DECIZIE Nr.
901 din 5 decembrie 2006
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a prevederilor art. 38 lit. a), art. 39 alin. (6) si ale
art. 55 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 248/2005 privind regimul liberei
circulatii a cetatenilor romani in strainatate
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 49 din 23 ianuarie 2007
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Kozsokar Gabor - judecător
Petre Ninosu - judecător
Ion Predescu - judecător
Şerban Viorel Stănoiu -
judecător
Tudorel Toader - judecător
Antonia Constantin - procuror
Maria Bratu - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 38 lit. a),
art. 39 alin. (6) şi ale art. 55
alin. (1) lit. c) din Legea nr. 248/2005 privind
regimul liberei circulaţii a cetăţenilor români în străinătate, excepţie
ridicată de Leontin Moldovan în Dosarul nr. 4.607/2006
al Tribunalului Hunedoara - Secţia civilă.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura
de citare a fost legal îndeplinită.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei ca neîntemeiată, arătând că asupra
neconstituţionalităţii acestor prevederi de lege Curtea s-a pronunţat prin
Decizia nr. 855/2006, neexistând
temeiuri pentru a fi modificată jurisprudenta în materie.
CURTEA,
având în vedere actele şi
lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin Incheierea din 30 iunie 2006, pronunţată în Dosarul nr. 4.607/2006, Tribunalul
Hunedoara - Secţia civilă a sesizat Curtea
Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 38 lit. a), art 39 alin. (6) şi art.
55 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 248/2005 privind regimul liberei circulaţii a cetăţenilor români în
străinătate, excepţie ridicată de Leontin
Moldovan.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine următoarele:
Art. 38 lit. a) din Legea nr. 248/2005 contravine prevederilor constituţionale ale art. 17, care consacră protecţia de care se
bucură cetăţenii români aflaţi în străinătate, ale art. 25, care garantează dreptul la libera
circulaţie, şi ale art. 53, care
prevede posibilitatea restrângerii prin lege, în condiţii strict şi limitativ
enumerate, a exerciţiului unor drepturi şi libertăţi. De asemenea, invocă
nerespectarea art. 12 din
Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice şi a art. 2 paragrafele 2 şi 3
din Protocolul nr. 4 la Convenţia pentru apărarea
drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, care consacră libertatea de
circulaţie şi permit restrângerea acesteia numai în situaţiile limitativ
enumerate.
Textul de lege dispune
restrângerea exerciţiului dreptului la libera circulaţie în străinătate a
persoanelor care au fost returnate dintr-un stat în baza unui acord de readmisie
încheiat între România şi acel stat, condiţie care nu se regăseşte, însă,
printre cele limitativ prevăzute în art. 53 din Constituţie. Totodată, dispoziţia criticată nu are în vedere că
ingerinţa în dreptul resortisanţilor de a părăsi orice ţară, inclusiv propria
ţară, şi de a se stabili în orice ţară doresc nu poate avea decât caracter de
excepţie, trebuie să se justifice prin necesitatea ei într-o societate
democratică şi să respecte principiul proporţionalităţii. In plus, aceasta nu
face referire la valorile sociale care se presupune a fi apărate prin măsura
restrângerii, nu condiţionează instituirea restricţiei decât de returnarea prin
acordul de readmisie, nu pretinde să se verifice dacă returnarea a fost
justificată ori abuzivă sau dacă persoana este pretabilă să atenteze la
valorile a căror apărare se urmăreşte, lăsând loc, prin caracterul lor confuz
şi imprecis, la diferite interpretări şi chiar la abuzuri ori discriminări. De
asemenea, apreciază că textul de lege criticat nu este suficient de accesibil,
previzibil şi precis, încât să înlăture orice risc de arbitrariu.
In opinia autorului excepţiei,
dispoziţiile art. 39 alin. (6) din legea atacată încalcă art. 1 alin. (5) din Legea fundamentală, referitor la supremaţia Constituţiei şi a
legilor, precum şi art. 23 alin. (11) din aceasta şi art. 6 paragraful 2 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor
fundamentale, ambele texte instituind prezumţia de nevinovăţie. Potrivit
textului de lege criticat, măsura restrângerii exerciţiului dreptului la libera
circulaţie se execută înainte de soluţionarea definitivă şi irevocabilă a
cauzei, iar promovarea căilor de atac nu suspendă executarea hotărârii
instanţei. Totodată, dacă sentinţa tribunalului este casată sau desfiinţată, poate apărea situaţia ca
măsura restrângerii să fi fost nejustificată în perioada exercitării apelului
sau recursului. Prin urmare, este răsturnată prezumţia de nevinovăţie,
instituţie care, potrivit practicii Curţii Europene a Drepturilor Omului, nu se
aplică exclusiv domeniului penal, ci ori de câte ori fapta imputabilă unei
persoane are o conotaţie penală. Menţionează că în literatura de specialitate
se susţine teza potrivit căreia prezumţia de nevinovăţie se aplică şi în
cazurile de fraudă fiscală sau în materie de sancţiuni administrative, cum este
limitarea dreptului la liberă circulaţie în străinătate.
Cu privire la neconstituţionalitatea art. 55 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 248/2005, se arată că aceste dispoziţii permit reclamantului să ceară, iar
instanţei de judecată să dispună menţinerea restricţiei asupra exercitării
dreptului la liberă circulaţie în străinătate pe o durată de până la 3 ani, chiar dacă efectele suspendării
administrative, dispuse în baza Ordonanţei Guvernului nr. 65/1997, în prezent abrogată, ar trebui să
înceteze prin expirare. Se încalcă astfel principiul neretroactivităţii legii, consacrat de art. 15 alin. (2) din
Constituţie, deoarece se instituie o măsură nouă de limitare a exercitării
dreptului la liberă circulaţie în străinătate, pentru fapte săvârşite înainte
de intrarea în vigoare a Legii nr. 248/2005.
Tribunalul Hunedoara - Secţia civilă apreciază că prevederile
art. 38 lit. a) şi art. 39 alin. (6) sunt constituţionale. In ceea
ce priveşte art. 55 alin. (1) lit.
c) consideră că acestea contravin art. 15 alin. (2) din Constituţie, în măsura în care dispun că măsurile prevăzute de
Legea nr. 248/2005 se aplică
şi unor fapte petrecute înainte de intrarea în vigoare a acestei legi.
Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Guvernul apreciază
excepţia ca neîntemeiată. In acest sens arată că, potrivit art. 25 din Constituţie, condiţiile exercitării
dreptului la liberă circulaţie se stabilesc prin lege, astfel că ţine de
opţiunea legiuitorului stabilirea condiţiilor în care cetăţenii români pot
circula în străinătate. In ceea ce priveşte încălcarea principiului prezumţiei
de nevinovăţie, precizează că, potrivit art. 23 alin.
(11) din Constituţie, acest principiu este aplicabil
exclusiv în situaţia săvârşirii unei infracţiuni.
Cu privire la încălcarea principiului neretroactivităţii,
arată că posibilitatea transformării în măsuri de restrângere a dreptului la
liberă circulaţie în străinătate priveşte măsurile aflate în curs de executare
care au fost dispuse deja în temeiul Ordonanţei Guvernului nr. 65/1997.
Avocatul Poporului apreciază
că prevederile art. 38 lit. a)
şi art. 39 alin. (6) din Legea nr. 248/2005 sunt constituţionale.
In ce priveşte art. 55 alin.
(1) lit. c) din aceeaşi lege, consideră că aceste
dispoziţii sunt neconstituţionale în raport cu art. 15
alin. (2) din Constituţie, deoarece afectează măsurile
deja luate în temeiul Ordonanţei Guvernului nr.
165/1997.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere
ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate,
raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin.
(2), ale art. 2, 3, 10 şi 29
din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de
neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 38 lit. a), art. 39 alin.
(6) şi ale art. 55 alin. (1)
lit. c) din Legea nr. 248/2005 privind regimul liberei
circulaţii a cetăţenilor români în străinătate, publicată în Monitorul Oficial
al României, Partea I, nr. 682 din 29 iulie 2005, având următorul conţinut:
- Art. 38 lit. a): „Restrângerea
exercitării dreptului la liberă circulaţie în străinătate a cetăţenilor români
poate fi dispusă pentru o perioadă de cel mult 3
ani numai în condiţiile şi cu privire la
următoarele categorii de persoane:
a) cu privire la persoana care a fost returnată dintr-un stat în baza unui acord de
readmisie încheiat între România si acel stat";
- Art. 39 alin. (6): „(6)
Exercitarea căilor de atac prevăzute la alin. (4) şi (5) nu suspendă executarea hotărârii
instanţei.";
- Art. 55 alin. (1) lit.
c): „(1) Măsurile de suspendare a dreptului
de a folosi paşaportul, dispuse în temeiul art. 14
alin. (1) lit. a)-e) din Ordonanţa Guvernului
nr. 65/1997, cu
modificările şi completările ulterioare, şi aflate în curs de executare la data
intrării în vigoare a prezentei legi rămân în vigoare sau, după caz, încetează
după cum urmează:
[...]
c) cele dispuse în temeiul art. 14 alin. (1) lit. e) încetează de drept, cu excepţia celor dispuse cu privire la
cetăţenii români returnaţi în baza acordurilor de readmisie încheiate de
România cu alte state, care rămân în vigoare pentru o perioadă de 6 luni, putând fi transformate,
înainte de expirarea acestui termen, în măsuri de restrângere a dreptului la
liberă circulaţie în străinătate, în condiţiile prevăzute la art. 39 alin. (1) şi (3)-(8), precum şi, după caz, la
art. 44 din
prezenta lege, la solicitarea Inspectoratului General al Poliţiei de Frontieră
sau, după caz, a Direcţiei Generale de Paşapoarte".
Autorul excepţiei consideră că aceste texte de lege
contravin prevederilor constituţionale ale art. 1 alin.
(5) referitor la supremaţia Constituţiei şi a legilor,
art. 15 alin. (2), privind
principiul neretroactivităţii legii civile, art. 17, referitor la protecţia de care se bucură cetăţenii români aflaţi în
străinătate, art. 23 alin. (11) privind prezumţia de nevinovăţie, art. 25, consacrat dreptului la libera circulaţie, şi art. 53, referitor la restrângerea exerciţiului
unor drepturi sau al unor libertăţi. De asemenea, invocă nerespectarea art. 6 paragraful 2 din Convenţia pentru
apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, referitor la
prezumţia de nevinovăţie, a art. 2 paragrafele 2 şi 3 din Protocolul nr. 4 la Convenţie, precum şi a art. 12 din Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi
politice,texte prin care se consacră libertatea de circulaţie şi condiţiile în
care restrângerea acesteia este permisă.
Examinând excepţia, Curtea constată următoarele:
I. Cu privire la articolul 38, Curtea reţine că măsura dispusă de textul de lege criticat se
circumscrie situaţiilor expres şi limitativ prevăzute în art. 53 din Constituţie, respectiv apărarea
securităţii naţionale şi a ordinii publice, având în vedere că problema
controlului migraţiei ilegale din România spre statele europene prezintă
interes atât pe plan intern, cât şi extern. Pentru aceste considerente a fost
elaborată această lege, care asigură implementarea atât a prevederilor
constituţionale, cât şi a art. 13 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, a art. 12 din Pactul internaţional cu privire la
drepturile civile şi politice şi a art. 2 din
Protocolul nr. 4 la Convenţia pentru apărarea
drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.
II. Cât priveşte dispoziţiile
art. 39 alin. (6) din Legea nr. 248/2005, potrivit cărora exercitarea căilor de atac ale apelului şi recursului nu
suspendă executarea hotărârii instanţei, Curtea constată că acestea nu contravin
normelor constituţionale şi convenţionale referitoare la prezumţia de
nevinovăţie. Potrivit art. 126 alin. (2) din Constituţie, adoptarea regulilor de procedură, printre care şi
cele privind termenele de exercitare şi soluţionare a căilor de atac, precum şi
posibilitatea suspendării executării unei hotărâri judecătoreşti pe perioada
exercitării acestora, intră în competenţa exclusivă de reglementare a
legiuitorului, care, în funcţie de anumite situaţii specifice şi fără a aduce
atingere drepturilor fundamentale, poate institui, pentru motive obiective şi
raţionale, norme de procedură diferite. Ca atare, imposibilitatea suspendării
executării hotărârii instanţei pe perioada exercitării căilor de atac se
justifică prin specificul de reglementare a legii, şi anume regimul liberei
circulaţii a cetăţenilor români în străinătate, precum şi prin natura
sancţiunilor corespunzătoare.
III. Cu privire la neconstituţionalitatea art. 55 alin. (1) lit. c), în raport de art. 15 alin. (2) din Constituţie, Curtea reţine că textul criticat nu instituie o
nouă măsură pentru o faptă săvârşită şi sancţionată sub regimul legii vechi.
Finalitatea măsurilor dispuse de actul normativ abrogat şi noul act normativ
este aceeaşi, deosebirea de reglementare fiind că, în acest din urmă caz,
autoritatea care o poate aplica este instanţa de judecată, şi nu organul cu
atribuţii în domeniul circulaţiei cetăţenilor români în străinătate, ceea ce îi
conferă o notă de obiectivitate, eliminând, totodată, posibilul comportament
subiectiv în aprecieri din partea autorităţilor administrative.
Totodată, Curtea mai reţine că art. 55 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 248/2005 prevede că solicitarea priveşte sancţiunile în curs de executare la
data intrării în vigoare a legii şi care rămân în vigoare pentru o perioadă de 6 luni cu privire la cetăţenii români
returnaţi în baza acordurilor de readmisie încheiate de România cu alte state,
ele putând fi transformate, înainte de expirarea acestui termen, în măsuri de
restrângere a dreptului la liberă circulaţie în străinătate, ceea ce
demonstrează fără echivoc caracterul neretroactiv al textului legal.
Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
prevederilor art. 38 lit. a), art. 39 alin. (6) şi ale art. 55 alin. (1) lit. c) din Legea
nr. 248/2005 privind regimul liberei circulaţii a
cetăţenilor români în străinătate, excepţie ridicată de Leontin Moldovan în
Dosarul nr. 4.607/2006 al Tribunalului Hunedoara - Secţia civilă.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 5 decembrie 2006.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Maria Bratu