Decizia Nr.863 din 18.12.2018

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan-Sorin-Daniel-Chiriazi.1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 660 alin. (2) din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Biroul Individual Notarial Nicolae Cauţinuc în Dosarul nr. 1.760/212/2016 al Tribunalului Constanţa - Secţia a II-a civilă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 238D/2017.2. La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de citare este legal îndeplinită.3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate. În acest sens, arată că dispoziţiile legale criticate au mai fost analizate din perspectiva unor critici identice formulate de acelaşi autor ca în prezenta cauză, Curtea respingând excepţia de neconstituţionalitate prin Decizia nr. 87 din 28 februarie 2017. Solicită menţinerea jurisprudenţei.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:4. Prin Încheierea din 15 decembrie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 1.760/212/2016, Tribunalul Constanţa - Secţia a II-a civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 660 alin. (2) din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Biroul Individual Notarial Nicolae Cauţinuc într-o cauză având ca obiect soluţionarea apelului formulat împotriva unei încheieri prin care i s-a aplicat o amendă judiciară, în temeiul art. 660 alin. (2) din Codul de procedură civilă.5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că textul legal criticat este susceptibil de a genera nenumărate şi imprevizibile abuzuri. Astfel, sintagmele „orice alte persoane fizice sau persoane juridice", „de îndată", „apreciate de executorul judecătoresc ca fiind necesare realizării executării silite" sau „chiar dacă prin legi speciale se dispune altfel", prin imprecizia şi impredictibilitatea interpretării lor, pot conduce la o aplicare defectuoasă a legii, putând crea prejudicii unor persoane care au un rol incidental în executarea silită, deoarece aprecierea executorului judecătoresc nu poate fi cenzurată de nicio instanţă. Cea mai criticabilă, sub aspectul constituţionalităţii ei, este sintagma „chiar dacă prin legi speciale se dispune altfel", nefiind clar la care anume legi speciale s-ar referi şi nici ce prevederi din aceste legi ar avea în vedere. O posibilă interpretare a sintagmei este că aceasta se referă doar la obligativitatea comunicării codului numeric personal al persoanei supuse executării silite, cu alte cuvinte la dezlegarea operatorilor de date cu caracter personal de obligaţia de a păstra secretul codului numeric personal al persoanei supuse executării silite, obligaţie prevăzută în legi speciale. Chiar şi sintagma „în copie", referitoare la documentele ce trebuie comunicate executorului judecătoresc, a cunoscut interpretarea abuzivă de a fi echivalentă cu expresia „în copie legalizată".6. Faţă de formulările neclare, imprecise şi susceptibile de interpretări diverse ale dispoziţiilor legale în cauză, autorul excepţiei consideră că acestea nu corespund standardelor de calitate a legii drept garanţie a principiului legalităţii, prevăzut în art. 7 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi în art. 1 alin. (5) din Constituţie.7. Mai mult, în opinia autorului, dispoziţiile art. 660 alin. (2) teza întâi din Codul de procedură civilă sunt criticabile din perspectiva respectării Legii fundamentale, subordonând practic executorului judecătoresc, în faza executării silite a unui proces, alte categorii de profesionişti ai dreptului, cum ar fi avocaţii, consilierii juridici sau notarii publici. Astfel, toate cele trei categorii de jurişti menţionate au ca principal călăuzitor al profesiei lor obligaţia de a păstra secretul profesional, principiu care pare a fi înfrânt în mod categoric în textul legal criticat, prin sintagma finală „chiar dacă prin legi speciale se dispune altfel". Consideră că această sintagmă este lipsită de claritate, precizie şi previzibilitate, nepermiţând subiecţilor să înţeleagă dacă prevederile legale privind obligaţia de a păstra secretul profesional ce revine avocaţilor, consilierilor juridici sau notarilor publici mai subzistă în faza executării silite a unui proces sau aceştia sunt total derobaţi de obligaţia de confidenţialitate şi trebuie să dea tot concursul executorului judecătoresc în executarea silită a propriilor clienţi. În raport cu Codul de procedură civilă, atât Legea nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, cât şi Legea nr. 514/2003 privind organizarea şi exercitarea profesiei de consilier juridic, precum şi Legea notarilor publici şi a activităţii notariale nr. 36/1995 pot fi considerate drept legi speciale. Prin legile în cauză se materializează unele drepturi constituţionale ale cetăţenilor, astfel că aceste legi speciale nu sunt mai puţin importante decât legea generală (Codul de procedură civilă) în ocrotirea şi garantarea unor drepturi şi aplicarea unor principii juridice.8. În ceea ce priveşte dreptul la un proces echitabil, inclusiv în faza executării silite, acesta este recunoscut de Codul de procedură civilă la art. 6 alin. (2), dar pare a fi contrazis de dispoziţiile art. 660 alin. (2) din acelaşi cod, care stabilesc obligativitatea oricăror persoane fizice sau persoane juridice de a comunica, de îndată, în copie, documentele, precum şi, în scris, datele şi informaţiile apreciate de executorul judecătoresc ca fiind necesare realizării executării silite, prin aceste persoane putându-se înţelege inclusiv apărătorii legali ai debitorului executat silit, avocaţi sau consilieri juridici.9. De asemenea, dacă, potrivit art. 317 alin. (1) din Codul de procedură civilă, printre persoanele scutite de a depune mărturie sunt: „slujitorii cultelor, medicii, farmaciştii, avocaţii, notarii publici, executorii judecătoreşti, mediatorii, moaşele şi asistenţii medicali şi orice alţi profesionişti cărora legea le impune să păstreze secretul de serviciu sau secretul profesional cu privire la faptele de care au luat cunoştinţă în cadrul serviciului ori în exercitarea profesiei lor, chiar şi după încetarea activităţii lor", astfel că în faza de judecată a cauzei operează obligativitatea păstrării secretului profesional, conform art. 660 alin. (2) din acelaşi cod, în faza de executare silită, această obligaţie dispare.10. Autorul excepţiei de neconstituţionalitate mai susţine că sintagma „chiar dacă prin legi speciale se dispune altfel" din finalul art. 660 alin. (2) teza întâi poate fi interpretată în sensul că notarul ar fi obligat nu numai să-i comunice executorului judecătoresc în copie documentele solicitate, dar şi să procedeze la legalizarea acestora fără a respecta cerinţele legii privind legalizarea de copii. Aceasta, deoarece cerinţa confruntării copiei cu originalul este prevăzută doar într-o lege specială, care nu se mai aplică, potrivit sintagmei criticate, copia legalizată fiind un document apreciat de executorul judecătoresc ca necesar executării silite. Or, dacă nu se mai aplică în acest caz legea specială, înseamnă că nu se mai aplică legea, în general. Consideră că prin simplul fapt că poate genera asemenea interpretări abuzive, art. 660 alin. (2) din Codul de procedură civilă încalcă prevederile art. 1 alin. (3) şi (5) din Constituţie.11. Tribunalul Constanţa - Secţia a II-a civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Executorul judecătoresc, în calitatea sa de agent al statului, beneficiază de o serie de instrumente puse la dispoziţie de legiuitor pentru a-şi putea îndeplini atribuţiile, constând în obţinerea de informaţii relevante desfăşurării executării silite.12. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.13. Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.14. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:15. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.16. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintă dispoziţiile art. 660 alin. (2) din Codul de procedură civilă, care au următorul cuprins: „(2) De asemenea, la cererea executorului judecătoresc, instituţiile publice, instituţiile de credit şi orice alte persoane fizice sau persoane juridice sunt obligate să îi comunice, de îndată, în copie, documentele, precum şi, în scris, datele şi informaţiile apreciate de executorul judecătoresc ca fiind necesare realizării executării silite, inclusiv codul numeric personal al persoanei supuse executării silite, chiar dacă prin legi speciale se dispune altfel. Tot astfel, organele fiscale sunt obligate să comunice, în aceleaşi condiţii, datele şi informaţiile pe care le administrează potrivit legii. La cererea executorului judecătoresc sau a părţii interesate, instanţa de executare poate lua măsurile prevăzute la art. 187 alin. (1) pct. 2 lit. f) şi la art. 189."17. În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 1 alin. (3) şi (5) referitoare la statul de drept şi cerinţele de calitate a legii, art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil (inclusiv în faza executării silite), art. 24 alin. (1) referitoare la dreptul la apărare şi în art. 44 alin. (1) privind garantarea dreptului de proprietate.18. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că dispoziţiile legale criticate au mai făcut obiect al controlului de constituţionalitate prin raportare la critici identice formulate de acelaşi autor ca şi în prezenta cauză. Astfel, prin Decizia nr. 87 din 28 februarie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 395 din 25 mai 2017, Curtea a constatat constituţionalitatea dispoziţiilor legale criticate şi a reţinut, în esenţă, că mijloacele de informare puse la dispoziţia executorului judecătoresc descurajează eventualele încercări ale debitorilor de a ascunde sau sustrage de la executare elemente de patrimoniu care ar putea fi urmărite silit, dispoziţia legală criticată având ca scop prevenirea situaţiilor în care terţii care deţin documente apreciate de către executorul judecătoresc ca fiind utile cauzei refuză să le transmită acestuia, prevalându-se de secretul profesional.19. Referitor la faptul că obligaţia menţionată există „chiar dacă prin legi speciale se dispune altfel" Curtea a constatat că norma cu caracter general în materia executării silite cuprinsă în Codul de procedură civilă înlătură normele cu conţinut diferit din legile speciale. Părţile unui raport juridic/profesioniştii sunt ţinute/ţinuţi în continuare să respecte obligaţiile calificate drept secret profesional, însă, în măsura în care aceste informaţii sunt necesare punerii în executare a unei hotărâri judecătoreşti, furnizarea lor către organul abilitat de lege să efectueze această operaţiune este obligatorie. Secretul profesional nu poate fi invocat în opoziţie cu o autoritate învestită de stat cu puterea de a executa dispoziţiile cuprinse în titlul executoriu, autoritate care este ţinută la rândul său de respectarea normelor legale referitoare la secretul profesional şi la folosirea datelor obţinute exclusiv în scopul prevăzut de lege.20. În ceea ce priveşte critica dispoziţiilor art. 660 alin. (2) teza întâi din Codul de procedură civilă din perspectiva subordonării altor categorii de profesionişti ai dreptului executorului judecătoresc, în faza executării silite a procesului civil, Curtea a reţinut că, drept urmare a Deciziei nr. 895 din 17 decembrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 84 din 4 februarie 2016, şi Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 1/2016 pentru modificarea Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, precum şi a unor acte normative conexe, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 85 din 4 februarie 2010, instanţele judecătoreşti au devenit competente să încuviinţeze executarea silită. Neîndeplinirea obligaţiei prevăzute de lege de către terţii menţionaţi de norma criticată este constatată tot de instanţa judecătorească sesizată de executorul judecătoresc sau de partea interesată în scopul aplicării unei amenzi. Cu acest prilej, instanţa face o analiză a motivelor care au stat la baza solicitării informaţiilor, datelor sau documentelor şi, dacă apreciază că acestea sunt necesare realizării executării silite, dispune plata unei despăgubiri sau amendarea terţului care nu şi-a îndeplinit obligaţia prevăzută de lege. Încheierea pronunţată are caracter executoriu, iar împotriva ei se va putea face numai cerere de reexaminare, în condiţiile art. 191 din Codul de procedură civilă.21. Astfel, dispoziţiile criticate asigură suficiente garanţii dreptului la un proces echitabil consacrat de art. 21 alin. (3) din Constituţie şi, implicit, dreptului de proprietate privată a cărui încălcare nu numai că nu poate fi reţinută, ci, dimpotrivă, cunoaşte o valorizare efectivă pe calea unei proceduri execuţionale întemeiate pe norme riguroase şi eficiente. Pentru aceleaşi argumente, nici critica raportată la prevederile art. 1 alin. (5) din Constituţie, referitoare la lipsa de claritate şi previzibilitate a textului de lege, nu este întemeiată, din analiza acestuia rezultând fără echivoc că norma cu caracter general în materia executării silite cuprinsă în Codul de procedură civilă înlătură de la aplicare orice normă cu conţinut diferit din legile speciale.22. În ceea ce priveşte criticile referitoare la lipsa de claritate a normei, care ar crea, în opinia autorului excepţiei, obligaţia notarului de a comunica executorului judecătoresc nu numai copii ale documentelor solicitate, dar şi legalizarea acestora, în afara cadrului legal în materie, Curtea a apreciat că acestea vizează aspecte ce ţin de interpretarea şi aplicarea normei de către organele abilitate, respectiv de către instanţa judecătorească, singura competentă să se pronunţe cu privire la aceste chestiuni.23. Întrucât nu au apărut elemente noi, de natură a schimba jurisprudenţa Curţii, considerentele şi soluţia deciziei amintite îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.24. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Biroul Individual Notarial Nicolae Cauţinuc în Dosarul nr. 1.760/212/2016 al Tribunalului Constanţa - Secţia a II-a civilă şi constată că dispoziţiile art. 660 alin. (2) din Codul de procedură civilă sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.Definitivă şi general obligatorie.Decizia se comunică Tribunalului Constanţa - Secţia a II-a civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunţată în şedinţa din data de 18 decembrie 2018.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALEprof. univ. dr. VALER DORNEANUMagistrat-asistent,Andreea Costin