DECIZIE Nr. 9*) din 22 ianuarie 1997
referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 5 si ale
art. 20 alin. 2 din Legea nr. 15/1990 privind reorganizarea unitatilor
economice de stat ca regii autonome si societati comerciale, ale art. 5 si ale
art. 24 din Legea privatizarii societatilor comerciale nr. 58/1991, ale Legii
salarizarii nr. 14/1991, ale Legii nr. 52/1991 cu privire la salarizarea
personalului din organele puterii judecatoresti, precum si ale Legii nr. 50/1996
privind salarizarea si alte drepturi ale personalului din organele autoritatii
judecatoresti
ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL NR. 141 din 7 iulie 1997
*) A se vedea si Decizia Curtii Constitutionale nr. 115 din 21 mai 1997,
publicata la pag. 12.
Florin Bucur Vasilescu - presedinte
Nicolae Popa - judecator
Romul Petru Vonica - judecator
Raul Petrescu - procuror
Doina Suliman - magistrat-asistent
Pe rol, pronuntarea asupra exceptiei de neconstitutionalitate a
dispozitiilor art. 5 si ale art. 20 alin. 2 din Legea nr. 15/1990, ale art. 5
si ale art. 24 din Legea nr. 58/1991, ale Legii nr. 14/1991, ale Legii nr.
52/1991, precum si ale Legii nr. 50/1996 care modifica Legea nr. 52/1991,
invocata de Ghita Nicolae, reclamant in Dosarul nr. 3.267/1996 al Tribunalului
Municipiului Bucuresti - Sectia comerciala.
Dezbaterile au avut loc in sedinta din 15 ianuarie 1997 si au fost consemnate
in incheierea cu aceeasi data.
Curtea, avand nevoie de timp pentru a delibera, a amanat pronuntarea la
data de 22 ianuarie 1997, cand a adoptat prezenta decizie.
CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:
Prin Incheierea din 2 octombrie 1996, pronuntata in Dosarul nr. 3.267/1996,
Tribunalul Municipiului Bucuresti - Sectia comerciala a sesizat Curtea
Constitutionala cu solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a
dispozitiilor art. 5 si ale art. 20 alin. 2 din Legea nr. 15/1990, ale art. 5
si ale art. 24 din Legea nr. 58/1991, ale Legii nr. 14/1991, precum si ale
Legii nr. 52/1991.
In motivarea exceptiei se arata ca dispozitiile art. 5 si ale art. 20 alin.
2 din Legea nr. 15/1990 contravin art. 41 alin. (3) si art. 135 alin. (2) din
Constitutie, cele ale art. 5 si ale art. 24 din Legea nr. 58/1991 incalca
prevederile constitutionale ale art. 41 si art. 135 alin. (2), cele ale Legii
nr. 14/1991 sunt raportate la prevederile art. 123 din Constitutie, iar
neconstitutionalitatea dispozitiilor Legii nr. 52/1991, modificata prin Legea
nr. 50/1996, nu este sustinuta.
Exprimandu-si opinia in baza art. 23 alin. (5) din Legea nr. 47/1992,
instanta de judecata apreciaza ca "exceptiile sunt nefondate, prin dispozitiile
criticate nefiind aduse incalcari Constitutiei".
Potrivit art. 24 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, au fost solicitate
punctele de vedere ale celor doua Camere ale Parlamentului, precum si pe cel al
Guvernului asupra exceptiei invocate.
In punctul sau de vedere, Guvernul arata ca din incheierea de sesizare
"nu rezulta motivarea exceptiei de neconstitutionalitate", pe care o
considera nefondata.
Senatul si Camera Deputatilor nu au comunicat punctele lor de vedere.
CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, adresele depuse de reclamant la dosar,
punctul de vedere al Guvernului, raportul intocmit de judecatorul-raportor,
concluziile procurorului, dispozitiile actelor normative atacate, raportate la
prevederile Constitutiei si ale Legii nr. 47/1992, retine urmatoarele:
In temeiul art. 144 lit. c) din Constitutie, al art. 1, 3 si 23 din Legea
nr. 47/1992, Curtea Constitutionala este competenta sa solutioneze exceptia cu
care a fost legal sesizata.
Din examinarea dosarului se constata ca nu toate dispozitiile atacate sunt
incidente in cauza, reclamantul solicitand, prin actiunea formulata,
"anularea operatiunilor de privatizare desfasurate in lunile martie -
aprilie sub denumirea <<Oferta publica>> si obligarea paratului
Fondul Proprietatii Private IV - Muntenia la respectarea legii, in sensul
validarii, pentru o singura persoana, a unui singur (unic) carnet cu
certificate de proprietate".
Deoarece, potrivit art. 23 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, exceptia de
neconstitutionalitate poate viza numai acele dispozitii legale de care depinde
judecarea cauzei, rezulta ca exceptia privind dispozitiile Legii nr. 14/1991 si
ale Legii nr. 52/1991, modificata prin Legea nr. 50/1996, este irelevanta,
urmand ca, prin decizia de fata, Curtea Constitutionala sa se pronunte numai cu
privire la neconstitutionalitatea art. 5 si art. 20 alin. 2 din Legea nr.
15/1990, precum si cu privire la art. 5 si art. 24 din Legea nr. 58/1991.
Prin Decizia nr. 37 din 3 aprilie 1996, publicata in Monitorul Oficial al
Romaniei, Partea I, nr. 141 din 8 iulie 1996, ramasa definitiva prin
nerecurare, Curtea Constitutionala a constatat ca exceptia de
neconstitutionalitate a art. 20 alin. 2 din Legea nr. 15/1990 este nefondata,
neexistand vreo incalcare a dispozitiilor constitutionale ale art. 41 si ale
art. 135. Prevederile ce fac obiectul criticii reglementeaza doua componente
distincte ale patrimoniului societatilor comerciale: bunuri aflate in
proprietate si bunuri dobandite cu alt titlu. Legea fundamentala prevede
modalitati de dobandire a unor bunuri pe alte cai decat intrarea lor in
proprietate si ca statul, in conditiile legii, este independent sa incredinteze
bunuri aflate in proprietate publica pe alte cai decat atribuirea lor in
proprietate. Daca bunul a intrat prin nationalizare in proprietatea societatii
comerciale in litigiu, problema nu se mai pune, pentru ca el face parte din
patrimoniul acesteia, in aceasta situatie juridica.
Prin urmare, Decizia nr. 37 din 3 aprilie 1996 a Curtii Constitutionale se
refera, in principal, la partea finala a art. 20 alin. 2 din Legea nr. 15/1990
privind bunurile intrate in proprietatea publica pe alte cai decat atribuirea
lor in proprietate, dar retine si ca bunurile aflate in patrimoniul societatii
comerciale fac parte din proprietatea acesteia.
Art. 135 alin. (3) din Constitutie prevede ca in proprietatea publica intra
numai acele bunuri care apartin statului sau unitatilor sale
administrativ-teritoriale, ele putand fi date in administrarea regiilor
autonome ori institutiilor publice sau pot fi concesionate sau inchiriate.
Per a contrario, celelalte bunuri care sunt in proprietatea societatilor
comerciale, cum sunt cele la care se refera autorul exceptiei de
neconstitutionalitate, constituie proprietatea privata a acestor societati
comerciale si urmeaza regimul juridic al acestei proprietati, adica pot fi
instrainate in conditiile legii. Or, Legea nr. 58/1991 si Legea nr. 55/1995 au
stabilit ca proprietatea societatilor comerciale cu capital de stat poate fi transferata,
cu respectarea acestor legi, in proprietatea privata a persoanelor fizice si
juridice, prin privatizare. Acest transfer este efectuat cu respectarea
dispozitiilor art. 135 din Constitutie.
Ca atare, si dispozitiile art. 20 alin. 2 din Legea nr. 15/1990, care
stabilesc ca bunurile din patrimoniul societatilor comerciale constituie
proprietatea acestora, sunt constitutionale.
Scopul Legii nr. 15/1990 a fost de a institui cadrul juridic al
reorganizarii unitatilor economice de stat ca regii autonome si societati
comerciale. Prevederile sale nu contravin dispozitiilor art. 41 din
Constitutie, astfel ca exceptia de neconstitutionalitate a art. 20 alin. 2 din
lege este neintemeiata.
In ceea ce priveste exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art.
5 din Legea nr. 15/1990, se constata ca aceste dispozitii se refera la
proprietatea bunurilor regiei autonome. Exceptia de neconstitutionalitate a
dispozitiilor acestui text de lege priveste "oferta publica" si
anularea operatiunilor de privatizare, de catre Fondul Proprietatii Private IV
- Muntenia, la un numar de 14 societati comerciale cu capital de stat, supuse
privatizarii.
Asadar, exceptia de neconstitutionalitate formulata se refera la
proprietatea bunurilor unor societati comerciale, deci priveste tot
dispozitiile art. 20 alin. 2 din Legea nr. 15/1990, astfel incat, fata de
dispozitiile sus-mentionate, exceptia privind neconstitutionalitatea art. 5 din
Legea nr. 15/1990 este, de asemenea, neintemeiata.
Exceptia de neconstitutionalitate nu este fondata nici pentru art. 5 si
art. 24 din Legea privatizarii societatilor comerciale nr. 58/1991. Cele doua
dispozitii din Legea nr. 58/1991, a caror neconstitutionalitate se invoca,
reglementeaza statutul juridic al Fondurilor Proprietatii Private si al
Fondului Proprietatii de Stat, precum si procentul pe care acestea l-au detinut
initial din capitalul social al societatilor comerciale reorganizate conform
prevederilor cap. III din Legea nr. 15/1990.
Or, Fondurile Proprietatii Private s-au transformat, prin Legea nr. 133 din
28 octombrie 1996, in societati comerciale de investitii financiare, cu
caracter mutual, avand ca obiect administrarea si gestionarea actiunilor la
societatile comerciale pentru care s-au emis actiuni proprii, corespunzator
certificatelor de proprietate, cupoanelor nominative de privatizare, subscrise
de cetateni, in conformitate cu prevederile art. 4 alin. (6) din Legea nr.
55/1995.
Asa fiind, dispozitiile legale mentionate privind procesul de privatizare,
prin care se infaptuiesc principiile economiei de piata, consacrate de art. 134
din Constitutie, nu sunt neconstitutionale.
Pentru considerentele expuse, in temeiul art. 144 lit. c) din Constitutie,
precum si al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 24 si al art. 25 alin. (1)
din Legea nr. 47/1992,
CURTEA
In numele legii
DECIDE:
Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 5 si ale
art. 20 alin. 2 din Legea nr. 15/1990, precum si ale art. 5 si art. 24 din
Legea nr. 58/1991, invocata de Ghita Nicolae in Dosarul nr. 3.267/1996 al
Tribunalului Municipiului Bucuresti - Sectia comerciala.
Cu recurs in termen de 10 zile de la comunicare.
Pronuntata in sedinta publica din 22 ianuarie 1997.
PRESEDINTE,
conf. univ. dr. Florin Bucur Vasilescu
Magistrat asistent,
Doina Suliman