DECIZIE Nr. 87
din 5 februarie 2008
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art.268 alin. (2) din Legea nr. 53/2003 -
Codul muncii
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 153 din 28 februarie 2008
Ioan Vida -
preşedinte
Nicolae Cochinescu
-judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar
-judecător
Ion Predescu
-judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader
-judecător
Augustin Zegrean -judecător
Simona Ricu -
procuror
Mihai Paul Cotta -
magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea
excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 268 alin. (2) din Legea
nr. 53/2003 - Codul muncii, excepţie ridicată de Societatea Comercială „RC
International" - S.R.L. în Dosarul nr. 1.481/63/2006 al Curţii de Apel
Craiova - Secţia conflicte de muncă.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, ca neîntemeiată. Se arată că,
în acest sens, Curtea s-a mai pronunţat prin mai multe decizii, iar în cauză nu
au intervenit elemente noi care să determine modificarea acestei jurisprudenţe.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine
următoarele:
Prin Incheierea din 19
octombrie 2007, pronunţată în Dosarul nr. 1.481/63/2006, Curtea de Apel
Craiova - Secţia conflicte de muncă a sesizat Curtea Constituţională cu
excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 268 alin. (2) din Legea
nr. 53/2003 - Codul muncii, excepţie ridicată de Societatea Comercială „RC International" -
SRL în cauza ce are ca obiect judecarea recursului declarat împotriva unei
sentinţe prin care s-a admis contestaţia la decizia de desfacere a contractului
de muncă.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că dispoziţiile art. 268 alin. (2) din
Codul muncii contravin prevederilor art. 16, 20 şi 21 din Constituţie, precum
şi ale art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a
libertăţilor fundamentale, fiind o reglementare excesivă, în contradicţie cu
art. 61 din cod. Astfel, prin conţinutul textelor art. 61 şi art. 268 alin. (2)
din Codul muncii, legiuitorul a instituit reguli diferite, creând premisa
încălcării principiului previzibilităţii normei de drept.
Se mai arată că art. 268 alin. (2) din Legea nr. 53/2003,
în conformitate cu care lipsa menţiunilor din decizia de sancţionare constituie
motiv de nulitate absolută a deciziei, este neconstituţional, deoarece
contractul de muncă fiind de natură convenţională, sancţiunea prevăzută nu
poate fi nulitate absolută, ci, eventual, nulitate relativă.
In consecinţă, autorul excepţiei consideră că, prin
modalitatea de reglementare, legiuitorul a creat un regim discriminatoriu,
excesiv şi ambiguu, împotriva angajatorului.
Curtea de Apel Craiova - Secţia conflicte de muncă apreciază că excepţia ridicată este neîntemeiată, întrucât
criticile susţinute nu relevă un conflict real cu dispoziţiile constituţionale
invocate de autorul excepţiei.
Potrivit prevederilor art. 30
alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată
preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului
Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalitate.
Guvernul apreciază că
excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Se arată că textul de lege
criticat are ca scop asigurarea stabilităţii raporturilor de muncă şi a
desfăşurării acestora în condiţii de normalitate.
Avocatul Poporului consideră
că dispoziţiile art. 268 alin. (2) din Codul muncii sunt constituţionale,
acestea urmărind să asigure stabilitatea raporturilor de muncă şi apărarea
intereselor legitime atât ale salariaţilor, cât şi pe cele ale angajatorilor,
fără a institui niciun fel de discriminare.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere
ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de
judecatorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile
Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei îl constituie dispoziţiile art. 268
alin. (2) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, publicată în Monitorul Oficial
al României, Partea I, nr. 72
din 5 februarie 2003, dispoziţii care prevăd următoarele: „(2) Sub
sancţiunea nulităţii absolute, în decizie se cuprind în mod obligatoriu:
a) descrierea faptei care constituie abatere
disciplinară;
b) precizarea prevederilor din statutul de personal,
regulamentul intern sau contractul colectiv de muncă aplicabil, care au fost
încălcate de salariat;
c) motivele pentru care au fost înlăturate apărările
formulate de salariat în timpul cercetării disciplinare prealabile sau motivele
pentru care, în condiţiile prevăzute la art. 267 alin. (3), nu a fost efectuată
cercetarea;
d) temeiul de drept în baza căruia sancţiunea
disciplinară se aplică;
e) termenul în care sancţiunea poate fi contestată;
f) instanţa
competentă la care sancţiunea poate fi contestată."
Autorul excepţiei susţine că aceste prevederi legale
încalcă dispoziţiile constituţionale ale art. 16 privind egalitatea în drepturi
şi art. 21 privind accesul liber la justiţie. Totodată, sunt invocate şi
dispoziţiile art. 20 din Constituţie referitoare la tratatele internaţionale
privind drepturile omului, cu trimitere la art. 6 din Convenţia pentru apărarea
drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată următoarele:
Dispoziţiile art. 268 alin. (2) din Codul muncii
prevede obligaţia angajatorului de a înscrie, sub sancţiunea nulităţii
absolute, anumite date în decizia prin care dispune aplicarea unei sancţiuni
disciplinare, fără ca prin aceasta să fie încălcat dreptul persoanei interesate
de a avea acces liber la justiţie. Acest drept fundamental poate fi exercitat
în condiţiile legii. Aşadar, persoana care accede la o activitate economică şi
utilizează forţă de muncă salarială, precum şi celelalte persoane care se află
în relaţii de muncă cu aceasta, au obligaţia să respecte, sub toate aspectele,
reglementările legale referitoare la încheierea, executarea şi încetarea
contractelor individuale de muncă.
In ceea ce priveşte critica autorului excepţiei prin
invocarea dreptului la un proces echitabil, consacrat de art. 21 alin. (3) din
Constituţie, precum şi de art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor
omului şi a libertăţilor fundamentale, Curtea reţine că este neîntemeiată.
Dreptul constituţional invocat se realizează prin posibilitatea asigurată de
către legiuitor părţilor de a folosi toate regulile şi garanţiile procesuale în
vederea apărării şi realizării intereselor lor legitime, însă această critică
nu are nicio legătură cu cerinţele legale privind forma şi conţinutul actelor de
dispoziţie ale angajatorului, astfel cum sunt prevăzute de textul legal criticat. Totodată, sancţiunea
nulităţii absolute, care intervine în cazul omisiunii unuia dintre elementele
obligatorii pe care trebuie să le cuprindă decizia de sancţionare, nu este de
natură convenţională, cum susţine autorul excepţiei, ci legală, deoarece a fost
prevăzută de legiuitor cu scopul de a proteja interesele salariatului împotriva
eventualelor abuzuri ale angajatorului cu care se află în raporturi de
subordonare.
Referitor la modalitatea de reglementare a art. 268
alin. (2) din Codul muncii, precum şi raportarea de către autorul excepţiei a
acestui text la art. 61 din acelaşi cod cu scopul constatării contrarietătii
lor, Curtea reţine că acestea constituie aspecte de legiferare, care nu intră
în competenţa Curţii Constituţionale, condiţiile impuse de conţinutul normei
juridice fiind reglementate de
Parlament, unica autoritate legiuitoare a ţării, conform art. 61 alin. (1) din
Constituţie.
In legătură cu celelalte critici, Curtea reţine că prin
Decizia nr. 319 din 29 martie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 292 din 3 mai 2007, dar şi prin alte decizii, a fost respinsă
excepţia de neconstituţionalitate a art. 268 din Codul muncii, constatând că nu
sunt încălcate dispoziţiile art. 16 din Constituţie.
Intrucât în cauza de faţă nu au fost aduse elemente noi
de natură să reconsidere jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie, atât
soluţia, cât şi considerentele acestei decizii îşi menţin valabilitatea şi în
prezenta cauză.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit.
d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11
alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr.
47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 268 alin. (2) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, excepţie
ridicată de Societatea Comercială „RC International" - S.R.L. în Dosarul
nr. 1.481/63/2006 al Curţii de Apel Craiova - Secţia conflicte de muncă.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 5 februarie
2008.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Mihai Paul Cotta