DECIZIE Nr. 87
din 26 ianuarie 2010
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 298 alin. (2) ultima liniuta din
Legea nr. 53/2003 - Codul muncii
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 203 din 31 martie 2010
Acsinte Gaspar -
preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Petre Lăzăroiu
-judecător
Ion Predescu
-judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader
-judecător
Augustin Zegrean -judecător
Simona Ricu - procuror
Patricia Marilena Ionea -
magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 298 alin. (2) ultima
liniuţă din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, excepţie
ridicată de Societatea Comercială „Petrom" - S.A. din
Bucureşti în Dosarul nr. 178/121/2009 al Tribunalului Galaţi -
Secţia civilă şi care formează obiectul Dosarului
Curţii Constituţionale nr. 6.811 D/2009.
La apelul nominal lipsesc părţile,
faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Preşedintele dispune să se facă apelul
şi în dosarele nr. 6.931 D/2009-nr. 6.944D/2009, nr. 6.955d/2009- nr.
6.975D/2009 şi nr. 7.068D/2009-nr. 7.073D/2009, având ca obiect
excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 298 alin.
(2) ultima liniuţă din Codul muncii, excepţie ridicată de
Societatea Comercială „Petrom" - S.A. în dosarele nr. 2.731/87/2008,
nr. 3310.1/87/2007, nr. 1.874/87/2008, nr. 2458.1/87/2007, nr. 3.584/87/2008,
nr. 3.464/87/2008, nr. 3.621/87/2008, nr. 2.926/87/2008, nr. 3.698/87/2008, nr.
3.315/87/2008, nr. 3.882/87/2008, nr. 2.357/87/2008, nr. 3.910/87/2008, nr.
3.888/87/2008, nr. 2.595/87/2008 şi nr. 3.955/87/2007 ale Curţii de
Apel Bucureşti - Secţia a VII-a civilă şi pentru cauze
privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, în dosarele nr.
6.084/100/2008, nr. 6.407/100/2008, nr. 6.165/100/2008 şi nr.
6.081/100/2008 ale Curţii de Apel Cluj -Secţia civilă, de
muncă şi asigurări sociale, pentru minori şi familie
şi în dosarele nr. 6.509/111/2008, nr. 6.592/111/2008, nr. 6.567/111/2008,
nr. 594/111/2008, nr. 4.601/111/2008, nr. 6.597/111/2008, nr. 6.595/111/2008,
nr. 6.564/111/2009, nr. 471/111/2008, nr. 6.558/111/2008, nr. 6.589/111/2008,
nr. 6.526/111/2008, nr. 6.520/111/2008, nr. 6.393/111/2008, nr. 6.527/111/2008,
nr. 6.510/111/2008, nr. 6.540/111/2008, nr. 6.339/111/2008, nr. 6.536/111/2008,
nr. 593/111/2008 şi nr. 6.171/111/2008 ale Tribunalului Bihor -Secţia
civilă.
La apelul nominal lipsesc părţile,
faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Curtea, având în vedere obiectul excepţiilor de
neconstituţionalitate ridicate în dosarele nr. 6.811 D/2010, nr. 6.931
D/2009-nr. 6.944D/2009, nr. 6.955D/2009- nr. 6.975D/2009 şi nr.
7.068D/2009-nr. 7.073D/2009, pune în discuţie, din oficiu, problema
conexării cauzelor.
Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu
conexarea dosarelor.
Curtea, deliberând, în temeiul art. 53 alin. (5) din
Legea nr. 47/1992, dispune conexarea dosarelor nr. 6.931 D/2009- nr. 6.944D/2009,
nr. 6.955D/2009-nr. 6.975D/2009 şi nr. 7.068D/2009-nr. 7.073D/2009 la
Dosarul nr. 6.811 D/2009, care este primul înregistrat.
Cauza fiind în stare de judecată,
preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public,
care pune concluzii de respingere a excepţiei de
neconstituţionalitate ca inadmisibilă, arătând că aspectele
invocate de autorul excepţiei reprezintă probleme de aplicare a
legii, care nu sunt de competenţa instanţei de contencios constituţional.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările
dosarelor, constată următoarele:
Prin Incheierea din 8 mai 2009, pronunţată în
Dosarul nr. 178/121/2009, Tribunalul Galaţi - Secţia civilă a
sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 298 alin. (2) ultima
liniuţă din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii.
Prin încheierile din 26 şi 28 august 2009,
pronunţate în dosarele nr. 2.731/87/2008, nr. 3310.1/87/2007, nr.
1.874/87/2008, nr. 2458.1/87/2007, nr. 3.584/87/2008, nr. 3.464/87/2008, nr. 3.621/87/2008,
nr. 2.926/87/2008, nr. 3.698/87/2008, nr. 3.315/87/2008, nr. 3.882/87/2008, nr.
2.357/87/2008, nr. 3.910/87/2008, nr. 3.888/87/2008, nr. 2.595/87/2008 şi
nr. 3.955/87/2007, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VII-a
civilă şi pentru cauze privind conflicte de muncă şi
asigurări sociale a sesizat Curtea Constituţională cu
excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 298 alin.
(2) ultima liniuţă din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii.
Prin încheierile din 30 iunie 2009, pronunţate în
dosarele nr. 6.084/100/2008, nr. 6.407/100/2008, nr. 6.165/100/2008 şi nr.
6.081/100/2008, Curtea de Apel Cluj - Secţia civilă, de muncă
şi asigurări sociale, pentru minori şi familie a sesizat Curtea
Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor
art. 298 alin. (2) ultima liniuţă din Legea nr. 53/2003 - Codul
muncii.
Prin încheierile din 15 mai 2009 şi 5 iunie 2009,
pronunţate în dosarele nr. 6.509/111/2008, nr. 6.592/111/2008, nr.
6.567/111/2008, nr. 594/111/2008, nr. 4.601/111/2008, nr. 6.597/111/2008, nr.
6.595/111/2008, nr. 6.564/111/2009, nr. 471/111/2008, nr. 6.558/111/2008, nr.
6.589/111/2008, nr. 6.526/111/2008, nr. 6.520/111/2008, nr. 6.393/111/2008, nr.
6.527/111/2008, nr. 6.510/111/2008, nr. 6.540/111/2008, nr. 6.339/111/2008, nr.
6.536/111/2008, nr. 593/111/2008 şi nr. 6.171/111 /2008, Tribunalul
Bihor - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu
excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 298 alin.
(2) ultima liniuţă din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii.
In toate aceste dosare, excepţia a fost
ridicată de Societatea Comercială „Petrom" S.A. din
Bucureşti cu prilejul soluţionării unor acţiuni civile
având ca obiect drepturi băneşti.
In motivarea excepţiei de
neconstituţionalitate autorul acesteia
susţine, în esenţă, că art. 298 alin. (2) ultima
liniuţă din Codul muncii, care prevede că orice dispoziţie
contrară acestui act normativ se abrogă, este contrar
dispoziţiilor art. 1 alin. (4) şi (5), art. 73 alin. (3) lit. p)
şi art. 79 alin. (1) din Constituţie, precum şi prevederilor
art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a
libertăţilor fundamentale. Astfel, consideră că textul de
lege criticat, prin formularea sa imprecisă, poate ridica dificultăţi
de interpretare şi aplicare a legii. In acest sens, autorul face referire
la normele procedurale aplicabile în speţele sale, care au ca obiect
conflicte de muncă, arătând că art. 298 alin. (2) ultima
liniuţă din Codul muncii nu este în măsură să clarifice
care dintre acestea urmează să se aplice. Astfel, arată că
prevederile art. 72 din Legea nr. 168/1999 privind soluţionarea
conflictelor de muncă sunt diferite de cele ale art. 284 din Codul muncii,
care reglementează aceeaşi materie, respectiv instanţa competentă
să soluţioneze aceste conflicte. Cu toate că, din perspectiva
principiilor de aplicare a legii în timp, în speţă ar trebui să
fie incidente reglementările mai noi, respectiv cele ale Codului muncii,
caracterul special pe care îl are Legea nr. 168/1999 faţă de dreptul
comun în materie, reglementat de Codul muncii, poate conduce la o concluzie
contrară, potrivit căreia incidente ar fi dispoziţiile legii
speciale. Toate aceste argumente sprijină concluzia pe care autorul
excepţiei o consideră esenţială pentru motivarea sa, anume
că prevederile art. 298 alin. (2) ultima liniuţă din Codul
muncii încalcă principiul efectivităţii juridice, consacrat de
Curtea Europeană a Drepturilor Omului. Acest principiu presupune că
legiuitorul are obligaţia de a asigura adoptarea unor dispoziţii
legale eficiente care să fie coerente (Cauza Unedic contra Franţei-2008),
să evite paralelismul legislativ (Cauza Katz contra României-2009),
să aibă vocaţia de a respecta drepturile şi
libertăţile fundamentale ale cetăţenilor şi să
aibă o aplicabilitate practică uniformă, pentru a se evita
ojurisprudenţă neuniformă (Cauza Santo Pinto contra
Portugaliei-2008). In plus faţă de acestea, autorul
excepţiei aminteşte că, prin dispoziţiile art. 62 alin. (1)
şi art. 63 alin. (3) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică
legislativă pentru elaborarea actelor normative, legiuitorul a impus cu
caracter imperativ abrogarea expresă directă, excluzând, prin urmare,
abrogarea implicită. Acest mod de abordare a fost determinat atât pentru a
asigura coerenţa sistemului legislativ, cât şi pentru a asigura
eficacitatea principiului separaţiei puterilor în stat, întrucât nu
permite judecătorului să legifereze expres unde legiuitorul a
tăcut, respectiv să constate abrogarea, deşi legiuitorul nu a făcut-o.
Nerespectarea prevederilor Legii nr. 24/2000 prin reglementarea unei norme care
are un efect abrogator implicit, precum textul de lege criticat, are
semnificaţia încălcării art. 1 alin. (5) din Constituţie
care prevede obligativitatea respectării Constituţiei şi a
legilor, obligaţie căreia trebuie să se supună inclusiv
Parlamentul, întrucât textul constituţional nu face nicio distincţie
cu privire la destinatarii normei.
Tribunalul Galaţi - Secţia civilă,
Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VII-a civilă şi pentru
cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, Curtea de
Apel Cluj - Secţia civilă, de muncă şi asigurări
sociale, pentru minori şi familie şi Tribunalul Bihor - Secţia
civilă consideră că prevederile de
lege criticate nu contravin dispoziţiilor constituţionale invocate de
autorul excepţiei.
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1)
din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate
preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului,
precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de
vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Preşedinţii celor două Camere ale
Parlamentului, Guvernul şi Avocatul
Poporului nu au comunicat punctele de vedere cu privire la excepţia de
neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite
de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de
lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi
Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională este competentă,
potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum
şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr.
47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate
cu care a fost sesizată.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate
îl constituie prevederile art. 298 alin. (2) ultima liniuţă din Legea
nr. 53/2003-Codul muncii, publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 72 din 5 februarie 2003, dispoziţii potrivit cărora „Pe
data intrării în vigoare a prezentului cod se abrogă: [...]- orice
alte dispoziţii contrare."
Autorul excepţiei consideră că textul de
lege criticat este contrar următoarelor texte din Constituţie: art. 1
alin. (4) şi (5) care consacră principiul separaţiei şi
echilibrului puterilor în stat şi obligaţia respectării
Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor, art. 73 alin. (3)
lit. p) care stabileşte domeniul de reglementare al legii şi art. 79
alin. (1) referitor la atribuţiile Consiliului Legislativ. De asemenea,
consideră că este încălcat şi art. 6 din Convenţia
pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor
fundamentale privind dreptul la un proces echitabil.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate a
prevederilor art. 298 alin. (2) ultima liniuţă din Codul muncii,
Curtea constată că a mai examinat aceleaşi critici, formulate de
acelaşi autor, şi cu alte prilejuri. In acest sens, poate fi
amintită Decizia nr. 1.016 din 7 iulie 2009, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 567 din 14 august 2009, prin care Curtea a
respins ca fiind inadmisibilă critica de neconstituţionalitate a
textului de lege amintit, întrucât aspectele invocate de autorul excepţiei
puneau în discuţie probleme de aplicare a legii şi de legiferare,
care nu intră în competenţa instanţei de contencios
constituţional.
Intrucât nu au intervenit elemente noi, de natură
să justifice reconsiderarea jurisprudenţei în materie a Curţii
Constituţionale, soluţia şi considerentele deciziei amintite
îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi
al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr.
47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge, ca fiind inadmisibilă, excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 298 alin. (2) ultima
liniuţă din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, excepţie
ridicată de Societatea Comercială „Petrom" - S.A. din
Bucureşti în Dosarul nr. 178/121/2009 al Tribunalului Galaţi -
Secţia civilă, în dosarele nr. 2.731/87/2008, nr. 3.310.1/87/2007,
nr. 1.874/87/2008, nr. 2.458.1/87/2007, nr. 3.584/87/2008, nr. 3.464/87/2008,
nr. 3.621/87/2008, nr. 2.926/87/2008, nr. 3.698/87/2008, nr. 3.315/87/2008, nr.
3.882/87/2008, nr. 2.357/87/2008, nr. 3.910/87/2008, nr. 3.888/87/2008, nr.
2.595/87/2008 şi nr. 3.955/87/2007 ale Curţii de Apel Bucureşti
- Secţia a VII-a civilă şi pentru cauze privind conflicte de
muncă şi asigurări sociale, în dosarele nr. 6.084/100/2008, nr.
6.407/100/2008, nr. 6.165/100/2008 şi nr. 6.081/100/2008 ale Curţii
de Apel Cluj - Secţia civilă, de muncă şi asigurări
sociale, pentru minori si familie si în dosarele nr. 6.509/111/2008, nr.'
6.592/111/2008, nr. 6.567/111/2008, nr. 594/111/2008, nr. 4.601/111/2008, nr.
6.597/111/2008, nr. 6.595/111/2008, nr. 6.564/111/2009, nr. 471/111/2008, nr.
6.558/111/2008, nr. 6.589/111/2008, nr. 6.526/111/2008, nr. 6.520/111/2008, nr.
6.393/111/2008, nr. 6.527/111/2008, nr. 6.510/111/2008, nr. 6.540/111/2008, nr.
6.339/111/2008, nr. 6.536/111/2008, nr. 593/111/2008 şi 6.171/111/2008 ale
Tribunalului Bihor - Secţia civilă.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică
din data de 26 ianuarie 2010.
PREŞEDINTE,
ACSINTE GASPAR
Magistrat-asistent,
Patricia Marilena Ionea