DECIZIE   Nr. 90*) din  4 octombrie 1995

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 272 din 23 noiembrie 1995

    *) Definitiva prin nerecurare.

    Viorel Mihai Ciobanu   - presedinte
    Mihai Constantinescu   - judecator
    Florin Bucur Vasilescu - judecator
    Raul Petrescu          - procuror
    Constantin Burada      - magistrat-asistent

    Pe rol solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 175 din Codul muncii, invocata de contestatorul Munteanu Zeno-Virgil in Dosarul nr. 5.513/1994 al Judecatoriei Oradea.
    La apelul nominal au lipsit partile.
    Procedura de citare este legal indeplinita.
    Dosarul fiind in stare de judecata, presedintele completului acorda cuvantul reprezentantului Ministerului Public.
    Procurorul pune concluzii de admitere a exceptiei, intrucat prevederile art. 175 alin. (1) lit. a) din Codul muncii contravin prevederilor art. 21 si ale art. 16 alin. (1) din Constitutie.

    CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:
    Prin incheierea din 7 aprilie 1995, Curtea Constitutionala a fost sesizata cu solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor art. 175 din Codul muncii, invocata de catre Munteanu Zeno-Virgil in Dosarul nr. 5.513/1994 al Judecatoriei Oradea.
    In motivarea exceptiei se arata ca dispozitiile articolului respectiv contravin prevederilor art. 21 si 125 din Constitutie si incalca, totodata, principiul separatiei puterilor in stat, situatie in care sunt incidente prevederile art. 150 alin. (1) din Constitutie.
    In opinia exprimata, judecatoria apreciaza ca nu este competenta sa solutioneze o contestatie impotriva unei sanctiuni disciplinare, cu exceptia desfacerii contractului de munca, iar art. 175 din Codul muncii nu este in contradictie cu prevederile constitutionale, "instanta neputandu-se substitui conducerii operative a unei organizatii de orice tip".
    In vederea solutionarii exceptiei de neconstitutionalitate, in temeiul art. 24 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, s-au cerut punctele de vedere ale Camerei Deputatilor, Senatului si Guvernului.
    In punctul sau de vedere, Guvernul considera ca, pentru identitate de ratiune, temeiurile Deciziei Curtii Constitutionale nr. 59/1994, prin care s-a constatat ca art. 175 alin. (1) lit. b) din Codul muncii contravine prevederilor Constitutiei, sunt aplicabile si pentru "constatarea neconstitutionalitatii art. 175 in integralitatea acestuia". In acest sens, se arata ca art. 175 alin. (1) din Codul muncii releva intentia evidenta a legiuitorului de a sustrage contestatiile impotriva sanctiunilor disciplinare din competenta instantelor judecatoresti, ceea ce contravine dispozitiilor art. 21 din Constitutie". De asemenea, Guvernul considera ca aceleasi concluzii se impun si in ce priveste prevederile de la lit. c) si d) ale alin. (1) din art. 175, referitoare la contestatiile impotriva redistribuirii de personal, in legatura cu acordarea de trepte si gradatii de salarizare, diminuarii salariului tarifar pentru neindeplinirea sarcinilor de serviciu, precum si cu privire la acordarea de premii si gratificatii in toate aceste situatii cetateanul fiind "obstaculat in dreptul sau de a se adresa justitiei", ca urmare a competentei unei autoritati supraordonate, ceea ce nu poate oferi "garantia unui proces echitabil, impartial si independent de orice ingerinte". Neconstitutionalitatea art. 175 din Codul muncii se considera ca rezulta si din evocarea in acest articol a unor "entitati organizatorice specifice vechiului sistem centralizat - organul de conducere colectiva - si care sunt incompatibile cu caracterul de economie de piata al economiei romanesti". In legatura cu posibilitatea de a se considera competenta organului administrativ ierarhic superior in cadrul unei proceduri administrativ - jurisdictionale, specifice sistemului administratiei publice, se arata ca o asemenea interpretare este contrara principiului egalitatii cetatenilor in fata legii si autoritatilor publice, prevazut in art. 16 din Constitutie, constituind o discriminare intre salariatii din administratia publica si ceilalti salariati, in defavoarea salariatilor din sectorul public, care ar fi obligati sa parcurga o faza prealabila, administrativ - jurisdictionala, si, chiar in cadrul acestora, intre salariatii Guvernului si cei ai autoritatilor administrative autonome, ce nu au un "organ administrativ ierarhic superior", si salariatii celorlalte autoritati publice.
    Camerele Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.

    CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul intocmit de judecatorul-raportor si avand in vedere dispozitiile art. 175 din Codul muncii, raportate la Constitutie, precum si prevederile Legii nr. 47/1992, retine urmatoarele:
    Constata ca, potrivit dispozitiilor art. 144 lit. c) din Constitutie, ale art. 1 si 3 din Legea nr. 47/1992, Curtea este competenta sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate, tinand seama si de imprejurarea ca, in opinia sa, judecatoria considera prevederile art. 175 din Codul muncii constitutionale si deci aplicabile in cauza dedusa judecatii.
    Potrivit art. 175 alin. (1) din Codul muncii, sunt de competenta organului ierarhic superior sau a organului de conducere colectiva contestatiile impotriva sanctiunilor disciplinare care, potrivit legii, nu au fost date in competenta judecatoriei sau a altor organe [lit. a)] si contestatiile in legatura cu acordarea de trepte si gradatii de salarizare, impotriva diminuarii salariului tarifar pentru neindeplinirea integrala a sarcinilor de serviciu, precum si cu privire la acordarea premiilor si a gratificatiilor [lit. d)].
    In legatura cu prevederile art. 175 alin. (1) lit. b) si c) din Codul muncii, este de mentionat ca prin deciziile Curtii Constitutionale nr. 59/1994 si, respectiv, nr. 66/1995 s-a constatat ca aceste dispozitii sunt neconstitutionale, astfel incat, in prezent, pot fi supuse controlului constitutionalitatii legii numai prevederile art. 175 alin. (1) lit. a) si d). Incheierea de sesizare referindu-se la intreg art. 175 din Codul muncii, rezulta ca are in vedere toate aceste prevederi. Din continutul exceptiei reiese insa ca este contestata numai constitutionalitatea dispozitiilor art. 175 alin. (1) lit. a). Contestatorul Munteanu Zeno-Virgil a fost sanctionat disciplinar, cu avertisment, prin Decizia nr. 24/1994 a Inspectoratului de Politie Sanitara si Medicina Preventiva Bihor - Oradea, pentru motivul ca ar fi dat unele informatii nereale Ministerului Sanatatii si ca ar fi avut o atitudine necorespunzatoare fata de colegii de serviciu. De aceea, asa cum se precizeaza in exceptia invocata: "in cauza de fata intereseaza dispozitia de la lit. a)". Avand in vedere ca instanta nu poate largi continutul exceptiei, cat timp aceasta nu a fost ridicata din oficiu, ci de catre contestator, cu atat mai mult cu cat judecatorul a quo considera ca prevederea legala in discutie este constitutionala, si tinand seama de dispozitiile art. 23 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, potrivit carora obiectul exceptiei il poate forma numai o prevedere "dintr-o lege sau ordonanta, de care depinde judecarea cauzei", rezulta ca in cadrul exceptiei de fata jurisdictia Curtii se poate exercita exclusiv cu privire la art. 175 alin. (1) lit. a) din Codul muncii.
    Pe fond, asa cum s-a statuat prin deciziile Curtii Constitutionale nr. 59/1994 si nr. 66/1995, excluderea de la competenta instantelor judecatoresti a contestatiilor referitoare la desfacerea contractului de munca a unor categorii de salariati sau impotriva redistribuirii de personal facuta cu prilejul reducerii personalului din administratie sau din productie este contrara prevederilor art. 21 din Constitutie, potrivit carora orice persoana se poate adresa justitiei pentru apararea drepturilor, a libertatilor si a intereselor sale legitime, nici o lege neputand ingradi exercitiul acestui drept. Aceeasi contradictie exista, evident, si daca contestatia priveste aplicarea unei sanctiuni disciplinare, iar competenta de solutionare apartine exclusiv - asa cum prevede art. 175 alin. (1) lit. a) din Codul muncii - unui organ de conducere administrativa. De asemenea, aceasta competenta exclusiva este contrara si dispozitiilor art. 125 din Constitutie, conform carora justitia se realizeaza prin Curtea Suprema de Justitie si celelalte instante judecatoresti stabilite de lege.
    Totodata, prevederile art. 175 alin. (1) lit. a) creeaza o discriminare intre salariatii angajati la organizatii sau autoritati publice ce se afla in subordinea unui organ ierarhic superior si cei care sunt angajati la organizatii sau autoritati publice ce nu se afla in subordinea unui asemenea organ, cum ar fi salariatii Guvernului sau ai autoritatilor administrative autonome. O asemenea discriminare este insa contrara prevederilor art. 16 alin. (1) din Constitutie privind egalitatea cetatenilor in fata legii si a autoritatilor publice. Competenta organului administrativ nu poate avea semnificatia unei proceduri administrativ -jurisdictionale, intrucat nu ofera garantia unei proceduri conforme prevederilor art. 6 pct. 1 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si libertatilor fundamentale, potrivit carora orice persoana are dreptul la judecarea in mod echitabil, in mod public si intr-un termen rezonabil a cauzei sale, de catre o instanta independenta si impartiala, instituita de lege. Prioritatea acestor reglementari internationale privitoare la drepturile omului fata de reglementarile interne, adica, in speta, ale art. 175 alin. (1) lit. a) din Codul muncii, este impusa de dispozitiile art. 20 alin. (2) din Constitutie.
    Intrucat Codul muncii, desi anterior Constitutiei, a fost modificat expres, dupa adoptarea acesteia, prin Legea nr. 104/1992, in caz de contradictie cu o dispozitie constitutionala nu se pune problema aplicarii art. 150 alin. (1) al legii fundamentale, asa cum se sustine prin exceptia invocata, ci a neconstitutionalitatii prevederii respective. In acest sens s-a statuat si prin deciziile Curtii Constitutionale nr. 59/1994 si nr. 66/1995.
    Asa fiind, urmeaza a se constata ca dispozitiile art. 175 alin. (1) lit. a) din Codul muncii sunt neconstitutionale. In consecinta, solutionarea contestatiilor privind aplicarea unei sanctiuni disciplinare este de competenta instantelor judecatoresti.
    Fata de cele aratate, in temeiul art. 16, art. 21, art. 125 si art. 144 lit. c) din Constitutie, precum si al art. 13 alin. (1) lit. A.c), art. 24 si art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,

    CURTEA
    In numele legii
    DECIDE:
    Admite exceptia de neconstitutionalitate invocata de catre Munteanu Zeno-Virgil in Dosarul nr. 5.513/1994 al Judecatoriei Oradea si constata ca prevederile art. 175 alin. (1) lit. a) din Codul muncii sunt neconstitutionale.
    Cu recurs in termen de 10 zile de la comunicare.
    Pronuntata in sedinta publica din 4 octombrie 1995.

              PRESEDINTE,
              prof. univ. dr. Viorel Mihai Ciobanu

                               Magistrat-asistent,
                               Constantin Burada