DECIZIE Nr.
822 din 22 iunie 2010
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 101 alin. (3) raportate la cele ale
art. 96 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 195/2002 privind circulatia
pe drumurile publice
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 476 din 12 iulie 2010
Augustin Zegrean - preşedinte
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu -judecător
Mircea Ştefan Minea -judecător
Iulia Antoanella Motoc -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Simona Ricu - procuror
Doina Suliman -
magistrat-asistent-şef
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 101 alin. (3) raportate la cele ale
art. 96 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia
pe drumurile publice, excepţie ridicată de Paul Ureche în Dosarul nr.
1.866/232/2008 al Tribunalului Dâmboviţa - Secţia comercială şi de contencios
administrativ şi fiscal.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare este legal îndeplinită.
Cauza este în stare de judecată.
Preşedintele acordă cuvântul reprezentantului
Ministerului Public, care, având în vedere jurisprudenţa în materie a Curţii
Constituţionale, pune concluzii de respingere a excepţiei de
neconstituţionalitate ca neîntemeiată.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine
următoarele:
Prin Incheierea din 21 octombrie 2009, pronunţată în
Dosarul nr. 1.866/232/2008, Tribunalul Dâmboviţa - Secţia comercială şi de
contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia
de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 101 alin. (3) raportate la cele
ale art. 96 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind
circulaţia pe drumurile publice.
Excepţia a fost ridicată de Paul Ureche cu ocazia
soluţionării recursului declarat împotriva Sentinţei civile nr. 2.418 din 19
noiembrie 2008, pronunţată de Judecătoria Găeşti în contradictoriu cu I.G.P.R.
- Secţia de Poliţie Autostrăzi.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că dispoziţiile de lege criticate
contravin prevederilor constituţionale ale art. 25 şi 53. în acest sens arată,
în esenţă, că, deşi sancţiunile contravenţionale complementare ar trebui să fie
mai puţin aspre decât cele principale, sancţiunea complementară instituită de
normele criticate, şi anume suspendarea exercitării dreptului de a conduce
pentru o perioadă determinată, este mai aspră decât cele principale - amendă şi
avertisment. Ca urmare, restrângerea exerciţiului dreptului constituţional la
liberă circulaţie apare ca o sancţiune principală, şi nu complementară, ceea ce
legiuitorul nu a dorit, având în vedere tocmai principiul proporţionalităţii şi
ierarhizării pedepselor.
Instanţa de judecată apreciază
că textele de lege criticate nu au legătură cu soluţionarea cauzei.
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor
două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul consideră că
dispoziţiile de lege criticate sunt constituţionale.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere
cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile
procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile
Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2,3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind
circulaţia pe drumurile publice, republicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 670 din 3 august 2006, cu modificările şi completările
ulterioare, dispoziţii cuprinse în art. 101 alin. (3), care reglementează
faptele ce constituie contravenţie şi care se sancţionează cu amenda prevăzută
în clasa a III-a de sancţiuni şi cu aplicarea sancţiunii complementare a
suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 60 de zile,
raportate la cele ale art. 96, care reglementează sancţiunile contravenţionale
complementare.
Prevederile constituţionale invocate în susţinerea
excepţiei sunt cele ale art. 25 privind libera circulaţie şi art. 53
referitoare la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată că nu poate fi reţinută încălcarea art. 25 din Constituţie privind
dreptul la liberă circulaţie, deoarece acesta nu are legătură cu textele de
lege criticate. Dreptul la liberă circulaţie vizează libertatea de mişcare a
cetăţeanului, textul constituţional reglementând ambele aspecte care formează
acest drept fundamental, şi anume: libera circulaţie pe teritoriul României şi
libera circulaţie în afara teritoriului ţării. Dreptul la liberă circulaţie nu
include şi dreptul de a conduce autovehicule, respectiv de a deţine un permis
de conducere auto în acest scop, prevederile constituţionale nefăcând referire
şi la mijloacele de transport prin care se realizează libera circulaţie.
In ceea ce priveşte invocarea înfrângerii art. 53 din
Constituţie, Curtea observă că textul constituţional se referă exclusiv la
restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi prevăzute de
Constituţie, iar normele criticate nu restrâng drepturi constituţionale, ci
prevăd sancţionarea unor fapte de încălcare a legii care pun în pericol
siguranţa circulaţiei rutiere. Pe de altă parte, este de reţinut că alin. (1)
al art. 53 prevede, între alte situaţii, că exerciţiul unor drepturi poate fi
restrâns şi pentru apărarea drepturilor şi a libertăţilor cetăţenilor.
Curtea mai reţine că autorul excepţiei îşi
fundamentează criticile de neconstituţionalitate pe compararea dispoziţiilor ce
fac obiectul excepţiei. Or, aşa cum a statuat în mod constant Curtea Constituţională
în jurisprudenţa sa, de exemplu prin Decizia nr. 486 din 11 decembrie 2003,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 43 din 19 ianuarie
2004, examinarea constituţionalităţii unui text de lege are în vedere
compatibilitatea acestui text cu dispoziţiile constituţionale pretins
încălcate, iar nu compararea mai multor prevederi legale între ele şi
raportarea concluziei ce ar rezulta din această comparaţie la dispoziţii ori
principii ale Constituţiei.
Aceste considerente au fundamentat, de altfel, soluţia
de respingere a unei excepţii de neconstituţionalitate similare, pronunţată de
Curtea Constituţională prin Decizia nr. 982 din 25 iunie 2009, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 521 din 29 iulie 2009, fiind valabile
şi în prezenta cauză, deoarece nu au intervenit elemente noi, de natură să
determine schimbarea jurisprudenţei Curţii.
Pentru motivele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi
al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin.
(1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 101 alin. (3) raportate la cele ale art. 96 din Ordonanţa de
urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice,
excepţie ridicată de Paul Ureche în Dosarul nr. 1.866/232/2008 al Tribunalului
Dâmboviţa - Secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 22 iunie
2010.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent-şef,
Doina Suliman