DECIZIE Nr.
824 din 26 mai 2009
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 7 alin. (1) din Legea contenciosului
administrativ nr. 554/2004 si ale art. 109 alin. 2 din Codul de procedura
civila
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 517 din 28 iulie 2009
Ioan Vida -
preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Carmen-Cătălina Gliga - procuror
Claudia-Margareta Krupenschi - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a prevederilor „art. 7 alin. (1) şi (3) din Legea
contenciosului administrativ nr. 554/2004 şi ale art. 109 alin. (2) din Codul
de procedură civilă", excepţie ridicată de Partidul Solidarităţii
Democratice pentru Şanse Egale şi o Societate Mai Bună în Dosarul nr.
363/2/2008 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios
administrativ şi fiscal.
La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de
care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii
acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, indicând, în
acest sens, jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale, de exemplu
Decizia nr. 1.355/2008.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine
următoarele:
Prin Incheierea din 6 mai 2008, pronunţată în
Dosarul nr. 363/2/2008, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios
administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 7 alin. (1) şi (3) din Legea
contenciosului administrativ nr. 554/2004 şi ale art. 109 alin. 2 din Codul de
procedură civilă.
Excepţia a fost ridicată de Partidul Solidarităţii
Democratice pentru Şanse Egale şi o Societate mai Bună într-o cauză de
contencios administrativ având ca obiect o acţiune în anulare a unor acte
administrative.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că sintagma conţinută la art. 7 alin. (1)
din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, potrivit căreia „înainte
de a se adresa instanţei de contencios administrativ (...) persoana (...)
trebuie să solicite autorităţii publice emitente (...) revocarea (...)
acestuia", precum şi cea cuprinsă la art. 109 alin. 2 teza finală din
Codul de procedură civilă, conform căreia „Dovada îndeplinirii procedurii
prealabile se va anexa la cererea de chemare în judecată", sunt
neconstituţionale şi contrare tuturor actelor şi prevederilor internaţionale şi
convenţionale invocate, deoarece, în principal, îngrădesc accesul liber la
justiţie al persoanei vătămate printr-un act al autorităţii publice.
Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a
contencios administrativ şi fiscal apreciază că
excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Guvernul consideră că
excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece nicio dispoziţie
constituţională nu interzice ca prin lege să se instituie o procedură
administrativă prealabilă, fără caracter jurisdicţional, cum este, de exemplu,
procedura recursului graţios sau a celui ierarhic. Reglementarea unor proceduri
speciale nu constituie o restrângere a exerciţiului unui drept, ci doar o
modalitate eficientă de a preveni exercitarea sa abuzivă, în detrimentul altor
titulari de drepturi, în egală măsură ocrotite.
Avocatul Poporului apreciază
că dispoziţiile art. 7 alin. (1) şi (3) din Legea contenciosului administrativ
nr. 554/2004 şi ale art. 109 alin. 2 din Codul de procedură civilă sunt
constituţionale, astfel cum s-a pronunţat Curtea Constituţională prin Decizia
nr. 1.246/2008.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere
ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate,
raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine
următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi
ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să
soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie, potrivit dispozitivului încheierii de sesizare,
dispoziţiile „art. 7 alin. (1) şi (3) din Legea contenciosului administrativ
nr. 554/2004", publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.
1.154 din 7 decembrie 2004, modificată şi completată de Legea nr. 262/2007,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 510 din 30 iulie
2007, precum şi ale art. 109 alin. 2 din Codul de procedură civilă. Examinând
motivarea autorului, Curtea constată că, în realitate, acesta are în vedere
doar prevederile art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 şi ale art. 109 alin.
2 teza finală din Codul de procedură civilă, astfel că doar asupra acestora
urmează să se pronunţe. Textele de lege criticate au următorul conţinut:
- Art. 7 alin. (1) din Legea contenciosului
administrativ nr. 554/2004: „Inainte de a se adresa instanţei de contencios
administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al
său ori într-un interes legitim printr-un act administrativ individual trebuie
să solicite autorităţii publice emitente sau autorităţii ierarhic superioare,
dacă aceasta există, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului,
revocarea, în tot sau în parte, a acestuia."
- Art. 109 alin. 2 teza finală din Codul de procedură
civilă: „[...] Dovada îndeplinirii procedurii prealabile se va anexa la
cererea de chemare în judecată."
Autorul excepţiei de neconstituţionalitate invocă
prevederile art. 11 alin. (1) si (2), art. 20, 21, art. 24 alin. (1), art. 52
alin. (1) şi (3), art. 53, 57, art. 124 alin. (2), art. 126 alin. (6), art.
129, art. 134 alin. (4), art. 148 alin. (1) şi (2) şi ale art. 154 din
Constituţie. Sunt invocate, de asemenea, „pactele şi tratatele privitoare la
drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte",
„prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum si celelalte
reglementări comunitare cu caracter obligatoriu" si, în special, art.
1,2,3,5,6,7,8, 10, 12, 17-23, 25, 28 şi 30 din Declaraţia universală a
drepturilor omului, art. 1, 2, 3, 6, 7, 9, 14, 16, 17, 19, 21, 22, 25 şi 26 din
Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice, art. 1-12 şi
15 din Pactul internaţional cu privire la drepturile economice, sociale şi
culturale, art. 1, 5-11, 13, 14, 17 şi 18 din Convenţia pentru apărarea
drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi art. 1 şi 3 din primul
Protocol adiţional al Convenţiei.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată că dispoziţiile legale criticate au mai fost supuse în repetate
rânduri controlului de constituţionalitate, din perspectiva unor critici de
neconstituţionalitate asemănătoare celor formulate în prezenta cauză, cu
privire la reglementarea procedurii prealabile sesizării instanţei de judecată.
De exemplu, respingând excepţia prin Decizia nr. 1.355 din 11 decembrie 2008,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 893 din 30 decembrie
2008, şi Decizia nr. 96 din 13 februarie 2007, publicată în Monitorul Oficial
al României, Partea I, nr. 168 din 9 martie 2007, Curtea a reţinut, în esenţă,
că „prin instituirea procedurii prealabile, ca de altfel în toate cazurile în
care legiuitorul a condiţionat valorificarea unui drept de exercitarea sa în
cadrul unei anumite proceduri, nu s-a urmărit restrângerea accesului liber la
justiţie, ci, exclusiv, instaurarea unui climat de ordine, indispensabil, în
vederea exercitării dreptului constituţional prevăzut de art. 21 din
Constituţie". Pentru identitate de raţiune şi în lipsa unor elemente noi
care să determine modificarea jurisprudenţei la care s-a făcut referire, atât
soluţia, cât şi considerentele ce au fundamentat-o se menţin şi în prezenta
cauză.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 7 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr.
554/2004 şi ale art. 109 alin. 2 din Codul de procedură civilă, excepţie
ridicată de Partidul Solidarităţii Democratice pentru Şanse Egale şi o
Societate Mai Bună în Dosarul nr. 363/2/2008 al Curţii de Apel Bucureşti -
Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 26 mai 2009.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Claudia-Margareta Krupenschi