 2007, Curtea a constatat că dispoziţiile
legale criticate „nu instituie prezumţia de culpă a persoanei a cărei
răspundere se solicită a fi stabilită", ci „prevăd în concret natura
faptelor păgubitoare pentru societatea comercială debitoare, fapte care au
contribuit la ajungerea acesteia în stare de insolvenţă şi care pot antrena
răspunderea unor persoane din organele sale de conducere. Stabilirea existenţei
unor asemenea fapte şi a măsurii în care ele au contribuit la ajungerea în
stare de insolvenţă a societăţii comerciale debitoare se face cu respectarea
tuturor normelor procedurale aplicabile şi în dreptul comun, pe baza unui
probatoriu complet şi pertinent. In cadrul acestui proces, persoana a cărei
responsabilitate se cere a fi stabilită poate exercita fără nicio îngrădire
dreptul la apărare, precum şi căile legale de atac".
Raţiunile care au stat la baza adoptării soluţiei
anterioare îşi păstrează valabilitatea şi în prezent, astfel încât aceasta se
impune a fi menţinută.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 138 alin. (1) lit. a), b) şi c) din Legea nr. 85/2006
privind procedura insolvenţei, excepţie ridicată de Kato Zoltan în Dosarul nr.
7.714/3/2004 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a V-a comercială.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 16 septembrie
2008.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Mihaela Senia Costinescu