DECIZIE Nr.
821 din 2 octombrie 2007
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a prevederilor art. 5 alin. (1) si art. 6 alin. (2) din
Ordonanta Guvernului nr. 99/2000 privind comercializarea produselor si
serviciilor de piata
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 770 din 14 noiembrie 2007
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Ninosu -judecător
Tudorel Toader -judecător
Puskas Valentin Zoltan
-judecător
Augustin Zegrean -judecător
Antonia Constantin - procuror
Valentina Bărbăţeanu - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 5 alin. (1) şi art. 6 alin. (2) din
Ordonanţa Guvernului nr. 99/2000 privind comercializarea produselor şi
serviciilor de piaţă, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Maru"
-S.R.L. din Bucureşti în Dosarul nr. 18.549/299/CV/2006 al Tribunalului
Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncă, asigurări sociale, contencios
administrativ şi fiscal.
La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de
care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii
acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public. Acesta pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, textele de lege criticate
necontravenind dispoziţiilor din Legea fundamentală invocate de autorul
excepţiei.
CURTEA,
având în vedere actele şi
lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin Incheierea din 22 februarie 2007, pronunţată în
Dosarul nr. 18.549/299/CV/2006, Tribunalul Bucureşti - Secţia a VIII-a
conflicte de muncă, asigurări sociale, contencios administrativ şi fiscal a
sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a
prevederilor art. 5 alin. (1) şi art. 6 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr.
99/2000 privind comercializarea produselor şi serviciilor de piaţă, excepţie
ridicată de Societatea Comercială „Maru" - S.R.L. din Bucureşti într-o
cauză civilă având ca obiect soluţionarea unui recurs declarat împotriva
sentinţei prin care a fost respinsă plângerea formulată împotriva unui
proces-verbal de constatare şi sancţionare a unei contravenţii.
In motivarea
excepţiei de neconstituţionalitate, autorul
acesteia susţine că textele de lege criticate încalcă principiul constituţional
al libertăţii comerţului, întrucât lasă la libera alegere a administraţiilor
locale stabilirea condiţiilor de exercitare a comerţului în pieţe, fără să
indice şi limitele în care pot fi impuse aceste condiţii. Mai arată că, în
opinia sa, se încalcă prevederile art. 16 din Constituţie, deoarece condiţiile
de autorizare sunt impuse de autorităţile locale în mod neunitar, existând
posibilitatea ca în anumite unităţi administrativ-teritoriale să existe reguli
mai permisive, iar în altele mai stricte, ceea ce ar conduce la o discriminare a comercianţilor pe criterii
regionale.
Tribunalul Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de
muncă, asigurări sociale, contencios administrativ şi fiscal apreciază că excepţia de neconstituţionalitate
nu este întemeiată. Precizează că dispoziţiile art. 16 din Constituţie sunt
aplicabile persoanelor juridice numai dacă tratamentul juridic diferenţiat la
care acestea sunt supuse s-ar răsfrânge asupra cetăţenilor, implicând
inegalitatea acestora în faţa legii şi a autorităţilor publice, în speţă
nefiind cazul. Consideră că instituirea unor condiţii de exercitare a
comerţului în zone publice nu este contrară principiilor economiei de piaţă,
ci, dimpotrivă, asigură utilizarea eficientă şi protejarea zonelor publice.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Guvernul consideră că
excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Precizează că, potrivit
jurisprudenţei Curţii Constituţionale, principiul egalităţii nu înseamnă
uniformitate, „instituirea unor regimuri juridice diferite în situaţii care
impun rezolvări diferite neputând fi considerată o încălcare a acestui
principiu". In plus, condiţia obţinerii acordului autorităţilor
administraţiei publice locale în vederea desfăşurării activităţilor comerciale
în zonele publice corespunde principiului autonomiei locale prevăzut de art.
120 alin. (1) din Constituţie.
Avocatul Poporului apreciază
că textele de lege criticate nu nesocotesc nici principiul constituţional al
egalităţii şi nici dispoziţiile din Legea fundamentală referitoare la economia
de piaţă, ci asigură crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor
factorilor de producţie şi protejarea intereselor naţionale în activitatea
economică, financiară şi valutară.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de
neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale
Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit
de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale
criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992,
reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi
ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să
soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie prevederile art. 5 alin. (1) şi art. 6 alin. (2) din Ordonanţa
Guvernului nr. 99/2000 privind comercializarea produselor şi serviciilor de piaţă, republicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 603 din 31 august 2007, care au următorul cuprins:
- Art. 5 alin. (1): „Orice
exerciţiu comercial se desfăşoară numai de către comercianţi autorizaţi în
condiţiile legii.";
- Art. 6 alin. (2): „Exercitarea
activităţii de comercializare în zone publice este supusă acordului
autorităţilor administraţiilor publice locale sau ale sectoarelor municipiului
Bucureşti, după caz, cu respectarea regulamentelor proprii ale acestora şi a
planurilor de urbanism."
In opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate,
textele de lege criticate contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 16 -
„Egalitatea în drepturi", în special ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea cetăţenilor în
faţa legii şi a autorităţilor publice fără privilegii şi fără discriminări, şi
celor ale art. 135 alin. (2) lit. a) teza întâi, potrivit cărora statul trebuie
să asigure libertatea comerţului (deşi în motivarea scrisă a excepţiei face
referire la art. 135 în ansamblul său).
Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicată,
Curtea constată următoarele:
Reglementarea cuprinsă în art. 5 alin. (1) din
Ordonanţa Guvernului nr. 99/2000, potrivit căreia „orice exerciţiu comercial
se desfăşoară numai de către comercianţi autorizaţi în condiţiile legii", nu
reprezintă o încălcare a principiului constituţional privind egalitatea în
drepturi a cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor publice şi a obligaţiei
statului de a asigura libertatea comerţului. Necesitatea autorizării se impune
tuturor comercianţilor, persoane fizice sau juridice, care desfăşoară
activităţi în sectorul comercial sau al serviciilor de piaţă, în condiţiile
legii, fără niciun fel de discriminare. Conform normelor metodologice de
aplicare a ordonanţei în discuţie (aprobate prin Hotărârea Guvernului nr.
333/2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 235 din 7 aprilie 2003), persoanele
juridice, respectiv societăţile comerciale, regiile autonome şi organizaţiile
cooperatiste, se autorizează în conformitate cu prevederile Ordonanţei de
urgenţă a Guvernului nr. 76/2001 privind simplificarea unor formalităţi
administrative pentru înregistrarea şi autorizarea funcţionării comercianţilor,
iar persoanele fizice şi asociaţiile familiale se autorizează în conformitate
cu prevederile Legii nr. 507/2002 privind organizarea şi desfăşurarea unor
activităţi economice de către persoane fizice şi ale Hotărârii Guvernului nr. 58/2003 pentru
aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 507/2002 privind
organizarea şi desfăşurarea unor activităţi economice de către persoane fizice.
Obligaţia obţinerii unei asemenea autorizaţii nu
contravine libertăţii comerţului, ci ea se impune în scopul disciplinării, al
ordonării activităţii comerciale într-un cadru care să asigure caracterul loial
al sistemului concurential şi protecţia consumatorului.
Cea de-a doua critică de neconstituţionalitate vizează
o altă condiţie care trebuie îndeplinită în vederea exercitării activităţii de
comercializare în zone publice, şi anume cea cuprinsă în art. 6 alin. (2) din
Ordonanţa Guvernului nr. 99/2000. Aceasta se referă la necesitatea obţinerii
acordului autorităţilor administraţiilor publice locale, inclusiv ale sectoarelor
municipiului Bucureşti, după caz.
Curtea constată că nu există contrarietate între aceste
prevederi de lege şi textele constituţionale invocate de autorul excepţiei ca
fiind încălcate. In jurisprudenţa sa constantă, instanţa de contencios constituţional
a statuat că principiul egalităţii „nu exclude, ci, dimpotrivă, presupune
soluţii diferite pentru situaţii diferite" (Decizia Plenului Curţii
Constituţionale nr. 1 din 8 februarie 1994, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 69 din
16 martie 1994). Or, prin ipoteză, condiţiile de exercitare a activităţilor
comerciale variază de la o zonă la alta, în funcţie de o multitudine de factori
diverşi ca, de pildă, factori geografici, sociali sau economici. De altfel, în
art. 7 din ordonanţă sunt enumerate cazurile în care acordul cerut de textul
criticat nu se eliberează. Este vorba despre situaţiile în care, prin
exercitarea activităţii de comercializare în zone publice, se contravine
planului general de dezvoltare urbană şi criteriilor generale privind
determinarea zonelor şi locurilor de vânzare din localităţi, despre cazurile în
care se aduc prejudicii spaţiilor aflate în incinta sau în apropierea unor
clădiri de valoare arhitectonică deosebită ori cu valoare de patrimoniu, precum
şi de situaţiile în care exerciţiul comercial se face în spaţii improvizate.
In plus, Curtea observă că eliberarea acordului la care
se referă art. 6 alin. (2) din ordonanţă se circumscrie principiului
constituţional al autonomiei locale.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit.
d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11
alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
prevederilor art. 5 alin. (1) şi art. 6 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr.
99/2000 privind comercializarea produselor şi serviciilor de piaţă, excepţie
ridicată de Societatea Comercială „Maru" - S.R.L. din Bucureşti în Dosarul
nr. 18.549/299/CV/2006 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de
muncă, asigurări sociale, contencios administrativ şi fiscal.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 2 octombrie
2007.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Valentina Bărbăţeanu