DECIZIE Nr.
877 din 16 octombrie 2007
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a prevederilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 241/2005
pentru prevenirea si combaterea evaziunii fiscale
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 779 din 16 noiembrie 2007
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Ninosu -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Antonia Constantin - procuror
Claudia-Margareta
Krupenschi -
magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 241/2005
pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale, excepţie ridicată de Florin
Marcel Toderaş în Dosarul nr. 4.510/30/2007 al Tribunalului Timiş - Secţia
penală.
La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de
care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii
acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de
respingere a excepţiei ca neîntemeiată, invocând în acest sens jurisprudenţa
constantă în materie a Curţii Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine
următoarele: Prin Incheierea din 14 martie 2007, pronunţată în Dosarul nr.
4.510/30/2007, Tribunalul Timiş - Secţia penală a sesizat Curtea
Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 10
alin. (1) din Legea nr. 241/2005 privind prevenirea şi combaterea evaziunii
fiscale, excepţie ridicată de Florin Marcel Toderaş într-o cauză privind
soluţionarea unei cauze penale.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul
acesteia susţine că dispoziţiile legale criticate încalcă principiul aplicării
legii penale mai favorabile, înscris atât în art. 15 alin. (2) din Constituţie,
cât şi în art. 13 din Codul penal. Potrivit acestui principiu, beneficiul legii
penale sau contravenţionale mai favorabile se aplică tuturor faptelor
săvârşite, indiferent în ce stadiu procesual intervine acea lege. Or, art. 10
alin. (1) din Legea nr. 241/2005 condiţionează aplicarea reducerii limitelor de
pedeapsă la jumătate sau înlocuirea pedepsei închisorii cu amenda
administrativă de momentul procesual în care se află învinuitul sau inculpatul,
limitându-se la categoria celor care au achitat integral prejudiciul cauzat
până la primul termen de judecată. O astfel de condiţie este de asemenea
discriminatorie, creând situaţii juridice diferite pentru fapte identice, în
condiţii ce depind de cauze aleatorii, cum ar fi celeritatea desfăşurării unui
proces penal faţă de altul.
Tribunalul Timiş - Secţia penală apreciază că dispoziţiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 241/2005
sunt neconstituţionale, fiind contrare art. 15 alin. (2) şi art. 16 alin. (1)
din Constituţie. Astfel, textul legal criticat exclude în mod discriminatoriu
aplicarea legii penale mai favorabile pentru inculpatul care a fost trimis în
judecată anterior intrării în vigoare a Legii nr. 241/2005 şi, deşi se află în
stare de judecată, nu poate beneficia de cauza de reducere a pedepsei prevăzută
de lege, deoarece primul termen de judecată a trecut.
Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Guvernul apreciază că
excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece textul legal
criticat nu contravine prevederilor art. 15 alin. (2) şi ale art. 16 din
Constituţie. Dispoziţiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 241/2005 constituie
aplicarea art. 73 alin. (3) lit. h) din Legea fundamentală, potrivit căruia infracţiunile, pedepsele şi
regimul executării acestora se reglementează prin lege organică. Pe cale de
consecinţă, legiuitorul a stabilit, prin textul legal examinat, un regim
sancţionator în funcţie de recuperarea prejudiciului cauzat prin infracţiune,
din raţiuni de politică penală, ce se justifică prin specificul infracţiunilor
de evaziune fiscală şi necesitatea recuperării sumelor datorate la bugetul de
stat. De altfel, jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie este constantă
în sensul respingerii ca neîntemeiate a excepţiei de neconstituţionalitate,
exemplu fiind deciziile nr. 932 din 14 decembrie 2006, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 42 din 19 ianuarie 2007, nr. 697 din 20 decembrie 2005,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 90 din 31 ianuarie 2006 şi nr. 318 din 18 aprilie 2006,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I,
nr. 400 din 9 mai 2006.
Avocatul Poporului apreciază
că dispoziţiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 241/2005 sunt neconstituţionale
faţă de prevederile art. 4 alin. (2), art. 15 alin. (2) şi ale art. 16 alin.
(1) din Legea fundamentală.
Astfel, referirea la „primul termen de judecată"
din cuprinsul textului legal criticat creează premisele unei discriminări între
infractorii care au săvârşit infracţiuni sub imperiul legii vechi, anterior
intrării în vigoare a Legii nr. 241/2005, şi au avut un prim termen de
înfăţişare şi cei care au fost trimişi în judecată după intrarea în vigoare a
noii legi, deşi au săvârşit infracţiunea de evaziune fiscală în temeiul legii
vechi. Prin urmare, se aplică un regim juridic diferenţiat persoanelor care au
săvârşit în aceleaşi timp infracţiuni de evaziune fiscală. Or, situaţia
inculpatului nu trebuie agravată de existenţa unui impediment intervenit la
nivelul activităţii organelor de urmărire penală, care poate conduce la crearea
unei situaţii discriminatorii între persoane aflate în aceeaşi situaţie. In plus,
dispoziţiile legale criticate instituie o discriminare între persoanele
prevăzute de ipoteza normei, pe criteriul averii, fără a exista o motivare
obiectivă şi rezonabilă.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere
ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, concluziile procurorului şi dispoziţiile de lege
criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992,
reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi
ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să
soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 241/2005 pentru
prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 672 din
27 iulie 2005, cu următorul cuprins: „(1) In cazul săvârşirii unei
infracţiuni de evaziune fiscală prevăzute de prezenta lege, dacă în cursul
urmăririi penale sau al judecăţii, până la primul termen de judecată,
învinuitul ori inculpatul acoperă integral prejudiciul cauzat, limitele
pedepsei prevăzute de lege pentru fapta săvârşită se reduc la jumătate. Dacă
prejudiciul cauzat şi recuperat în aceleaşi condiţii este de până la 100.000
euro, în echivalentul monedei naţionale, se poate aplica pedeapsa cu amendă.
Dacă prejudiciul cauzat şi recuperat în aceleaşi condiţii este de până la
50.000 euro, în echivalentul monedei naţionale, se aplică o sancţiune
administrativă, care se înregistrează în cazierul judiciar."
In motivarea excepţiei de
neconstituţionalitate, autorul acesteia invocă textele constituţionale ale art.
15 alin. (2), potrivit cărora „Legea dispune numai pentru viitor, cu
excepţia legii penale sau contravenţionale mai favorabile", şi ale
art. 16 alin. (1) din Legea fundamentală, care consacră egalitatea cetăţenilor
în faţa legii, fără privilegii şi fără discriminări.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
Constituţională constată că dispoziţiile art. 10 alin. (1) din Legea nr.
241/2005 au mai format în numeroase rânduri obiect al controlului de
constituţionalitate, cu o motivare asemănătoare şi prin raportare la aceleaşi
prevederi din Constituţie ca şi în prezenta cauză. De exemplu, prin Decizia nr.
932 din 14 decembrie 2006, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 42 din 19 ianuarie
2007, şi prin Decizia nr. 276 din 22 martie 2007, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 271 din 24 aprilie 2007, Curtea a statuat, pentru argumentele
acolo reţinute, că textul de lege criticat nu nesocoteşte dispoziţiile art. 15
alin. (2) şi ale art. 16 alin. (1) din Constituţie.
Intrucât faţă de cele reţinute de Curte prin deciziile
menţionate nu au intervenit elemente noi, de natură a reconsidera jurisprudenţa
sa în materie, argumentele ce au stat la baza soluţiilor anterior pronunţate,
la care s-a făcut referire, îşi menţin valabilitatea şi în prezenta cauză.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11
alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea şi
combaterea evaziunii fiscale, excepţie ridicată de Florin Marcel Toderaş în
Dosarul nr. 4.510/30/2006 al Tribunalului Timiş - Secţia penală.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 16 octombrie
2007.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Claudia-Margareta Krupenschi