DECIZIE Nr. 88
din 7 februarie 2006
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 1312 alin. (9) din Legea nr. 8/1996
privind dreptul de autor si drepturile conexe
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 213 din 8 martie 2006
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Constantin Doldur - judecător
Kozsokar Gabor - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Petre Ninosu - judecător
Ion Predescu - judecător
Şerban Viorel Stănoiu - judecător
Ion Tiucă - procuror
Mădălina Ştefania Diaconu - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconsti-tutionalitate a dispoziţiilor art. 1312 alin. (9) din
Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe, excepţie ridicată de
Uniunea Compozitorilor şi
Muzicologilor din România - Asociaţia pentru Drepturi de Autor în Dosarul i. 288/2005 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a IX-a
civilă şi pentru cauze privind proprietatea
intelectuală.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal
îndeplinită.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de
neconstituţionalitate ca
neîntemeiată, invocând în
acest sens jurisprudenţa în
materie a Curţii Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările
dosarului, reţine următoarele:
Prin Incheierea din 8 septembrie 2005, pronunţată în Dosarul nr. 288/2005, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a IX-a civilă şi pentru cauze privind proprietatea intelectuală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1312 alin.
(9) din Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe, astfel cum a
fost modificat prin Legea nr. 285/2004. Excepţia a fost ridicată de Uniunea Compozitorilor şi Muzicologilor din România - Asociaţia pentru Drepturi de Autor, cu prilejul soluţionării unui apel împotriva unei hotărâri arbitrale.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că reglementarea
căii de atac a apelului
împotriva hotărârii arbitrale
privind forma definitivă a
metodologiilor negociate de organismele de gestiune colectivă cu utilizatorii operelor al căror mod de exploatare face imposibilă autorizarea individuală de către titularii de drepturi, încalcă dreptul părţilor de a exercita toate căile de atac împotriva hotărârilor judecătoreşti, soluţia instanţei de apel fiind definitivă şi irevocabilă. Astfel, prevederea legală criticată contravine principiului constituţional al liberului acces la justiţie, deoarece părţile sunt private de dreptul de a supune
cauza dezbaterii şi judecăţii unei instanţe de fond, fiind trimise direct în faţa unei instanţe de
apel.
Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a IX-a civilă şi
pentru cauze privind proprietatea intelectuală apreciază că excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiată.
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare
a fost comunicată preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Guvernul apreciază că excepţia de
neconstituţionalitate este
neîntemeiată.
Avocatul Poporului apreciază că textele legale criticate sunt constituţionale.
Preşedinţii
celor două
Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele
lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate
ridicată.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale
Guvernului şi Avocatului
Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la
prevederile Constituţiei,
precum şi Legea nr. 47/1992,
reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal
sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor
art. 146 lit. d) din Constituţie,
ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate
îl constituie dispoziţiile
art. 1312 alin. (9) din Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea
I, nr. 60 din 26 martie 1996, modificată şi completată prin Legea nr. 285/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea
I, nr. 587 din 30 iunie 2004, şi, ulterior, prin art. I pct. 47 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 123/2005 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 8/1996 privind
dreptul de autor şi drepturile
conexe, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 843 din 19 septembrie 2005. In prezent,
textul de lege criticat are următorul cuprins: „In termen de 30 de zile de la publicarea în
Monitorul Oficial al României, Partea I, a hotărârii arbitrale părţile
pot face apel împotriva acesteia la instanţa Curţii de Apel Bucureşti, care se va pronunţa asupra cauzei, în complet civil. Hotărârea arbitrală este executorie de drept până la pronunţarea soluţiei cu privire la menţinerea sau modificarea
metodologiilor. Soluţia Curţii de Apel Bucureşti este definitivă şi
irevocabilă, se
comunică Oficiului
Român pentru Drepturile de Autor şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I, pe cheltuiala Oficiului
Român pentru Drepturile de Autor, prin decizie a directorului general, emisă în 5 zile de la data comunicării."
In susţinerea
neconstituţionalităţii acestor texte de lege, autorul excepţiei invocă încălcarea
prevederilor art. 21, 124, 125, 126 şi 129 din Constituţie,
referitoare la liberul acces la justiţie, la înfăptuirea
justiţiei, la statutul judecătorilor, la instanţele judecătoreşti şi, respectiv, la folosirea căilor de atac.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate,
Curtea reţine următoarele:
Hotărârea
arbitrală este un act cu
caracter jurisdicţional, care,
potrivit art. 363 alin. 3 din Codul de procedură civilă, este
asimilat, în privinţa
efectelor juridice, unei hotărâri
judecătoreşti, chiar dacă membrii completului arbitrai nu sunt judecători, în sensul art. 124 şi 125 din Constituţie.
Instituirea unei singure căi de atac împotriva unei hotărâri arbitrale reprezintă o regulă
procedurală specială, reglementată de legiuitor, în temeiul atribuţiilor sale stabilite prin art. 126 alin. (2) din Legea fundamentală, şi nu contravine principiului constituţional al accesului liber la justiţie. Astfel, Curtea a reţinut în jurisprudenţa sa, spre exemplu în Decizia Plenului nr. 1 din 8 februarie 1994,
publicată în Monitorul Oficial
al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994, că principiul constituţional al liberului acces la justiţie al persoanelor în apărarea drepturilor, libertăţilor şi intereselor
lor legitime nu are semnificaţia
accesului, în toate cazurile, la toate structurile judecătoreşti şi la toate căile de atac şi nici la toate mijloacele procedurale prin care se înfăptuieşte actul de justiţie.
De asemenea, în jurisprudenţa Curţii Europene a
Drepturilor Omului (spre exemplu în cauza Golder împotriva Regatului Unit, 1975),
s-a statuat că dreptul de
acces la tribunale nu este un drept absolut. S-a arătat că, „fiind
vorba de un drept pe care Convenţia l-a recunoscut fără să-l definească în înţelesul
restrâns al cuvântului, există posibilitatea limitărilor implicit admise, chiar în afara limitelor care circumscriu conţinutul oricărui drept".
Pentru aceleaşi raţiuni, nu poate
fi primită nici susţinerea potrivit căreia textul de lege criticat încalcă dispoziţiile
constituţionale cuprinse în
art. 129 din Constituţie,
referitoare la folosirea căilor
de atac.
De altfel, asupra constituţionalităţii acestui
text Curtea Constituţională s-a mai pronunţat prin Decizia nr. 661 din 8 decembrie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea
I, nr. 81 din 30 ianuarie 2006, când a respins criticile de neconstituţionalitate care vizau acest text de lege.
Intrucât nu au intervenit elemente noi de natură a determina reconsiderarea jurisprudenţei în materie a Curţii Constituţionale, argumentarea şi soluţia reţinute în decizia citată îşi menţin
valabilitatea şi în prezenta
cauză.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147
alin. (4) din Constituţie,
precum şi al art. 1-3, al art.
11 alin. (1) lit. A.d) şi al
art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate
a dispoziţiilor art. 1312
alin. (9) din Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe, excepţie ridicată de Uniunea Compozitorilor şi Muzicologilor din România - Asociaţia pentru Drepturi de Autor în Dosarul nr. 288/2005 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a IX-a
civilă şi pentru cauze privind proprietatea
intelectuală.
Definitivă şi general
obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 7 februarie 2006.
PREŞEDINTELE
CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Mădălina
Ştefania Diaconu