DECIZIE Nr.
887 din 6 iulie 2010
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 213 alin. (1) lit. d) din Legea nr.
95/2006 privind reforma în domeniul sanatatii
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 566 din 10 august 2010
Augustin Zegrean - preşedinte
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu -judecător
Mircea Ştefan Minea -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Simona Ricu - procuror
Benke Karoly -
magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 213 alin. (1) lit. d)din Legea nr.
95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, excepţie ridicată de Iosif
Stroia în Dosarul nr. 1.012/30/2009 al Tribunalului Timiş - Secţia comercială
şi de contencios administrativ.
La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de
care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea
ca inadmisibilă a excepţiei de neconstituţionalitate, întrucât autorul acesteia
solicită, în realitate, modificarea şi completarea textului legal criticat.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată
următoarele:
Prin Incheierea din 24 noiembrie 2009, pronunţată în
Dosarul nr. 1.012/30/2009, Tribunalul Timiş - Secţia comercială şi de
contencios administrativ a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 213 alin. (1) lit. d) din Legea nr.
95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, excepţie ridicată de Iosif
Stroia într-o cauză având ca obiect anularea unui act administrativ.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că textul de lege criticat prevede că persoanele cu
handicap beneficiază de asigurare socială de sănătate fără plata contribuţiei
numai pentru venituri obţinute în baza Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.
102/1999, nu şi pentru alte tipuri de venituri pe care acestea le-ar realiza.
In acest fel, aceste persoane sunt descurajate în a se angaja şi a beneficia,
astfel, şi de câştiguri salariale.
Tribunalul Timiş - Secţia comercială şi de
contencios administrativ apreciază că excepţia de
neconstituţionalitate este neîntemeiată.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul apreciază că
excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
Avocatului Poporului consideră
că excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă, întrucât Ordonanţa de
urgenţă a Guvernului nr. 102/1999 la care trimite textul legal criticat este
abrogată.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere
ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate,
raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine
următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi
ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să
soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie
dispoziţiile art. 213 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 95/2006 privind reforma
în domeniul sănătăţii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I,
nr. 372 din 28 aprilie 2006, care au următorul cuprins:
„(1) Următoarele categorii de persoane beneficiază
de asigurare, fără plata contribuţiei: [...]
d) persoanele cu handicap care nu realizează
venituri din muncă, pensie sau alte surse, cu excepţia celor obţinute în baza
Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 102/1999 privind protecţia specială şi încadrarea
în muncă a persoanelor cu handicap, aprobată cu modificări şi completări prin
Legea nr. 519/2002, cu modificările şi completările ulterioare."
Textele constituţionale invocate sunt cele ale art. 16
privind egalitatea în drepturi, art. 50 privind protecţia persoanelor cu
handicap şi art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor
libertăţi.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate şi
dispoziţiile legale criticate, prin raportare la prevederile constituţionale
invocate, Curtea constată următoarele:
1. Excepţia de neconstituţionalitate nu poate fi
considerată ca fiind inadmisibilă, astfel cum susţine Avocatul Poporului, şi
anume pentru faptul că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 102/1999 la care
trimite textul legal criticat a fost abrogată prin Legea nr. 448/2006,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1 din 3 ianuarie
2008. Norma de trimitere - art. 213 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 96/2006 -,
în sens material, încorporează prevederile la care face trimiterea, Insă, în
sens formal, desigur, nu se poate face abstracţie că sunt două acte normative
distincte, dar raţiunea legiuitorului de a folosi norma de trimitere a fost
aceea a încorporării materiale a soluţiei legislative cuprinse de textul
ce ulterior a fost abrogat şi înlocuit cu o nouă reglementare. In acest mod,
este evident că textul abrogator va fi considerată norma la care trimite norma
de trimitere şi, întrucât acesta păstrează soluţia legislativă avută în vedere
de legiuitor la edictarea art. 213 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 95/2006,
respectiv acordarea indemnizaţiilor lunare persoanelor cu handicap, instanţa
constituţională este competentă să se pronunţe pe fondul prezentei cauze.
In fine, potrivit art. 50 din Legea nr. 24/2000 privind
normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată
în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 260 din 21 aprilie 2010, la
abrogarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 102/1999, legiuitorul ar fi
trebuit să aibă în vedere, în mod expres, şi situaţia normei de trimitere.
Pentru aceste motive, textul legal criticat este în
vigoare, astfel încât Curtea urmează să se pronunţe pe fondul excepţiei de
neconstituţionalitate ridicate.
2. Textul art. 213 alin. (1) din Legea nr. 95/2006 constituie
o derogare de la prevederile art. 211 alin. (1) din aceeaşi lege, care prevede in
termins că pentru a dobândi calitatea de asigurat persoana în cauză trebuie
să facă dovada plăţii contribuţiei la Fondului Naţional Unic de Asigurări
Sociale de Sănătate. Norma criticată, prevăzând o excepţie de la regulă,
instituie anumite scutiri de la plata contribuţiei, fără ca persoana în cauză
să piardă calitatea de asigurat. Astfel, acest text de lege reprezintă o normă
de protecţie, de favoare acordată persoanelor care se află în ipoteza acesteia.
In cazul persoanelor cu handicap, o atare scutire de la
plata contribuţiei la asigurările de sănătate este un drept constituţional,
fiind o materializare a protecţiei pe care statul este obligat să o acorde
acestora în temeiul art. 50 din Constituţie, Insă, această protecţie specială
pe care statul o acordă persoanelor cu handicap reprezintă un minim de măsuri
pentru a asigura în beneficiul acestora o egalizare a şanselor în raport cu
ceilalţi cetăţeni ai statului. Dincolo de această limită intervine dreptul de
opţiune al legiuitorului de a acorda sau nu alte facilităţi, scutiri sau
drepturi legale. Or, în cauza de faţă, ne aflăm chiar în această ipoteză, în
sensul că este atributul şi opţiunea exclusivă a legiuitorului de a scuti de la
plata contribuţiei la Fond şi persoanele cu handicap care realizează alte
tipuri de venit decât cele scutite de la plata contribuţiei.
O asemenea măsură nu este discriminatorie, întrucât
toţi cetăţenii care realizează venituri sunt supuşi aceluiaşi tratament
juridic, fiecare plătind contribuţia aferentă calităţii de asigurat.
In acest condiţii, textul art. 53 din Constituţie nu
este incident în cauză.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11
alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge ca neîntemeiată excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 213 alin. (1) lit. d) din Legea nr.
95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, excepţie ridicată de Iosif
Stroia în Dosarul nr. 1.012/30/2009 al Tribunalului Timiş - Secţia comercială
şi de contencios administrativ.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 6 iulie 2010.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Benke Karoly