DECIZIE   Nr. 115 din 21 mai 1997

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 5 si ale art. 20 alin. 2 din Legea nr. 15/1990 privind reorganizarea unitatilor economice de stat ca regii autonome si societati comerciale, ale art. 5 si 24 din Legea privatizarii societatilor comerciale nr. 58/1991, ale Legii salarizarii nr. 14/1991, ale Legii nr. 52/1991 cu privire la salarizarea personalului din organele puterii judecatoresti, precum si ale Legii nr. 50/1996 privind salarizarea si alte drepturi ale personalului din organele autoritatii judecatoresti

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 141 din  7 iulie 1997

    Ioan Muraru          - presedinte
    Costica Bulai        - judecator
    Viorel Mihai Ciobanu - judecator
    Lucian Stangu        - judecator
    Victor Dan Zlatescu  - judecator
    Raul Petrescu        - procuror
    Valer-Vasilie Bica   - magistrat-asistent

    Pe rol, pronuntarea asupra recursului declarat de Ghita Nicolae impotriva Deciziei Curtii Constitutionale nr. 9 din 22 ianuarie 1997.
    Dezbaterile au avut loc in sedinta publica din 30 aprilie 1997, in prezenta reprezentantului Ministerului Public si in lipsa partilor, legal citate, si au fost consemnate in incheierea de la acea data, cand Curtea, avand nevoie de timp pentru a delibera, a amanat pronuntarea pentru 7 mai 1997 si apoi, din cauza imposibilitatii constituirii completului de judecata, pentru 21 mai 1997.

    CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:
    Prin Decizia nr. 9 din 22 ianuarie 1997, Curtea Constitutionala a respins exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 5 si ale art. 20 alin. 2 din Legea nr. 15/1990, precum si ale art. 5 si ale art. 24 din Legea nr. 58/1991, invocata de Ghita Nicolae in Dosarul nr. 3.267/1996 al Tribunalului Municipiului Bucuresti - Sectia comerciala.
    Pentru a ajunge la aceasta solutie, instanta de fond a stabilit, in esenta, urmatoarele:
    - exceptia de neconstitutionalitate privind dispozitiile Legii nr. 14/1991 si ale Legii nr. 52/1991, modificata prin Legea nr. 50/1996, este irelevanta;
    - prin Decizia nr. 37 din 3 aprilie 1996, ramasa definitiva prin nerecurare, Curtea a statuat ca exceptia de neconstitutionalitate a art. 20 alin. 2 din Legea nr. 15/1990, la care se refera si dispozitiile art. 5 din aceeasi lege, este nefondata, neexistand vreo incalcare a dispozitiilor art. 41 si ale art. 135 din Constitutie;
    - exceptia de neconstitutionalitate nu este fondata nici in ceea ce priveste art. 5 si art. 24 din Legea privatizarii societatilor comerciale nr. 58/1991, cele doua dispozitii legale privind procesul de privatizare, prin care se infaptuiesc principiile economiei de piata, fiind in concordanta cu prevederile art. 134 din Constitutie.
    Impotriva deciziei a declarat recurs autorul exceptiei, care, in motivarea acestuia, arata urmatoarele:
    - judecarea cauzei s-a facut cu lipsa de procedura. Potrivit art. 88 pct. 4 din Codul de procedura civila, citatia trebuie sa cuprinda, sub sanctiunea nulitatii, numele, domiciliul si calitatea celui citat. Or, asa cum s-a aratat prin petitia depusa de recurent la 8 ianuarie 1997, citarea celorlalte parti din dosar s-a facut sub calitatea de parat, ceea ce nu corespunde calitatii procesuale reale;
    - art. 137 din Codul de procedura civila impune ca instanta sa se pronunte mai intai asupra exceptiilor de procedura, ceea ce, in cauza, nu s-a facut;
    - nulitatea procesului in prima instanta, ca urmare a nejudecarii cauzei pe fond; judecata s-a facut in lipsa partilor (desi reclamantul solicitase un termen pentru efectuarea procedurii de citare), iar procurorul a pus concluzii numai cu privire la "exceptia de inadmisibilitate a exceptiilor de neconstitutionalitate invocate", iar nu pe fond;
    - au fost incalcate cerintele procesului echitabil si ale impartialitatii instantei, prevazute in Conventia europeana a drepturilor omului, la care Romania este parte. Aceasta, deoarece instanta nu a luat in discutie exceptia de procedura invocata si nu s-a pronuntat asupra ei. Pe de alta parte, unul dintre judecatori era in situatia unei duble incompatibilitati: a) fusese parlamentar si, ca atare, s-a pronuntat la adoptarea legii criticate in sesizare, astfel incat nu poate fi "propriul sau judecator"; b) ca judecator-raportor, si-a exprimat, in raport, parerea explicit cu privire la solutia ce urma sa fie pronuntata;
    - judecatorul-raportor si-a intemeiat expunerea exclusiv pe punctul de vedere al Guvernului;
    - nu este exact ca Decizia Curtii Constitutionale nr. 37 din 3 aprilie 1996 a ramas definitiva prin nerecurare; de fapt a fost vorba despre retragerea recursului de catre Ministerul Public;
    - instanta a ignorat argumentele reclamantului referitoare la modul de salarizare a magistratilor;
    - solutia este eronata si pe fond, caci sesizarea de neconstitutionalitate nu avea in vedere proprietatea publica, ci proprietatea privata a statului. Or, regiile autonome si societatile comerciale create prin aplicarea Legii nr. 15/1990 nu puteau avea in proprietate, ci numai in administrare, bunuri apartinand statului; aceste bunuri au iesit din proprietatea statului fara nici o prealabila si justa despagubire, in conditiile art. 41 alin. (3) din Constitutie. Privatizarea poate fi o cauza de utilitate publica, dar, in acest caz, exproprierea s-a facut fara ca statul sa fi fost despagubit;
    - este gresita opinia instantei in sensul ca dispozitiile legale privind salarizarea personalului din sistemul justitiei nu sunt incidente in cauza. Atat timp cat judecatorii, procurorii si personalul instantelor vor fi salarizati la un nivel cu mult inferior celorlalte puteri ale statului, nu poate exista in realitate nici independenta judecatorilor si nici accesul liber la justitie.
    Fondul Proprietatii de Stat, intimata in dosarul cauzei, prin intampinarea la recurs, sustine, in esenta, ca art. 20 alin. 2 din Legea nr. 15/1990 este in concordanta cu dispozitiile art. 41 si ale art. 135 din Constitutie si ca art. 5 din Legea nr. 15/1990, prin continutul sau, priveste art. 20 alin. 2, care este constitutional. De asemenea, in legatura cu dispozitiile art. 5 si ale art. 24 din Legea nr. 58/1991, intimata considera ca sunt in concordanta cu principiile economiei de piata, consacrate de art. 134 din Constitutie.

    CURTEA,
avand in vedere decizia atacata, motivele de recurs, intampinarea Fondului Proprietatii de Stat, raportul intocmit de judecatorul-raportor, prevederile legale ce fac obiectul exceptiei de neconstitutionalitate, raportate la dispozitiile Constitutiei si ale Legii nr. 47/1992, retine:
    In ce priveste argumentele referitoare la lipsa de procedura, trebuie observat, in primul rand, ca recurentul a fost legal citat, astfel incat nu se poate plange cu privire la modul de citare a altor parti.
    De altfel, prin nota depusa la dosar, reclamantul nu a solicitat amanarea cauzei in conditiile art. 156 din Codul de procedura civila, ci a avut in vedere presupuse vicii de citare a altor parti.
    Este, in fine, inexacta afirmatia ca procurorul nu a pus concluzii pe fond, de vreme ce acesta s-a referit, asa cum rezulta din chiar motivul de recurs, la admisibilitatea exceptiilor de neconstitutionalitate invocate. Oricum, reprezentantul Ministerului Public a fost prezent la dezbateri si a pus concluzii; cuprinsul acestor concluzii nu conditioneaza validitatea deciziei luate de instanta.
    Cat priveste incompatibilitatea judecatorului care a fost, in trecut, parlamentar, incompatibilitate motivata prin aceea ca, in fosta sa calitate, acest magistrat "s-a antepronuntat inclusiv cu privire la conformitatea textelor legale in raport cu dispozitiile legii fundamentale", trebuie observat ca situatia avuta in vedere nu are nici o legatura cu cauzele de incompatibilitate si cu reglementarea recuzarii prin art. 24 si urmatoarele din Codul de procedura civila, iar art. 27 pct. 7, expres invocat in recurs, are in vedere situatia in care judecatorul si-a spus parerea cu privire la pricina ce se judeca, asadar o chestiune fara legatura cu fosta calitate de parlamentar.
    Referirea la cuprinsul raportului elaborat de judecatorul-raportor nu poate justifica sustinerea ca acesta "si-a spus parerea" cu privire la pricina ce se judeca. Raportul, ca act oficial, elaborat in conformitate cu prevederile art. 24 din Legea nr. 47/1992, reprezinta rezultatul unei analize facute de judecatorul-raportor cu privire la elementele cauzei, cuprinzand concluzii provizorii si care nu obliga cu nimic nici instanta si nici pe cel care l-a alcatuit.
    In legatura cu critica adusa cuprinsului raportului si faptului ca acesta s-a intemeiat pe punctul de vedere al uneia sau al alteia dintre parti, motivul este neintemeiat, intrucat recursul nu poate avea ca obiect decat decizia Curtii.
    Cat priveste modul in care a ramas definitiva Decizia Curtii Constitutionale nr. 37 din 3 aprilie 1996, mentionata in decizia recurata, este evident ca argumentul nu are nici o legatura cu fondul problemelor.
    Argumentele referitoare la salarizarea in sistemul justitiei au fost respinse in mod intemeiat prin decizia criticata, prin care s-a constatat ca acestea nu privesc - astfel cum cere art. 23 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 - dispozitii legale de care depinde judecarea cauzei.
    Chestiunile legate de constitutionalitatea textelor contestate din Legea nr. 15/1990 si din Legea nr. 58/1991 au fost rezolvate in mod temeinic prin decizia instantei de fond.
    Precizarile aduse, in plus, prin motivele de recurs, confunda privatizarea cu exproprierea, aplica in mod inadecvat reguli ale exproprierii la regimul bunurilor proprietate de stat si nu tin seama de faptul ca, in cazul societatilor comerciale create potrivit Legii nr. 15/1990, statul, incetand sa fie proprietarul bunurilor transmise in proprietate persoanelor nou-create, nu le atribuia gratuit, ci dobandea calitatea de titular - integral sau numai partial - al capitalului societatilor respective.
    Este evident, cat priveste exproprierea, ca aceasta nu se poate referi la bunuri aflate in proprietatea statului. Avand, in cazul lucrarilor de interes national, calitatea de expropriator, statul nu isi poate expropria propriile sale bunuri.
    In consecinta, in temeiul dispozitiilor art. 144 lit. c) si ale art. 145 alin. (2) din Constitutie, precum si ale art. 13 alin. (1) lit. A.c), ale art. 25 si ale art. 26 din Legea nr. 47/1992,

    CURTEA
    In numele legii
    DECIDE:

    Respinge recursul declarat de Ghita Nicolae impotriva Deciziei Curtii Constitutionale nr. 9 din 22 ianuarie 1997.
    Definitiva.
    Pronuntata in sedinta publica din 21 mai 1997.

           PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE
               prof. univ. dr. IOAN MURARU

                               Magistrat asistent,
                               Valer Vasilie Bica