DECIZIE Nr.
380 din 25 martie 2008
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 52 din Codul de procedura penala
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 316 din 22 aprilie 2008
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Marinela Mincă - procuror
Marieta Safta -
magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 52 din Codul de procedură penală,
excepţie invocată de Bara Arpad Attila în Dosarul nr. 59.4/268/2007 al
Tribunalului Harghita - Secţia penală
La apelul nominal lipseşte autorul excepţiei, faţă de
care procedura de citare este legal îndeplinită.
Ministerul Public solicită respingerea excepţiei ca
neîntemeiată, referindu-se şi la jurisprudenţa Curţii Constituţionale în
materie.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine
următoarele:
Prin Incheierea din 27 noiembrie 2007, pronunţată în
Dosarul nr. 59.4/268/2007, Tribunalul Harghita - Secţia penală a sesizat
Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor
art. 52 din Codul de procedură penală, excepţie invocată de Bara Arpad
Attila.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că art. 52 din Codul de procedură penală
este neconstituţional, întrucât nu mai prevede posibilitatea atacării cu recurs
a încheierii de respingere a cererii de recuzare, ceea ce generează o încălcare
a dreptului la un proces echitabil, a prezumţiei de nevinovăţie şi a dreptului
la apărare.
Tribunalul Harghita - Secţia penală consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată,
întrucât textul de lege criticat nu încalcă dispoziţiile constituţionale
invocate. Totodată, apreciază că „recurentul se plânge de fapt de soluţia de
respingere dată de prima instanţă cererii sale de recuzare", aspect care
însă nu poate face obiectul excepţiei de neconstituţionalitate , urmând a fi
verificat „în calea de atac ce poate fi promovată o dată cu fondul".
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor
două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Avocatul Poporului consideră
că dispoziţiile legale criticate nu încalcă prevederile art. 21 şi 24 din
Constituţie şi, prin urmare, excepţia de neconstituţionalitate este
neîntemeiată. Cu privire la art. 23 alin. (11) din Constituţie, invocat în
motivarea excepţiei, se apreciază că nu are incidenţă în cauză.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi
Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu
privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor,
concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea
nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2,3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie art. 52 din Codul de procedură penală, având următorul cuprins: „Abţinerea sau recuzarea
judecătorului, procurorului, magistratului-asistent sau grefierului se
soluţionează de un alt complet, în şedinţă secretă, fără participarea celui ce
declară că se abţine sau care este recuzat.
Examinarea declaraţiei de abţinere sau a cererii de
recuzare se face de îndată, ascultându-se procurorul când este prezent în
instanţă, iar dacă se găseşte necesar, şi părţile, precum şi persoana care se
abţine sau a cărei recuzare se cere.
Când abţinerea sau recuzarea priveşte cazul prevăzut
în art. 46 şi 49 alin. 1, instanţa, admiţând recuzarea, stabileşte care dintre
persoanele arătate în menţionatele texte nu va lua parte la judecarea cauzei.
In caz de admitere a abţinerii sau a recuzării, se
va stabili în ce măsură actele îndeplinite ori măsurile dispuse se menţin.
Când pentru soluţionarea abţinerii sau a recuzării
nu se poate alcătui completul potrivit alin. 1, abţinerea sau recuzarea se
soluţionează de instanţa ierarhic superioară. In cazul în care găseşte
întemeiată abţinerea sau recuzarea şi, din cauza abţinerii sau recuzării, nu se
poate alcătui completul de judecată la instanţa competentă să soluţioneze
cauza, instanţa ierarhic superioară desemnează pentru judecarea cauzei o
instanţă egală în grad cu instanţa în faţa căreia s-a formulat abţinerea sau
recuzarea.
Este inadmisibilă recuzarea judecătorului chemat să
decidă asupra recuzării.
Incheierea prin care s-a admis sau s-a respins
abţinerea, ca şi aceea prin care s-a admis recuzarea, nu sunt supuse niciunei
căi de atac."
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate,
autorul acesteia susţine că textul de lege criticat contravine prevederilor
constituţionale cuprinse în art. 21 alin. (3) privind dreptul părţilor la un
proces echitabil, în art. 23 alin. (11) privind prezumţia de nevinovăţie şi în
art. 24 referitor la dreptul la apărare.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate astfel cum
a fost formulată, Curtea reţine următoarele:
Reglementarea procedurii de soluţionare a cererilor de
recuzare reflectă preocuparea legiuitorului pentru asigurarea celerităţii acestei
proceduri, iar normele criticate dau expresie acestei preocupări. Astfel,
potrivit art. 52 alin. 2 din Codul de procedură penală, examinarea cererii de
recuzare se face „de îndată", iar părţile sunt ascultate numai „dacă
se găseşte necesar", în vederea împiedicării tergiversării
soluţionării cererii de recuzare şi, implicit, a cauzei în care aceasta a fost
formulată.
In ceea ce priveşte încheierea de respingere a cererii
de recuzare, se constată că aceasta nu soluţionează fondul cauzei şi, de aceea,
lipsa unei căi de atac separate împotriva acestei încheieri nu este contrară
dispoziţiilor art. 21 din Constituţie. Faptul că o asemenea încheiere nu poate
fi atacată separat cu recurs se explică, pe de o parte, prin necesitatea
evitării unei prelungiri abuzive a procesului, iar pe de altă parte, prin aceea că respectiva încheiere poate fi atacată
cu recurs o dată cu hotărârea prin care s-a soluţionat fondul cauzei. De
asemenea, normele criticate nu aduc atingere dreptului persoanei ca în tot
cursul procesului să fie asistată de un avocat, ales sau numit din oficiu, şi
de a se prevala, neîngrădit, de toate garanţiile pe care le presupune un proces
echitabil, astfel încât nu poate fi reţinută nici pretinsa încălcare a
prevederilor art. 24 din Constituţie, privind dreptul la apărare.
De altfel, în acelaşi sens, Curtea s-a mai pronunţat în
jurisprudenţa sa, de exemplu prin Decizia nr. 302 din 9 iunie 2005, publicată
în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 786 din 30 august 2005, ale
cărei soluţie şi considerente sunt valabile şi în prezenta cauză, deoarece nu
au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei
jurisprudenţe.
Pentru motivele mai sus arătate, în temeiul art. 146
lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum si al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 alin. (1)şi (6) din Legea nr.
47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALA
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstitutionalitate a
dispoziţiilor art. 52 din Codul de procedură penală, excepţie invocată de Bara
Arpad Attila în Dosarul nr. 59.4/268/2007 al Tribunalului Harghita - Secţia
penală.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 25 martie 2008.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Marieta Safta