Decizia Nr.87 din 27.02.2018

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Luminiţa Nicolescu.1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 24 alin. (1)-(4) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, excepţie ridicată de Gina-Claudia Codrea în Dosarul nr. 44.387/3/2016 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a V-a civilă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 2.078D/2017.2. La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.3. Magistratul-asistent referă asupra faptului că autoarea excepţiei de neconstituţionalitate a depus la dosar note scrise prin care solicită admiterea acesteia.4. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care solicită respingerea, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate, invocând în acest sens jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:5. Prin Încheierea din 15 iunie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 44.387/3/2016, Tribunalul Bucureşti - Secţia a V-a civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 24 alin. alin. (1)-(4) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România. Excepţia a fost ridicată de Gina-Claudia Codrea, într-o cauză având ca obiect soluţionarea contestaţiei formulate împotriva Deciziei Comisiei Naţionale pentru Compensarea Imobilelor nr. 8.366 din 28 aprilie 2016, referitoare la acordarea de măsuri compensatorii în temeiul dispoziţiilor legale criticate.6. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se arată că Legea nr. 165/2013 ar fi trebuit să reglementeze o despăgubire integrală exclusiv pentru titularii originari sau cel mult şi pentru moştenitorii legali, acestea fiind singurele categorii de persoane despre care s-ar putea considera că au fost direct sau indirect afectate de preluările abuzive. Se arată că prevederile legale criticate creează, în mod nejustificat, o situaţie de discriminare între moştenitorii testamentari şi cesionari, însă singura diferenţă între aceste două categorii de persoane rezidă în faptul că cesionarii au dobândit drepturile lor prin acte între vii, în vreme ce moştenitorii testamentari au dobândit drepturi în baza unor acte pentru cauză de moarte. În aceste condiţii, în opinia autoarei excepţiei de neconstituţionalitate, nu există nicio raţiune pentru a aplica un regim diferit între aceste două categorii de persoane, dispoziţiile legale criticate fiind, din această perspectivă, discriminatorii. 7. Tribunalul Bucureşti - Secţia a V-a civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Invocă, în acest sens, cele statuate de Curtea Constituţională prin Decizia nr. 187 din 3 aprilie 2014.8. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate invocate.9. Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, invocând în acest sens Decizia Curţii Constituţionale nr. 187 din 3 aprilie 2014.10. Avocatul Poporului apreciază că dispoziţiile legale sunt constituţionale, invocând cele statuate în sensul respingerii unor critici de neconstituţionalitate similare, prin deciziile nr. 179 din 1 aprilie 2014 şi nr. 197 din 3 aprilie 2014.11. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, republicată, reţine următoarele:12. Curtea Constituţională a fost sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.13. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintă prevederile art. 24 alin. (1)-(4) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 278 din 17 mai 2013, potrivit cărora: „(1) Punctele stabilite prin decizia de compensare emisă pe numele titularului dreptului de proprietate, fost proprietar sau moştenitorii legali ori testamentari ai acestuia, nu pot fi afectate prin măsuri de plafonare.(2) În dosarele în care se acordă măsuri compensatorii altor persoane decât titularul dreptului de proprietate, fost proprietar sau moştenitorii legali ori testamentari ai acestuia, se acordă un număr de puncte egal cu suma dintre preţul plătit fostului proprietar sau moştenitorilor legali ori testamentari ai acestuia pentru tranzacţionarea dreptului de proprietate şi un procent de 15% din diferenţa până la valoarea imobilului stabilită conform art. 21 alin. (6). (3) Numărul de puncte acordat în condiţiile alin. (2) nu poate reprezenta o valoare mai mare decât cea stabilită potrivit art. 21 alin. (6) şi (7).(4) În cazul în care din documentele depuse la dosarul de restituire nu rezultă preţul plătit fostului proprietar sau moştenitorilor legali ori testamentari ai acestuia pentru tranzacţionarea dreptului de proprietate, punctele vor reprezenta echivalentul a 15% din valoarea stabilită conform art. 21 alin. (6)."14. În opinia autoarei excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor din Constituţie cuprinse în art. 16 alin. (1) şi (2) referitoare la egalitatea în faţa legii şi la preeminenţa legii. 15. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că, potrivit dispoziţiilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 165/2013, măsurile de plafonare a despăgubirilor nu privesc decizia de compensare emisă pe numele titularului dreptului de proprietate, fost proprietar sau moştenitorii legali ori testamentari ai acestuia. Aşa cum a reţinut Curtea prin Decizia nr. 197 din 3 aprilie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 448 din 19 iunie 2014, paragraful 19, această opţiune a legiuitorului a avut în vedere faptul că măsurile de preluare abuzivă s-au răsfrânt în mod direct sau indirect asupra titularului dreptului de proprietate şi, respectiv, asupra moştenitorilor acestuia. Cu alte cuvinte, dat fiind caracterul abuziv al preluării bunurilor imobile de către stat, aspect ce s-a răsfrânt asupra persoanei, legislaţia cu caracter reparator a vizat exclusiv titularul dreptului sau pe moştenitorii acestuia. 16. Astfel, pornind de la cele statuate anterior în jurisprudenţa Curţii în materie, în prezenta cauză, Curtea reţine că, din acest punct de vedere, nu există nicio diferenţă între moştenitorii legali sau testamentari ai fostului proprietar îndreptăţit la despăgubire, dat fiind faptul că, atât în cazul moştenirii legale, cât şi în cazul celei testamentare, transmiterea patrimoniului se face, în temeiul legii sau al voinţei defunctului, în lipsa unei contraprestaţii din partea moştenitorilor. Mai mult, moştenitorii legali sau testamentari ai fostului proprietar sunt purtătorii unei vocaţii succesorale a cărei satisfacere a fost zădărnicită prin privările nelegale de proprietate pe care statul român le-a realizat în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989 (a se vedea, în acest sens, şi Decizia nr. 613 din 5 octombrie 2017, paragraful 37, nepublicată*)). Or, având în vedere faptul că, în ipoteza analizată, prin intermediul cesiunii drepturilor la despăgubire, subrogarea în drepturile persoanei îndreptăţite la despăgubire a presupus o prestaţie bănească, prin preţul plătit fostului proprietar, în prezenta cauză nu se poate afirma cu temei că moştenitorii testamentari ai fostului proprietar şi cesionarii drepturilor la măsurile reparatorii sunt în aceeaşi situaţie juridică, astfel încât nu poate fi reţinută încălcarea dispoziţiilor constituţionale referitoare la egalitatea în drepturi.*) Decizia Curţii Constituţionale nr. 613 din 5 octombrie 2017 a fost publicată ulterior în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 250 din 21 martie 2018. 17. De altfel, Curtea s-a mai pronunţat asupra excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 24 alin. (2)-(4) din Legea nr. 165/2013, referitoare la pretinsa discriminare între persoanele îndreptăţite la măsuri reparatorii, în temeiul legislaţiei reparatorii anterioare, pe de o parte, şi cesionarii drepturilor cuvenite potrivit legilor de restituire a proprietăţii, pe de altă parte. Prin Decizia nr. 197 din 3 aprilie 2014, anterior citată, paragrafele 17-20, Curtea a reţinut că această soluţie legislativă nu contravine dispoziţiilor art. 16 alin. (1) şi (2) din Constituţie referitoare la egalitatea în drepturi. Astfel, Curtea a statuat că, având în vedere domeniul special de reglementare al Legii nr. 165/2013, constând în acordarea de măsuri reparatorii, în considerarea abuzurilor săvârşite în perioada comunistă în materia preluărilor de către stat a imobilelor proprietate privată a persoanelor fizice sau juridice private, opţiunea legiuitorului de a exclude de la măsura reparatorie a restituirii în natură, precum şi de la cea a compensării integrale prin puncte, a persoanelor în patrimoniul cărora a fost transmis, prin intermediul unor contracte cu titlu oneros, dreptul de a obţine măsurile reparatorii, apare ca fiind justificată în mod obiectiv şi rezonabil, dat fiind faptul că asupra acestora din urmă nu s-au răsfrânt direct sau indirect măsurile de preluare abuzivă. Mai mult, având în vedere că, în ipoteza supusă controlului de constituţionalitate, legiuitorul a acordat cesionarilor dreptului la despăgubire un număr de puncte egal cu suma dintre preţul plătit pentru tranzacţionarea dreptului de proprietate şi un procent de 15% din diferenţa până la valoarea imobilului, Curtea a reţinut că măsura legislativă criticată păstrează un raport rezonabil de proporţionalitate între scopul urmărit - despăgubirea integrală doar a titularilor originari ai măsurilor reparatorii sau a moştenitorilor acestora - şi mijloacele folosite, cesionarul urmând a obţine atât preţul plătit fostului proprietar sau moştenitorilor legali ori testamentari ai acestuia, cât şi un procent de 15% din diferenţa până la valoarea imobilului. 18. Cele statuate în decizia menţionată îşi menţin valabilitatea şi în prezenta cauză, dat fiind faptul că nu au intervenit elemente noi, de natură a determina o reconsiderare a jurisprudenţei Curţii Constituţionale. 19. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Gina-Claudia Codrea în Dosarul nr. 44.387/3/2016 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a V-a civilă şi constată că dispoziţiile art. 24 alin. (1)-(4) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Tribunalului Bucureşti - Secţia a V-a civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 27 februarie 2018. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent,