DECIZIE Nr.
875 din 30 noiembrie 2006
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 100 alin. 4 din Codul de procedura
penala
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 32 din 17 ianuarie 2007
Ion Predescu - preşedinte
Nicolae Cochinescu -
judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Kozsokar Gabor - judecător
Petre Ninosu - judecător
Şerban Viorel Stănoiu - judecător
Tudorel Toader - judecător
Iuliana Nedelcu - procuror
Florentina Geangu - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 100 alin. 4 din Codul de procedură
penală, excepţie ridicată de Floarea Cacuci în Dosarul nr. 371/2006 al
Judecătoriei Oradea.
La apelul nominal răspunde, pentru autoarea excepţiei,
avocat Kolozsi Arpad, cu delegaţie depusă la dosar. Procedura este legal
îndeplinită.
Având cuvântul, reprezentantul autoarei excepţiei
solicită admiterea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 100
alin. 4 din Codul de procedură penală, reiterând argumentele expuse în faţa
instanţei de judecată.
Reprezentantul Ministerului Public
pune concluzii de respingere a excepţiei ca nefondată, întrucât apreciază că
prevederile de lege criticate nu contravin dispoziţiilor constituţionale
invocate ca fiind încălcate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine
următoarele:
Prin Incheierea din 28 mai 2006, pronunţată în Dosarul
nr. 371/2006, Judecătoria Oradea a sesizat Curtea Constituţională cu
excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 100 alin. 4 din Codul de
procedură penală, excepţie ridicată de Floarea
Cacuci.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autoarea acesteia susţine că textul de lege criticat exclude
dreptul persoanei vizate de a i se aduce la cunoştinţă măsura care urmează să
fie luată împotriva ei, prin interzicerea citării la instanţa de judecată şi
prin privarea de a ataca încheierea pronunţată, astfel se creează o inegalitate
procesuală şi se aduce atingere dreptului la apărare, dreptului la un proces
echitabil şi dreptului la un recurs efectiv.
Judecătoria Oradea apreciată
că excepţia de neconstituţionalitate invocată în cauză este neîntemeiată.
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor
două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul, invocând
jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale, apreciază că excepţia de
neconstituţionalitate este neîntemeiată.
Avocatul Poporului arată
că excepţia de neconstitu-ţionalitate este neîntemeiată, textele de lege
criticate fiind în deplină concordanţă cu dispoziţiile constituţionale.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicată.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere
ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate,
raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine
următoarele:
Curtea Constituţională este competentă, potrivit
dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art.
2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de
neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 100 alin. 4 din Codul de procedură penală,
introduse prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 109/2003, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 748 din 26 octombrie 2003, care au
următorul conţinut: „Percheziţia domiciliară se dispune în cursul urmăririi
penale în camera de consiliu, fără citarea părţilor. Participarea procurorului
este obligatorie."
Autoarea excepţiei de neconstituţionalitate susţine că
prin dispoziţiile legale criticate sunt încălcate prevederile constituţionale
ale art. 21 alin. (1) şi (3) referitoare la accesul liber la justiţie şi la
dreptul părţilor la un proces echitabil, ale art. 24 privind dreptul la apărare
şi ale art. 20 privind tratatele internaţionale privind drepturile omului,
coroborate cu art. 13 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a
libertăţilor fundamentale, privind dreptul la un recurs efectiv.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată că dispoziţiile art. 100 alin. 4 din Codul de procedură penală au
mai fost supuse controlului de constituţionalitate exercitat pe calea excepţiei de
neconstituţionalitate. Astfel, prin Decizia nr. 428 din 21 octombrie 2004,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.187 din 13
decembrie 2004, Curtea Constituţională a respins excepţia de
neconstituţionalitate a art. 100 alin. 4 din Codul de procedură penală,
statuând că aceste dispoziţii legale „reglementează posibilitatea dispunerii
percheziţiei domiciliare în cursul primei faze a procesului penal, şi anume în
faza de urmărire penală. Aceasta se dispune, în acord cu prevederile
constituţionale ale art. 27 alin. (3), de către judecător, în condiţiile şi în
formele prevăzute de Codul de procedură penală". Totodată, Curtea a
constatat că nu poate fi primită critica de neconstituţionalitate susţinută de
autorul excepţiei, deoarece prevederile art. 129 din Constituţie circumscriu
legii - în speţă Codului de procedura penală - condiţiile în care se pot
exercita căile de atac împotriva hotărârilor judecătoreşti. Or, dispoziţiile
art. 100 alin. 4 din Codul de procedură penală se constituie în norme de
procedură, care, în virtutea dispoziţiilor art. 126 alin. (2) din Legea
fundamentală, potrivit cărora „Competenţa instanţelor judecătoreşti şi procedura de judecată sunt
prevăzute numai prin lege", pot fi stabilite
exclusiv de legiuitor.
Curtea constată că percheziţia constituie un procedeu
de descoperire a mijloacelor materiale de probă. Incuviinţarea percheziţiei nu
reprezintă un proces, ci o măsură procesuală luată pentru strângerea probelor
necesare aflării adevărului. Lipsa citării părţilor la încuviinţarea măsurii nu
încalcă drepturile constituţionale ale acestora, percheziţia efectuându-se în
prezenţa persoanelor de la care se ridică obiecte sau înscrisuri ori în
prezenţa unui reprezentant al acestora.
De asemenea, dispoziţiile legale criticate nu conţin
norme contrare dreptului părţilor la apărare şi la un proces echitabil, acestea
putând formula, atât în timpul urmăririi penale, cât şi în timpul judecăţii,
toate apărările pe care le consideră necesare.
Fată de cele arătate, în temeiul art. 146 lit. d) si al
art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1)
lit. A.d) şi al art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 100 alin. 4 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată
de Floarea Cacuci în Dosarul nr. 371/2006 al Judecătoriei Oradea.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 30 noiembrie
2006.
PREŞEDINTE,
ION PREDESCU
Magistrat-asistent,
Florentina Geangu