DECIZIE Nr.
849 din 28 noiembrie 2006
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 12 alin. (1), art. 79 si art. 80
alin. (1) lit. b) si c) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolventei
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 37 din 18 ianuarie 2007
Ioan Vida -
preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Kozsokar Gabor - judecător
Petre Ninosu - judecător
Ion Predescu - judecător
Şerban Viorel Stănoiu - judecător
Tudorel Toader - judecător
Ion Tiucă - procuror
Benke Karoly - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 12, ale art. 60 şi ale art. 61 alin.
(1) lit. b) şi c) din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizării
judiciare şi a falimentului, excepţie ridicată de Societatea Comercială
„Intreprinderea de Transporturi şi Utilaje de Construcţii" - S.A. din
municipiul Motru în Dosarul nr. 17.900/54/2005 al Curţii de Apel Craiova -
Secţia comercială.
La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de
care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere
a excepţiei de neconstituţionalitate, invocând în acest sens jurisprudenta în
materie a Curţii Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată
următoarele:
Prin Incheierea din 5 iunie 2006, pronunţată în Dosarul
nr. 17.900/54/2005, Curtea de Apel Craiova - Secţia comercială a sesizat
Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor
art. 12, ale art. 60 şi ale art. 61 alin. (1) lit. b) şi c) din Legea nr.
64/1995 privind procedura reorganizării judiciare şi a falimentului, excepţie
ridicată de Societatea Comercială „Intreprinderea de Transporturi şi Utilaje de
Construcţii" - S.A. din municipiul Motru într-un litigiu având ca obiect
soluţionarea acţiunii pentru anularea unor transferuri patrimoniale efectuate
către autorul excepţiei.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că dispoziţiile legale criticate contravin
art. 15 alin. (2), art. 44 alin. (1) şi (2), precum şi art. 135 alin. (1) din
Constituţie, întrucât creează o variantă sui generis
de acţiune pauliană, sunt neclare şi cauzează
grave prejudicii dreptului de proprietate privată al terţului dobânditor.
Dreptul de proprietate este lăsat la aprecierea pur subiectivă a judecătorilor
şi lichidatorilor, iar faptul că textele criticate nu fac distincţie între
actele juridice încheiate cu bună-credinţă şi cele încheiate cu rea-credinţă
echivalează cu confiscarea averii dobândite în mod licit. Se mai apreciază că
posibilitatea de a cere anularea unor acte juridice de către persoane care nu
erau creditori la momentul încheierii lor este de natură a încălca dreptul de
proprietate al terţului dobânditor.
Totodată, se arată că dispoziţiile art. 12 din lege
încalcă şi prevederile art. 16 alin. (1), precum şi ale art. 21 alin. (1) şi
(2) din Constituţie, întrucât creează posibilitatea pronunţării unor hotărâri
nefondate şi executorii care să paralizeze activitatea unui terţ de
bună-credinţă şi să îl aducă în încetare de plăţi.
Curtea de Apel Craiova - Secţia comercială apreciază că excepţia de neconstituţionalitate ridicată este
neîntemeiată. In acest sens, se arată că atacarea hotărârii pronunţate separat
cu recurs nu încalcă prevederile constituţionale invocate, întrucât acestea se
aplică, în mod egal, tuturor părţilor implicate în litigiu şi asigură accesul
liber la justiţie. Cu privire la critica de neconstituţionalitate a
prevederilor art. 60 şi art. 61 lit. b) şi c) din Legea nr. 64/1995, se
apreciază că acestea nu cuprind norme de drept substanţial, întrucât prevăd, în
această materie, condiţiile de exercitare a dreptului material la acţiunea în
anulare în temeiul unei cauze de nulitate de aplicaţie generală. Totodată,
instanţa arată că în cadrul acţiunii în anulare urmează a se dovedi caracterul
ilicit al dobândirii bunurilor, neîncălcându-se prezumţia dobândirii licite a
averii.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată
preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului
Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalitate ridicate.
Avocatul Poporului consideră
că excepţia de neconstituţionalitate ridicată este neîntemeiată.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi
Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere
asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate,
raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine
următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, potrivit
încheierii de sesizare, îl constituie dispoziţiile art. 12, ale art. 60 şi ale
art. 61 alin. (1) lit. b) şi c) din Legea nr. 64/1995 privind procedura
reorganizării judiciare şi a falimentului, republicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 1.066 din 17 noiembrie 2004.
Curtea observă că, ulterior sesizării sale, Legea nr.
64/1995 a fost abrogată expres prin dispoziţiile art. 156 alin. (3) din Legea
nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 359
din 21 aprilie 2006. Soluţia legislativă cuprinsă în art. 12, art. 60 şi art.
61 alin. (1) lit. b) şi c) din Legea nr. 64/1995 a fost preluată de
dispoziţiile art. 12 alin. (1), art. 79 şi art. 80 alin. (1) lit. b) şi c) din
Legea nr. 85/2006, astfel că, prin prezenta decizie, potrivit jurisprudenţei
sale, Curtea urmează a se pronunţa asupra constituţionalităţii acestor din urmă
prevederi. Textele legale criticate au următorul cuprins:
- Art. 12 alin. (1): „(1)
Hotărârile judecătorului-sindic sunt definitive şi executorii. Ele pot fi atacate separat cu recurs. ";
- Art. 79: „Administratorul judiciar sau, după caz, lichidatorul poate
introduce la judecătorul-sindic acţiuni pentru anularea actelor frauduloase
încheiate de debitor în dauna drepturilor creditorilor, în cei 3 ani anteriori
deschiderii procedurii. ";
- Art. 80 alin. (1)
lit. b) şi c): „(1) Administratorul judiciar sau, după caz, lichidatorul poate introduce la
judecătorul-sindic acţiuni pentru anularea constituirilor ori a transferurilor
de drepturi patrimoniale către terţi şi pentru restituirea de către aceştia a
bunurilor transmise şi a valorii altor prestaţii executate, realizate de
debitor prin următoarele acte: [...]
b) operaţiuni comerciale în care prestaţia
debitorului depăşeşte vădit pe cea primită, efectuate în cei 3 ani anteriori
deschiderii procedurii;
c) acte încheiate în cei 3 ani anteriori deschiderii procedurii, cu intenţia tuturor părţilor implicate
în acestea de a sustrage bunuri de la urmărirea de către creditori sau de a le
leza în orice alt fel drepturile; [...]."
Textele constituţionale invocate în susţinerea
excepţiei sunt cele ale art. 15 alin. (2) privind neretroactivitatea, art. 16
alin. (1) privind egalitatea în drepturi, art. 21 alin. (1) şi (2) privind
accesul liber la justiţie, art. 44 alin. (1) şi (2) privind dreptul de
proprietate privată şi art. 135 alin. (1) privind economia.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicată,
Curtea reţine următoarele:
Prevederile art. 12 alin. (1) din Legea nr. 85/2006
stabilesc că hotărârile judecătorului-sindic sunt definitive şi executorii,
putând fi atacate separat cu recurs, ceea ce impune aplicarea aceluiaşi
tratament juridic tuturor părţilor, atât debitorului, cât şi creditorului şi
terţului dobânditor. Numai stabilirea unor căi de atac diferite în funcţie de
calitatea celor care participă la procedura insolvenţei ar duce la încălcarea
prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituţie. Astfel, Curtea constată că prin
reglementarea dreptului de a formula separat recurs împotriva hotărârilor
judecătorului-sindic nu numai că nu se încalcă accesul liber la justiţie, ci,
dimpotrivă, este o consacrare a acestui principiu constituţional la nivelul
legii.
Faptul că recursul nu produce efect suspensiv de
executare nu afectează dreptul de proprietate al autorului excepţiei. Totuşi,
având în vedere că hotărârile judecătorului-sindic nu pot fi suspendate nici în
cadrul judecării recursului, Curtea observă că, pentru a nu se ajunge la
tergiversarea soluţionării cauzei de oricare dintre părţi sau la producerea
unor consecinţe negative iremediabile cu privire la activitatea terţului dobânditor,
legiuitorul a prevăzut în art. 8 alin. (3) din Legea nr. 85/2006 că recursul se
soluţionează în termen de 30 de zile de la înregistrarea dosarului la instanţa
de recurs, astfel încât, în situaţia admiterii recursului, terţul dobânditor,
spre exemplu, îşi redobândeşte, într-un termen scurt, bunul. Insă această
soluţie legislativă nu pune în discuţie dreptul de proprietate privată, ci ţine
de stabilirea procedurii de judecată, iar adoptarea normelor procedurale intră
în sfera de competenţă exclusivă a legiuitorului, potrivit art. 126 alin. (2)
din Constituţie.
Prevederile art. 79 şi art. 80 alin. (1) lit. b) şi c)
din Legea nr. 85/2006 reglementează dreptul administratorului sau
lichidatorului judiciar de a promova acţiuni în anularea unor acte frauduloase
încheiate de debitor în paguba creditorilor săi, în cei 3 ani anteriori
deschiderii procedurii falimentului, sancţionând actele juridice încheiate de
debitor în dauna drepturilor
creditorilor. Cu privire la această soluţie legislativă, chiar sub aspectele
invocate de autorul excepţiei, Curtea s-a mai pronunţat prin mai multe decizii,
constatând constituţionalitatea acesteia. Spre exemplu, prin Decizia nr. 74 din
26 februarie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 290 din 1 aprilie 2004, Curtea, în
esenţă, a reţinut că soluţia legislativă criticată constituie o aplicare, în
cadrul procedurii falimentului, a prevederilor art. 975 din Codul civil privind
acţiunea pauliană, prin care se stabileşte dreptul creditorilor de a ataca
actele frauduloase încheiate de debitori în dauna lor. Spre deosebire de
titularii acţiunii pauliene (art. 975 din Codul civil), şi anume creditorii,
titularii acţiunii în anularea actelor frauduloase încheiate de debitor în
dauna creditorilor săi pot fi administratorul sau lichidatorul desemnat în
cauză. Totodată, Curtea a reţinut că, în acest fel, este sancţionată tocmai
reaua-credinţă în exercitarea de către debitori a drepturilor lor, prin acte
juridice încheiate în dauna creditorilor. Dacă scopul părţilor contractante sau
cel puţin al debitorului la încheierea actului juridic respectiv l-a constituit
fraudarea creditorilor, atunci actul are o cauză ilicită, iar potrivit art. 966
din Codul civil, acesta nu poate avea niciun efect.
Neexistând elemente noi de natură a determina
schimbarea jurisprudenţei Curţii, considerentele şi soluţia deciziei mai sus
amintite îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.
Cât priveşte susţinerea autorului excepţiei că
posibilitatea de a cere anularea unor acte juridice de către persoane care nu
erau creditori la momentul încheierii lor încalcă dreptul de proprietate al
terţului dobânditor, aceasta nu numai că este inexactă, dar reprezintă o
problemă de interpretare şi aplicare a legii, ce excedează competenţei
instanţei de contencios constituţional. Asupra acestei chestiuni instanţa
judecătorească în faţa căreia a fost ridicată excepţia de neconstituţionalitate
are competenţa exclusivă de a se pronunţa. Astfel, în funcţie de circumstanţele
concrete ale speţei, urmează să aprecieze asupra bunei sau relei-credinţe a
debitorului la încheierea actului şi asupra caracterului fraudulos sau,
dimpotrivă, licit, al acestuia, pentru a aprecia în ce măsură sunt sau nu
aplicabile prevederile de lege ce constituie obiect al excepţiei.
Pentru considerentele expuse
mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie,
al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr.
47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 12 alin. (1), art. 79 şi art. 80 alin. (1) lit. b) şi c) din
Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, excepţie ridicată de
Societatea Comercială „Intreprinderea de Transporturi şi Utilaje de Construcţii"
- S.A. din municipiul Motru în Dosarul nr. 17.900/54/2005 al Curţii de Apel
Craiova - Secţia comercială.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 28 noiembrie
2006.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Benke Karoly