DECIZIE Nr. 86
din 20 ianuarie 2009
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a prevederilor art. 21 alin. (2) lit. f) si alin. (3),
art. 23 alin. (3), art. 24 alin. (1) si art. 33 din Ordonanta Guvernului nr.
26/2000 cu privire la asociatii si fundatii
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 215 din 3 aprilie 2009
Ioan Vida -
preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu
-judecător
Ion Predescu
-judecător
Tudorel Toader -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Ion Tiucă -
procuror
Maria Bratu -
magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 21 alin. (2) lit. f) şi alin. (3),
art. 23 alin. (3), art. 24 alin. (1) şi art. 33 din Ordonanţa Guvernului nr.
26/2000 cu privire la asociaţii şi fundaţii, excepţie ridicată de Gheorghe
Contras în Dosarul nr. 1.728/318/2008 al Judecătoriei Târgu Jiu.
La apelul nominal lipsesc
părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Cauza se află în stare de judecată.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere
ca neîntemeiată a excepţiei de neconstituţionalitate, arătând că prevederile de
lege criticate nu contravin dispoziţiilor constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată
următoarele:
Prin Incheierea din 4 iunie 2008, pronunţată în Dosarul
nr. 1.728/318/2008, Judecătoria Târgu Jiu a sesizat Curtea Constituţională
cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 21 alin. (2) lit. f)
şi alin. (3), art. 23 alin. (3), art. 24 alin. (1) şi art. 33 din Ordonanţa
Guvernului nr. 26/2000 cu privire la asociaţii şi fundaţii, excepţie
ridicată de Gheorghe Contras.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că prevederile de lege
criticate sunt neconstituţionale, întrucât cererea de anulare a hotărârii
adunării generale privind modificarea actului constitutiv şi a statutului,
precum şi a sediului asociaţiei se soluţionează în camera de consiliu a
judecătoriei în circumscripţia căreia asociaţia îşi are sediul, iar hotărârea
instanţei este supusă numai recursului. In aceste condiţii, posibilitatea
administrării probelor este limitată în comparaţie cu o acţiune în anulare
introdusă pe calea dreptului comun. De altfel, însăşi menţiunea că hotărârea
instanţei este supusă numai recursului, fără a se preciza care sunt termenul de
recurs şi modalitatea de exercitare a acestuia, creează confuzii, având în
vedere că normele juridice trebuie să fie clare şi nu eliptice.
Judecătoria Târgu Jiu consideră
că textele de lege criticate nu contravin normelor constituţionale.
Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor
celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru
a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului consideră
că prevederile de lege criticate sunt constituţionale. In acest sens, arată că
legiuitorul poate institui în considerarea unor situaţii deosebite reguli
speciale de procedură, precum şi modalităţile de exercitare a drepturilor
procedurale.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi
Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere
asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile
procurorului, prevederile de lege criticate, raportate la dispoziţiile
Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie prevederile art. 21 alin. (2) lit. f) şi alin. (3), art. 23 alin.
(3), art. 24 alin. (1) şi art. 33 din Ordonanţa Guvernului nr. 26/2000 cu
privire la asociaţii şi fundaţii, publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 39 din 31 ianuarie
2000, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 246/2005, publicată
în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 656 din 25 iulie 2005, care au următoarea redactare:
- Art. 21 alin. (2) lit. f) şi alin. (3): „Competenţa
adunării generale cuprinde:
[...]
f) modificarea actului constitutiv şi a statutului;
(3) Schimbarea sediului poate fi hotărâtă de către consiliul director, dacă
această atribuţie este prevăzută expres în statut.";
- Art. 23 alin. (3): „Cererea
de anulare se soluţionează în camera de consiliu de către judecătoria în
circumscripţia căreia asociaţia îşi are sediul. Hotărârea instanţei este supusă
numai recursului.";
- Art. 24 alin. (1): „Consiliul
director asigură punerea în executare a hotărârilor adunării generale. El poate
fi alcătuit şi din persoane din afara asociaţiei, în limita a cel mult o
pătrime din componenţa sa.";
- Art. 33: (1) Modificarea
actului constitutiv sau a statutului asociaţiei se face prin înscrierea
modificării în Registrul asociaţiilor şi fundaţiilor aflat la grefa
judecătoriei în a cărei circumscripţie teritorială îşi are sediul asociaţia, cu
aplicarea corespunzătoare a prevederilor art. 8-12.
(2)Cererea de înscriere a modificării va fi însoţită
de hotărârea adunării generale, iar în cazul modificării sediului, de hotărârea
consiliului director.
(3)Despre schimbarea sediului se va face menţiune,
dacă este cazul, atât în Registrul asociaţiilor şi fundaţiilor aflat la grefa
judecătoriei vechiului sediu, cât şi în cel aflat la grefa judecătoriei noului
sediu. In acest scop, o copie a încheierii prin care s-a dispus schimbarea
sediului va fi comunicată din oficiu judecătoriei în circumscripţia căreia
asociaţia urmează să-şi aibă noul sediu."
Textele constituţionale
invocate ca fiind încălcate sunt cele ale art. 21 privind accesul liber la
justiţie, art. 31 privind dreptul la informaţie, art. 40 privind dreptul de
asociere şi art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor
libertăţi.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
reţine următoarele:
In legătură cu încălcarea art. 21 din Constituţie, în
jurisprudenţa sa anterioară Curtea Constituţională a examinat dacă liberul
acces la justiţie este compatibil cu instituirea unor proceduri speciale,
inclusiv în ceea ce priveşte exercitarea căilor de atac. Astfel, prin Decizia
Plenului nr. 1 din 8 februarie 1994, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 69 din
16 martie 1994, Curtea Constituţională a statuat că liberul acces la justiţie
presupune accesul la mijloacele procedurale prin care justiţia se înfăptuieşte.
Instituirea regulilor de desfăşurare a procesului în faţa instanţelor
judecătoreşti este de competenţa exclusivă a legiuitorului. Această soluţie
decurge din dispoziţiile constituţionale ale art. 126 alin. (3), potrivit
cărora „Competenţa instanţelor judecătoreşti şi procedura de judecată sunt
prevăzute numai prin lege", precum şi din cele ale art. 129, în
conformitate cu care, „Impotriva hotărârilor judecătoreşti, părţile
interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condiţiile
legii".
De asemenea, Curtea a statuat că semnificaţia art. 21
alin. (2) din Constituţie, potrivit căruia accesul la justiţie nu poate fi îngrădit prin lege, este aceea că nu
se poate exclude de la exerciţiul drepturilor procesuale pe care Ie-a stabilit
nicio categorie sau grup social. Legiuitorul însă poate institui, în
considerarea unor situaţii deosebite, reguli speciale de procedură, precum şi
modalităţi de exercitare a drepturilor procedurale, astfel încât accesul liber
la justiţie nu înseamnă accesul, în toate cazurile, la toate structurile
judecătoreşti şi la toate căile de atac. In acest sens Curtea Constituţională
s-a pronunţat prin Decizia nr. 92 din 11 septembrie 1996, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 297 din 20
noiembrie 1996.
Aceste considerente reţinute de Curte în deciziile
menţionate sunt pe deplin valabile şi în cauza de faţă.
In ceea ce priveşte critica referitoare la încălcarea
art. 40 din Constituţie, Curtea constată, de asemenea, că nu poate fi reţinută.
Acest text constituţional consacră un drept fundamental cu caracter
social-politic, şi anume posibilitatea cetăţenilor de a se asocia în mod liber
în partide sau formaţiuni politice, în sindicate, în patronate sau în alte
forme de organizare, în scopul de a lua parte la diverse activităţi politice,
sociale, culturale şi altele asemenea. Aşa cum a reţinut însă Curtea
Constituţională în jurisprudenţa sa, ca de exemplu în Decizia nr. 168 din 28
octombrie 1999, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 85 din 24 februarie 2000, „în
anumite situaţii legiuitorul poate institui forme speciale de asociere ce
urmăresc salvgardarea unor interese de ordin general şi care, în perspectiva
scopurilor pe care le urmăresc, nu reprezintă, în realitate, modalităţi
înscrise în conceptul de liberă asociere, astfel cum acesta este conturat prin
prevederile [...] art. 37 din Constituţie" [devenit art. 40].
Din această perspectivă, Curtea constată că prevederile
de lege criticate referitoare la modificarea actului constitutiv şi a
statutului asociaţiei sau fundaţiei reprezintă tocmai o modalitate prin care
legiuitorul a înţeles să garanteze dreptul cetăţenilor de a se asocia liber în
diverse forme de asociere, astfel că nu poate fi reţinută nici critica privind
încălcarea art. 53 din Constituţie.
In ceea ce priveşte invocarea încălcării art. 31 din
Constituţie, referitor la dreptul la informaţie, Curtea constată că acest text
constituţional nu este incident în cauză.
Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146
lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
prevederilor art. 21 alin. (2) lit. f) şi alin. (3), art. 23 alin. (3), art. 24
alin. (1) şi art. 33 din Ordonanţa Guvernului nr. 26/2000 cu privire la
asociaţii şi fundaţii, excepţie ridicată de Gheorghe Contras în Dosarul nr.
1.728/318/2008 al Judecătoriei Târgu Jiu.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 20 ianuarie
2009.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Maria Bratu