DECIZIE Nr.
835 din 26 mai 2009
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 371 7 alin. 2, 3 si 4, precum si a
celor ale art. 453 alin. 1 din Codul de procedura civila
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 419 din 18 iunie 2009
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Carmen-Cătălina Gliga - procuror
Benke Karoly -
magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3717 alin. 2, 3 şi 4,
precum şi a celor ale art. 453 alin. 1 din Codul de procedură civilă, excepţie
ridicată de Societatea Comercială „Avicola Găeşti" - S.A. din Buftea în
Dosarul nr. 1.813/9/2007 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a V-a civilă.
La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de
care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii
acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care apreciază că
excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3717 alin. 2,
3 şi 4 din Codul de procedură civilă este inadmisibilă, iar cea care priveşte
textul art. 453 alin. 1 din acelaşi cod este neîntemeiată.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările
dosarului, constată următoarele:
Prin Decizia civilă nr. 2.184 din 11 decembrie 2008,
pronunţată în Dosarul nr. 1.813/9/2007, Tribunalul Bucureşti - Secţia a V-a
civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 3717 alin. 2, 3 şi 4, precum şi a celor ale art.
453 alin. 1 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Societatea
Comercială „Avicola Găeşti" - S.A. din Buftea într-o cauză având ca obiect
soluţionarea unei contestaţii la executare.
In motivarea excepţiei de
neconstituţionalitate se apreciază că
legiuitorul nu poate stabili excepţii de la regula executării titlurilor
executorii de către executorii judecătoreşti din circumscripţia judecătoriei în
care urmează a se efectua executarea. Asemenea excepţii pun debitorul într-o
situaţie vădit dezavantajoasă faţă de creditor, în condiţiile în care împotriva
sa au loc acte de executare fără niciun avertisment prealabil şi fără nicio
posibilitate de a afla în prealabil de existenţa acestora şi de a verifica
legalitatea lor.
Totodată, se apreciază că dispoziţiile art. 3717
alin. 2, 3 şi 4 din Codul de procedură civilă sunt neconstituţionale, întrucât
nu definesc noţiunea de cheltuieli ocazionate cu efectuarea executării silite,
dând astfel executorului judecătoresc posibilitatea discreţionară să le
stabilească după bunul său plac.
Tribunalul Bucureşti - Secţia a V-a civilă apreciază excepţia de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiată.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Avocatul Poporului consideră
că textele legale criticate sunt constituţionale.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra
excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile
procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile
Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, art. 1
alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 3717 alin. 2, 3 şi 4, precum şi cele
ale art. 453 alin. 1 din Codul de procedură civilă, care au următorul cuprins:
- Art. 3717 alin. 2, 3 şi 4: „Cheltuielile
ocazionate de efectuarea executării silite sunt în sarcina debitorului urmărit,
afară de cazul când creditorul a renunţat la executare sau dacă prin lege se
prevede altfel. De asemenea, debitorul va fi ţinut să suporte cheltuielile de
executare făcute după înregistrarea cererii de executare şi până la data
realizării obligaţiei stabilite în titlul executoriu prin executare voluntară.
Sumele ce urmează să fie plătite se stabilesc de
către executorul judecătoresc, prin proces-verbal, pe baza dovezilor prezentate
de partea interesată, în condiţiile legii.
Pentru sumele stabilite potrivit prezentului articol
procesul-verbal constituie titlu executoriu.";
- Art. 453 alin. 1: „Poprirea se înfiinţează la
cererea creditorului, de executorul judecătoresc de la domiciliul sau sediul
debitorului ori de la domiciliul sau sediul terţului poprit."
Autorul excepţiei susţine că dispoziţiile legale
criticate încalcă prevederile constituţionale ale art. 1 alin. (3) şi (5)
privind statul de drept şi respectarea Constituţiei şi a supremaţiei sale, ale
art. 16 privind egalitatea în drepturi, ale art. 24 privind dreptul la apărare
şi ale art. 135 privind economia.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate şi
dispoziţiile legale criticate, prin raportare la prevederile constituţionale
invocate, se constată următoarele:
I. In ceea ce priveşte critica de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3717 alin. 2, 3 şi 4 din
Codul de procedură civilă, se constată că autorul excepţiei este nemulţumit de
faptul că aceste texte nu definesc noţiunea de cheltuieli ocazionate de
efectuarea executării silite. Or, Curtea Constituţională, ţinând cont de
dispoziţiile art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, nu este competentă să
modifice sau să completeze un text legal, astfel încât excepţia de
neconstituţionalitate ce priveşte art. 3717 alin. 2, 3 şi 4 din
Codul de procedură civilă este inadmisibilă.
II. Referitor la constituţionalitatea dispoziţiilor
art. 453 alin. 1 din Codul de procedură civilă, Curtea, prin Decizia nr. 273
din 21 martie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.
345 din 17 aprilie 2006, a statuat că textul de lege criticat stabileşte competenţa
materială şi teritorială pentru soluţionarea cererii creditorului de înfiinţare
a popririi. Astfel, legea atribuie competenţa materială de a dispune
înfiinţarea popririi executorului judecătoresc, creditorul având a alege între
două birouri execuţionale deopotrivă competente, cel de la domiciliul sau
sediul debitorului, respectiv cel de la domiciliul sau sediul terţului poprit.
Reglementarea criticată a fost adoptată de legiuitor în
cadrul atribuţiilor sale, astfel cum sunt determinate prin dispoziţiile art.
126 alin. (2) şi ale art. 129 din Constituţie, potrivit cărora competenţa,
procedura de judecată, inclusiv procedura executării silite, precum şi căile de
atac sunt prevăzute numai prin lege.
De asemenea, textul de lege criticat nu încalcă
prevederile art. 16 din Constituţie, privind egalitatea în drepturi a
cetăţenilor, întrucât reglementarea este aplicabilă tuturor persoanelor aflate
în situaţia prevăzută de ipoteza normei, fără nicio distincţie sau în
considerarea altor criterii, precum celeritatea desfăşurării procedurii de
executare silită. Este nefondată şi critica autorului excepţiei potrivit căreia
reglementarea dedusă controlului îngrădeşte accesul liber la justiţie şi
dreptul la un proces echitabil, în condiţiile în care art. 399 din Codul de procedură
civilă prevede că împotriva oricărui act de executare se poate face contestaţie
de către cei interesaţi sau vătămaţi prin executare, oferind toate garanţiile
procesuale pentru realizarea deplină a acestor drepturi.
Raţiunile care au stat la baza adoptării deciziei
menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în prezent, astfel încât această
jurisprudenţă se impune a fi menţinută.
Distinct de cele de mai sus, se reţine faptul că este
de competenţa legiuitorului de a stabili procedura de executare silită, astfel
încât acesta poate reglementa atât reguli generale, cât şi excepţii de la
acestea în funcţie de specificul fiecărui caz în parte. In cazul de faţă,
legiuitorul are deplină legitimitate constituţională în a reglementa competenţa
executorului judecătoresc de la domiciliul sau sediul debitorului ori de la
domiciliul sau sediul terţului poprit de a înfiinţa poprirea la cererea
creditorului.
In aceste condiţii, nu se poate reţine încălcarea art.
16, 24 şi 135 din Constituţie. Totodată, neexistând nicio încălcare a unui text
constituţional specific, dispoziţiile generale ale art. 1 alin. (3) şi (5) din
Constituţie nu au incidenţă în cauză.
In consecinţă, Curtea urmează să respingă excepţia de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 3717 alin. 2, 3 şi 4 din
Codul de procedură civilă ca inadmisibilă, iar a celor ale art. 453 alin. 1 din
acelaşi cod ca neîntemeiată.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11
alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
I. Respinge ca inadmisibilă excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3717 alin. 2, 3 şi 4 din
Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Avicola
Găeşti" - S.A. din Buftea în Dosarul nr. 1.813/9/2007 al Tribunalului
Bucureşti - Secţia a V-a civilă.
II. Respinge ca neîntemeiată excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 453 alin. 1 din Codul de procedură
civilă, excepţie ridicată de acelaşi autor în acelaşi dosar al aceleiaşi
instanţe.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 26 mai 2009.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Benke Karoly