DECIZIE   Nr. 83 din 19 mai 1998

privind exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 22/1997 pentru modificarea si completarea Legii administratiei publice locale nr. 69/1991, republicata

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 211 din  8 iunie 1998

    Ioan Muraru             - presedinte
    Costica Bulai           - judecator
    Viorel Mihai Ciobanu    - judecator
    Mihai Constantinescu    - judecator
    Nicolae Popa            - judecator
    Lucian Stangu           - judecator
    Florin Bucur Vasilescu  - judecator
    Romul Petru Vonica      - judecator
    Victor Dan Zlatescu     - judecator
    Paula C. Pantea         - procuror
    Doina Suliman           - magistrat-asistent

    Pe rol, pronuntarea asupra exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 22 din 26 mai 1997 pentru modificarea si completarea Legii administratiei publice locale nr. 69/1991, republicata, ridicata de Diaconu Emilian in Dosarul nr. 2.724/1997 al Curtii de Apel Galati - Sectia comerciala si de contencios administrativ.
    Dezbaterile au avut loc in sedinta publica din data de 12 mai 1998 si au fost consemnate in incheierea din aceeasi data, cand, avand nevoie de timp pentru a delibera, Curtea a amanat pronuntarea pentru data de 19 mai 1998.

    CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:
    Curtea de Apel Galati - Sectia comerciala si de contencios administrativ, prin Incheierea din 24 noiembrie 1997, pronuntata in Dosarul nr. 2.724/1997, a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 22/1997 pentru modificarea si completarea Legii administratiei publice locale nr. 69/1991, republicata, invocata de Diaconu Emilian intr-o cauza civila ce are ca obiect anularea Hotararii Consiliului Judetean Vrancea nr. 38 din 12 septembrie 1997, prin care s-a dispus eliberarea sa din functia de vicepresedinte al acestui consiliu.
    In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se sustine ca dispozitiile legale atacate contravin prevederilor art. 72 alin. (3) lit. o) si ale art. 114 alin. (1) si (4) din Constitutie.
    Exprimandu-si opinia, instanta de judecata apreciaza ca "ordonanta de urgenta este neconstitutionala", deoarece, potrivit art. 72 din Constitutie, reglementarea pe care o instituie este de domeniul legii organice, iar, conform prevederilor constitutionale ale art. 144 alin. (1), Guvernul poate fi abilitat prin lege sa emita ordonante numai in domenii care nu fac obiectul legilor organice.
    Potrivit art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata, au fost solicitate punctele de vedere ale presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului si al Guvernului.
    In punctul sau de vedere Guvernul apreciaza ca "exceptia de neconstitutionalitate a Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 22/1997 este neintemeiata", deoarece ordonantele de urgenta, constituind o exceptie de la regula instituita la art. 114 alin. (1) din Constitutie, pot fi emise in orice domeniu, asa incat "restrictia referitoare la domeniile rezervate legilor organice nu opereaza".
    Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.
    Potrivit art. 5 din Legea nr. 47/1992, s-au cerut relatii Consiliului Legislativ in legatura cu avizarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 22/1997. In raspunsul primit se arata ca, initial, Guvernul elaborase un proiect de lege care, ulterior, a fost transformat in ordonanta de urgenta.
    In cadrul dezbaterilor care au avut loc in sedinta publica din data de 12 mai 1998, reprezentantul Ministerului Public, avand in vedere deciziile Curtii Constitutionale nr. 65/1995 si nr. 34/1998 si considerand ca dispozitiile atacate contravin art. 114 alin. (4) din Constitutie, a pus concluzii de admitere a exceptiei invocate.

    CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raspunsul comunicat de Consiliul Legislativ, raportul intocmit de judecatorul-raportor, sustinerile partilor, concluziile procurorului, dispozitiile Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 22/1997, raportate la prevederile Constitutiei si ale Legii nr. 47/1992, republicata, retine urmatoarele:
    In temeiul art. 144 lit. c) din Constitutie si al art. 23 din Legea nr. 47/1992, Curtea este competenta sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate cu care a fost legal sesizata.
    Motivele de neconstitutionalitate invocate privesc incalcarea prevederilor art. 114 alin. (4) din Constitutie, potrivit carora ordonanta de urgenta se poate emite numai in cazuri exceptionale, precum si a prevederilor alin. (1) al acestui articol, potrivit carora este interzisa abilitarea Guvernului de a emite ordonante in domeniile legilor organice, prevedere pe care autorul exceptiei o considera aplicabila si in ceea ce priveste ordonantele de urgenta. Interesul urmarit prin exceptia ridicata este infirmarea constitutionalitatii prevederilor alin. (4^1), introdus prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 22/1997 la art. 67 din Legea nr. 69/1991, republicata. Motivele de neconstitutionalitate invocate privesc insa ordonanta in ansamblul sau, astfel incat nu pot fi disociate spre a ne referi numai la prevederile sus-mentionate, direct aplicabile procesului.
    Primul motiv de neconstitutionalitate invocat, legat de incalcarea conditiei constitutionale prevazute la art. 114 alin. (4), ca ordonanta de urgenta sa fie emisa numai in cazuri exceptionale, este intemeiat. Nici existenta unei situatii exceptionale, nici necesitatea instituirii de urgenta a masurilor prevazute in ordonanta nu pot fi retinute.
    Asa cum rezulta din relatiile comunicate de Consiliul Legislativ, initial, pentru reglementarea aspectelor prevazute in ordonanta de urgenta Guvernul elaborase un proiect de lege. In expunerea de motive la acest proiect se face referire exclusiv la necesitatea imbunatatirii cadrului legislativ privind autonomia locala, in concordanta cu "actualul program de guvernare", si pentru eliminarea unor imperfectiuni si neclaritati, precum si completarea unor insuficiente, fara nici o mentiune cu privire la existenta unor situatii ce ar impune adoptarea de urgenta a acestei reglementari. De aceea nici nu s-a solicitat dezbaterea proiectului in procedura de urgenta. Proiectul de lege a fost avizat de Consiliul Legislativ la data de 10 mai 1997. Peste 9 zile, proiectul de lege, transformat intr-un proiect de ordonanta de urgenta, s-a trimis la avizare si, ulterior, ordonanta de urgenta a fost adoptata de Guvern. Continutul ordonantei de urgenta, cu exceptia unor aspecte de amanunt, este acelasi cu al proiectului de lege anterior, iar nota de fundamentare are acelasi cuprins cu cel al expunerii de motive precedente, fara a se invoca, cel putin, existenta unei situatii exceptionale care ar fi justificat urgenta adoptarii reglementarii respective pe calea ordonantei de urgenta.
    Rezulta, din cele aratate, ca scopul urmarit de Guvern a fost acela de a institui o noua reglementare, direct aplicabila, procedeu prin care insa s-a incalcat competenta constitutionala a Parlamentului, prevazuta la art. 58 din Constitutie, in calitate de unica autoritate legiuitoare a tarii.
    Astfel cum s-a aratat prin Decizia Curtii Constitutionale nr. 65/1995, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 129 din 28 iunie 1995, cazul exceptional, de care depinde legitimitatea constitutionala a ordonantei de urgenta, se justifica "pe necesitatea si urgenta reglementarii unei situatii care, datorita circumstantelor sale exceptionale, impune adoptarea de solutii imediate, in vederea evitarii unei grave atingeri aduse interesului public". Nici in expunerea de motive la proiectul de lege initial, nici in nota de fundamentare a Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 22/1997 si nici in justificarile prezentate de reprezentantul Guvernului la dezbaterile care au avut loc in sedinta Senatului din 17 martie 1998, ca si in celelalte luari de cuvant din aceasta sedinta, asa cum rezulta din stenograma publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea a II-a, nr. 47 din 8 aprilie 1998, nu s-a facut referire la existenta unor imprejurari care sa justifice cazul exceptional si urgenta reglementarii situatiei. Cazul exceptional are un caracter obiectiv, in sensul ca existenta sa nu depinde de vointa Guvernului, care, in asemenea imprejurari, este constrans sa reactioneze prompt pentru apararea unui interes public pe calea ordonantei de urgenta. De aceea, in nici un fel nu constituie un caz exceptional schimbarea de catre Guvern a optiunii sale cu privire la actul legislativ folosit. Ordonanta de urgenta nu constituie o alternativa aflata la discretia Guvernului, prin care acesta si-ar putea incalca obligatia sa constitutionala de a asigura, in vederea indeplinirii programului sau de guvernare, reglementarea prin lege, de catre Parlament, a relatiilor ce constituie obiectul acestei reglementari.
    De altfel, prin Decizia Curtii Constitutionale nr. 34/1998, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 88 din 25 februarie 1998, se arata ca "modificarea sau unificarea legislatiei intr-un domeniu sau altul nu justifica, prin ea insasi, emiterea unei ordonante de urgenta". Or, scopul urmarit prin adoptarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 22/1997 a fost perfectionarea legislatiei, asa cum rezulta atat din expunerea de motive la proiectul de lege initial, cat si din nota de fundamentare a ordonantei de urgenta si din dezbaterile care au avut loc la Senat.
    Asa cum se arata in stenograma sedintei Senatului din 17 martie 1998, Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 22/1997 a fost respinsa la votul final, pe ansamblul reglementarii, dupa ce fusesera adoptate, in parte, prevederile articolelor. Semnificatia acestui vot priveste deci necesitatea ordonantei de urgenta in intregime, ceea ce exclude, de plano, existenta unui caz exceptional care ar fi impus adoptarea ei. De altfel insasi intarzierea cu aproape un an a discutarii in Parlament a ordonantei de urgenta infirma urgenta reglementarii instituite de ordonanta, iar in punctul de vedere al Guvernului nu se face nici o referire la acest aspect.
    In concluzie, intentia initiala a Guvernului a fost promovarea unui proiect de lege, pentru ca, in fapt, conditiile ce caracterizeaza cazul exceptional, de care depinde legitimitatea constitutionalitatii ordonantei de urgenta a Guvernului, nu erau intrunite, o modificare legislativa nefiind de natura sa justifice emiterea unei asemenea ordonante. Schimbarea ulterioara a acestei orientari, prin emiterea noii reglementari preconizate, sub forma unei ordonante de urgenta, este, de aceea, neconstitutionala.
    In ceea ce priveste cel de-al doilea motiv de neconstitutionalitate, legat de reglementarea prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 22/1997 a unui domeniu rezervat legii organice, este incontestabil ca Legea nr. 69/1991, intrucat priveste administratia publica locala, constituie, potrivit art. 72 alin. (3) lit. a) din Constitutie, o lege organica. Prin Decizia nr. 34/1998, sus-mentionata, Curtea Constitutionala a statuat ca interdictia reglementarii prin ordonanta in domenii rezervate legii organice nu este aplicabila ordonantei de urgenta a Guvernului. Cu majoritate de voturi, Curtea constata ca nu au intervenit elemente noi care sa justifice modificarea acestei practici.

    Pentru considerentele expuse, in temeiul art. 144 lit. c) din Constitutie, precum si al art. 1, al art. 2, al art. 3, al art. 13 alin. (1) lit. A.c) si al art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicata,

    CURTEA
    In numele legii
    DECIDE:

    Admite exceptia de neconstitutionalitate invocata de Diaconu Emilian in Dosarul nr. 2.724/1997 al Curtii de Apel Galati - Sectia comerciala si de contencios administrativ si constata ca dispozitiile Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 22/1997 pentru modificarea si completarea Legii administratiei publice locale nr. 69/1991, republicata, sunt neconstitutionale.
    Definitiva si obligatorie.
    Pronuntata in sedinta publica din data de 19 mai 1998.

                 PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
                    prof. univ. dr. IOAN MURARU

                                    Magistrat asistent,
                                    Doina Suliman