DECIZIE Nr.
850 din 9 octombrie 2007
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 90 alin. 2 si art. 214 alin. 1 lit.
a) si alin. 5 din Codul de procedura penala
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 774 din 15 noiembrie 2007
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Ninosu -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin
Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Iuliana Nedelcu - procuror
Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 90 alin. 2 şi art. 214 alin. 1 lit.
a) şi alin. 5 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Dragoş
Colţimiucîn Dosarul nr. 2.115/P/2006 al Curţii de Apel Oradea-Secţia penală şi
pentru cauze cu minori şi de Ovidiu Tisa în Dosarul nr. 1.056/296/2006 al
Judecătoriei Satu Mare.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Curtea, având în vedere că excepţiile de
neconstituţionalitate ridicate în dosarele nr. 427D/2007 şi nr. 938D/2007 au
conţinut identic, pune în discuţie, din oficiu, problema conexării cauzelor.
Reprezentantul Ministerului Public, având în vedere
dispoziţiile art. 164 din Codul de procedură civilă, nu se opune conexării
dosarelor.
Curtea, în temeiul dispoziţiilor art. 53 alin. (5) din
Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale,
dispune conexarea Dosarului nr. 938D/2007 la Dosarul nr. 427D/2007, care este
primul înregistrat.
Cauza se află în stare de judecată.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată şi face
trimitere la jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată
următoarele:
Prin încheierile din 15 martie 2007 şi 20 aprilie 2007,
pronunţate în dosarele nr. 2.115/P/2006 şi nr. 1.056/296/2006, Curtea de
Apel Oradea - Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi Judecătoria Satu Mare
au sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a
prevederilor art. 90 alin. 2 şi art. 214 alin. 1 lit. a) şi alin. 5 din Codul
de procedură penală.
Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată, în
dosarele de mai sus, de Dragoş Colţimiuc şi Ovidiu Tisa.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin că prevederile legale menţionate încalcă
dispoziţiile constituţionale ale art. 1 alin. (4) referitoare la principiul
separaţiei puterilor în stat, art. 21 alin. (3) referitoare la dreptul la un
proces echitabil, art. 124 alin. (2) şi (3) referitoare la unicitatea, imparţialitatea
şi egalitatea justiţiei şi la independenţa judecătorilor, art. 11 alin. (1) şi
(2) referitoare la obligaţia statului român de a îndeplini cu bună-credinţă tratatele ratificate, art. 20 referitoare la Tratatele internaţionale privind drepturile omului, precum şi art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului
şi a libertăţilor fundamentale.
In opinia autorilor excepţiei, se permite ca probele
care stau la baza soluţionării unei cauze penale să fie obţinute de alte organe
decât cele judiciare penale. Prin urmare, se legitimează un amestec al actelor
şi procedurilor administrative în activitatea organelor judiciare penale,
prevederile părţii finale ale art. 90 alin. 2 din Codul de procedură penală neoferind o garanţie
suficientă în sens contrar.
In acest sens se invocă jurisprudenţa Curţii Europene a
Drepturilor Omului în materie, şi anume Cauza Saunders
împotriva Regatului Unit, 1996.
Curtea de Apel Oradea
- Secţia penală şi pentru cauze cu minori opinează
că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece, prin faptul
că se admit ca mijloace de probă, în procesul penal, procesele-verbale, precum
şi orice alte acte de constatare care pot fi încheiate de către alte organe de
stat, în cadrul unei proceduri administrative, nu se încalcă independenţa şi
imparţialitatea justiţiei, câtă vreme acestea pot fi combătute cu alte mijloace
de probă, iar, în conformitate cu art. 63 din Codul de procedură penală,
probele nu au valoare mai dinainte stabilită. Includerea în categoria probelor
a actelor încheiate de alte organe nu contravine sub niciun aspect dreptului
părţilor la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen
rezonabil, folosirea lor realizându-se cu respectarea tuturor garanţiilor
prevăzute de lege.
Judecătoria Satu Mare opinează
că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, sens în care invocă
jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.
Potrivit art. 30 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor
celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru
a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Guvernul României consideră
că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece textele legale
criticate nu contravin principiului separaţiei puterilor în stat, dat fiind că
procesele-verbale şi actele de constatare prevăzute de art. 90 alin. 2 din
Codul de procedură penală sunt întocmite de organele statului, în exercitarea
competenţei acestora stabilită de lege şi în conformitate cu normele speciale
aplicabile în materie. De altfel, aceste acte pot fi combătute cu alte mijloace
de probă, aprecierea fiecărei probe urmând a se face de organul de urmărire
penală sau instanţa de judecată în urma examinării tuturor probelor
administrate, în scopul aflării adevărului.
Avocatul Poporului apreciază
că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece dispoziţiile
legale criticate nu înlătură posibilitatea persoanelor interesate de a se
adresa justiţiei, de a se prevala, neîngrădit, de toate garanţiile pe care le
presupune un proces echitabil. De asemenea, nu sunt afectate nici dispoziţiile
constituţionale referitoare la principiul separaţiei puterilor în stat, la
unicitatea, egalitatea şi imparţialitatea justiţiei şi la independenţa
judecătorilor.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere
asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere
ale Guvernului şi Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de
judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate,
raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine
următoarele:
Curtea Constituţională constată că a fost legal
sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din
Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr.
47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 90 alin. 2, cu denumirea marginală Procesul-verbal
ca mijloc de probă, şi art. 214 alin. 1 lit. a) şi alin. 5, cu denumirea
marginală Actele încheiate de unele organe de
constatare, ambele din Codul de procedură penală, care
au următorul conţinut:
Art. 90 alin. 2: „De
asemenea, sunt mijloace de probă procesele-verbale şi actele de constatare,
încheiate de alte organe, dacă legea prevede
aceasta.";
Art. 214 alin. 1 lit. a) şi alin. 5: „Sunt obligate
să procedeze la luarea de declaraţii de la făptuitor şi de la martorii care au
fost de faţă la săvârşirea unei infracţiuni şi să întocmească proces-verbal
despre împrejurările concrete ale săvârşirii acesteia:
a) organele inspecţiilor de stat, alte organe de
stat, precum şi ale unităţilor la care se referă art. 145 din Codul penal,
pentru infracţiunile care constituie încălcări ale dispoziţiilor şi
obligaţiilor a căror respectare o controlează potrivit legii; [...]
Procesele-verbale încheiate de aceste organe
constituie mijloace de probă."
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată că dispoziţiile legale criticate au mai fost supuse controlului
instanţei de contencios constituţional prin raportare la aceleaşi prevederi.
Astfel, cu prilejul pronunţării Deciziei nr. 524 din 27 iunie 2006, publicată
în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 764 din 7 septembrie 2006, Curtea a respins o excepţie de
neconstituţionalitate similară, statuând că prevederile art. 90 alin. 2 şi art.
214 alin. 1 lit. a) şi alin. 5 din Codul de procedură penală sunt în acord cu
dispoziţiile din Legea fundamentală invocate.
Deoarece nu au intervenit elemente noi de natură să
determine schimbarea acestei jurisprudenţe, considerentele deciziei mai sus
menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit.
d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11
alin. (1) lit. A. d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 90 alin. 2 şi art. 214 alin. 1 lit. a) şi alin. 5 din Codul
de procedură penală, excepţie ridicată de Dragoş Colţimiuc în Dosarul nr.
2.115/P/2006 al Curţii de Apel Oradea - Secţia penală şi pentru cauze cu minori
şi de Ovidiu Tisa în Dosarul nr. 1.056/296/2006 al Judecătoriei Satu Mare.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 9 octombrie
2007.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Afrodita Laura Tutunaru