DECIZIE   Nr. 82 din 14 martie 2002

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 41 din Legea nr. 94/1992 privind organizarea si functionarea Curtii de Conturi, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 261 din 18 aprilie 2002

    Nicolae Popa          - presedinte
    Costica Bulai         - judecator
    Nicolae Cochinescu    - judecator
    Constantin Doldur     - judecator
    Kozsokar Gabor        - judecator
    Petre Ninosu          - judecator
    Serban Viorel Stanoiu - judecator
    Lucian Stangu         - judecator
    Ioan Vida             - judecator
    Gabriela Ghita        - procuror
    Vlad Mihai Cercel     - magistrat-asistent

    Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 41 din Legea nr. 94/1992 privind organizarea si functionarea Curtii de Conturi, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, exceptie ridicata de Dumitru Ciuchete, Ion Oprescu, Vladimir Dumitrescu si Constantin Gogonetu in Dosarul nr. 4.015/2001 al Tribunalului Valcea.
    La apelul nominal lipsesc partile, fata de care procedura de citare a fost legal indeplinita.
    Reprezentantul Ministerului Public solicita respingerea exceptiei de neconstitutionalitate ca fiind neintemeiata. Arata ca asupra dispozitiilor art. 46 din Legea nr. 94/1992 in vechea redactare, dispozitii ce se regasesc acum in art. 41, Curtea Constitutionala s-a pronuntat prin Decizia nr. 15/1999, respingand exceptia. Considerentele si solutia pronuntate sunt valabile si in cauza de fata, intrucat nu se creeaza nici o discriminare intre salariatii din sectorul de stat si salariatii din sectorul privat, neexistand o procedura dezavantajoasa pentru persoanele din prima categorie.

    CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:
    Prin Incheierea din 14 septembrie 2001, pronuntata in Dosarul nr. 4.015/2001, Tribunalul Valcea a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 41 din Legea nr. 94/1992 privind organizarea si functionarea Curtii de Conturi, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, exceptie ridicata de Dumitru Ciuchete, Ion Oprescu, Vladimir Dumitrescu si Constantin Gogonetu intr-un litigiu avand ca obiect contestatiile introduse de acestia impotriva unor decizii de imputare emise de Regia Nationala a Padurilor si Directia silvica Valcea.
    In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorii acesteia sustin ca dispozitiile art. 41 din Legea nr. 94/1992 privind organizarea si functionarea Curtii de Conturi, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, sunt neconstitutionale, intrucat incalca principiul egalitatii cetatenilor in fata legii, consacrat de prevederile art. 16 alin. (1) din Constitutie. In acest sens considera ca prin dispozitiile criticate se instituie o discriminare intre salariatii din sectorul de stat si cei din sectorul privat in privinta cailor de contestare a deciziilor de imputare emise impotriva lor pentru recuperarea prejudiciilor cauzate in legatura cu munca prestata. Astfel, daca salariatii din sectorul privat se pot adresa instantelor de drept comun, specializate in solutionarea conflictelor si litigiilor de munca, salariatii din sectorul de stat sunt obligati sa se adreseze instantelor financiare ale Curtii de Conturi, chiar si atunci cand producerea pagubelor a fost constatata de organele de control ale unitatilor prejudiciate, iar nu de organele de control financiar ale Curtii de Conturi.
    De asemenea, autorii exceptiei sustin ca jurisdictia instantelor Curtii de Conturi este mai dezavantajoasa decat jurisdictia instantelor de drept comun, deoarece nu se asigura in cadrul procedurii de judecata toate garantiile prevazute de Codul muncii, iar conditiile tragerii la raspundere a autorilor faptelor cauzatoare de prejudicii sunt mai grele, intrucat acestia sunt tinuti sa raspunda atat pentru paguba efectiva, cat si pentru beneficiul nerealizat, spre deosebire de salariatii supusi jurisdictiei de drept comun, care raspund doar pentru paguba efectiva. Discriminarea dintre cele doua categorii de salariati rezulta si din imprejurarea ca pentru persoanele supuse jurisdictiei instantelor Curtii de Conturi nu exista posibilitatea de a se prevala de riscul normal al serviciului, ca o cauza de inlaturare a raspunderii materiale, si nici de a invoca vicii de forma sau de continut ale deciziei de imputare, de natura sa duca la anularea acesteia.
    In sustinerea exceptiei autorii acesteia invoca si prevederile art. 11 si 20 din Constitutie, precum si ale Cartei sociale europene revizuite, ratificata de Romania prin Legea nr. 74/1999, care reglementeaza protectia dreptului lucratorului de a-si castiga existenta prin munca.
    In concluzie, autorii exceptiei solicita admiterea acesteia.
    Tribunalul Valcea, exprimandu-si opinia, considera ca exceptia de neconstitutionalitate ridicata este intemeiata "pentru considerentul ca actele de control pe care se intemeiaza deciziile de imputare contestate nu au fost incheiate de catre organele de specialitate ale Curtii de Conturi, ci de catre organele de specialitate ale unitatii intimate".
    Potrivit dispozitiilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata, incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului si Guvernului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.
    Guvernul apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata, intrucat prin solutionarea de catre organele jurisdictionale ale Curtii de Conturi a contestatiilor impotriva deciziilor de imputare emise in cazurile la care se refera dispozitiile art. 41 din Legea nr. 94/1992, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, nu se instituie o discriminare a persoanelor care folosesc aceste cai de atac fata de cele care se adreseaza instantelor de drept comun, date fiind situatiile diferite in care se gaseste fiecare dintre cele doua categorii de persoane. Competenta instantelor financiare este determinata, in cazul persoanelor prevazute de dispozitiile criticate, de natura proprietatii pagubite, a persoanelor juridice care administreaza patrimoniul respectiv, precum si a prejudiciilor cauzate.
    Pe de alta parte, competenta materiala a instantelor Curtii de Conturi isi are temeiul in prevederile art. 139 alin. (1) din Constitutie, conform carora Curtea de Conturi exercita, in conditiile legii, si atributii jurisdictionale.
    Este evocata jurisprudenta Curtii Constitutionale in materie, concretizata in deciziile nr. 64/1994 si nr. 15/1999, prin care au fost respinse exceptii de neconstitutionalitate referitoare la dispozitiile art. 46 in vechea redactare (actualul art. 41) din Legea nr. 94/1992.
    Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

    CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctul de vedere exprimat de Guvern, raportul intocmit de judecatorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine urmatoarele:
    Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit dispozitiilor art. 144 lit. c) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992, republicata, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicata.
    Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie dispozitiile art. 41 din Legea nr. 94/1992 privind organizarea si functionarea Curtii de Conturi, republicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 116 din 16 martie 2000, cu modificarile si completarile ulterioare, dispozitii care au urmatorul cuprins: "Colegiul jurisdictional judeca, in prima instanta, contestatiile introduse impotriva actelor de imputatie de catre administratorii, gestionarii, contabilii, precum si de catre ceilalti salariati care au participat, impreuna cu acestia, la producerea pagubelor cauzate persoanelor juridice prevazute la art. 18, in legatura cu formarea, administrarea si intrebuintarea resurselor financiare ale statului si ale sectorului public, precum si cu gestionarea patrimoniului public si privat al statului si al unitatilor administrativ-teritoriale."
    Dispozitiile constitutionale invocate de autorii exceptiei de neconstitutionalitate sunt urmatoarele:
    - art. 11 alin. (1): "Statul roman se obliga sa indeplineasca intocmai si cu buna-credinta obligatiile ce-i revin din tratatele la care este parte.";
    - art. 16 alin. (1): "Cetatenii sunt egali in fata legii si a autoritatilor publice, fara privilegii si fara discriminari.";
    - art. 20 alin. (1): "Dispozitiile constitutionale privind drepturile si libertatile cetatenilor vor fi interpretate si aplicate in concordanta cu Declaratia Universala a Drepturilor Omului, cu pactele si cu celelalte tratate la care Romania este parte."
    De asemenea, in sustinerea exceptiei se invoca si prevederile art. 1 pct. 2 din Carta sociala europeana revizuita, ratificata de Romania prin Legea nr. 74/1999, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 193 din 4 mai 1999, prevederi care au urmatorul cuprins: "In vederea exercitarii efective a dreptului la munca, partile se angajeaza: [...]
    2. sa protejeze de o maniera eficienta dreptul lucratorului de a-si castiga existenta printr-o munca liber intreprinsa."
    Examinand exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constata ca dispozitiile legale criticate au mai facut obiectul controlului de constitutionalitate. Astfel, prin Decizia nr. 64 din 2 iunie 1994, ramasa definitiva prin nerecurare, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 177 din 12 iulie 1994, si prin Decizia nr. 15 din 9 februarie 1999, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 120 din 23 martie 1999, Curtea s-a pronuntat asupra constitutionalitatii dispozitiilor art. 46 din Legea nr. 94/1992 in vechea redactare, dispozitii ce sunt continute acum in art. 41, iar prin Decizia nr. 312 din 20 noiembrie 2001, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 99 din 5 februarie 2002, s-a pronuntat asupra dispozitiilor art. 41 din Legea nr. 94/1992, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, respingand exceptiile de neconstitutionalitate invocate.
    Analizand motivele de neconstitutionalitate bazate pe incalcarea prevederilor art. 16 alin. (1) din Constitutie, Curtea a retinut prin Decizia nr. 312/2001 ca "principiul egalitatii consacrat de art. 16 alin. (1) din Constitutie nu inseamna uniformitate, asa incat, daca la situatii egale trebuie sa corespunda un tratament egal, la situatii diferite, tratamentul juridic nu poate fi decat diferit. Egalitatea partilor in procesul civil nu exclude, ci chiar implica un tratament juridic diferentiat. Tratamentul diferit instituit prin art. 41 din Legea nr. 94/1992 se intemeiaza pe mai multe elemente de diferentiere fata de alte cazuri de raspundere civila sau materiala, cum ar fi natura proprietatii pagubite, natura persoanelor juridice care administreaza patrimoniul respectiv, natura prejudiciilor cauzate si calitatea speciala a persoanelor cu raspundere principala pentru aceste prejudicii. Aceste categorii de cauze si persoane se deosebesc de altele si ele dau dreptul legiuitorului sa instituie un tratament diferit, dar nediscriminatoriu in cadrul categoriilor cu situatie identica".
    Dat fiind ca nu au intervenit elemente noi de natura a determina reconsiderarea jurisprudentei Curtii, considerentele si solutiile pronuntate raman valabile si in prezenta cauza.
    In plus, Curtea retine ca nu rezulta nici din dispozitiile criticate si nici din alte prevederi ale Legii nr. 94/1992 ca instantele financiare ar aplica deciziilor de imputare un alt regim juridic decat cel prevazut de Codul muncii.
    In sustinerea contestatiilor introduse la organele de jurisdictie ale Curtii de Conturi impotriva deciziilor de imputare contestatorii pot propune aceleasi probe si pot formula aceleasi cereri si aparari pe care le-ar formula in fata instantelor judecatoresti, iar instantele financiare sunt tinute sa judece, ca si instantele de drept comun, dupa normele cuprinse in Codul de procedura civila - in acest sens sunt dispozitiile art. 130 din Legea nr. 94/1992, republicata - si pot sa pronunte aceleasi categorii de solutii, si anume admiterea contestatiei si anularea, totala sau partiala, a deciziei de imputare ori respingerea contestatiei.
    De asemenea, Curtea nu poate retine sustinerea autorilor exceptiei ca prin judecarea de catre organele de jurisdictie ale Curtii de Conturi a contestatiilor impotriva deciziilor de imputare s-ar schimba natura raspunderii patrimoniale a contestatorilor dintr-o raspundere materiala, specifica raporturilor de munca, intr-o raspundere civila. Dat fiind ca in Legea nr. 94/1992 nu exista vreo prevedere in sensul aratat de autorii exceptiei, rezulta ca principiile raspunderii materiale reglementate de Codul muncii se aplica si in cauzele judecate de instantele financiare.
    Pentru aceleasi considerente Curtea nu poate retine nici critica privind incalcarea prevederilor art. 1 pct. 2 din Carta sociala europeana revizuita. Legea nr. 94/1992 asigura in mod efectiv, prin dispozitiile sale, dreptul angajatului de a invoca, in fata instantelor Curtii de Conturi si, ulterior, in fata instantelor judecatoresti, motivele de fapt si de drept pentru care considera ca o decizie de imputare este netemeinica si nelegala.

    Pentru considerentele expuse, in temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145 alin. (2) din Constitutie, precum si al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 si al art. 25 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, republicata,

    CURTEA
    In numele legii
    DECIDE:

    Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 41 din Legea nr. 94/1992 privind organizarea si functionarea Curtii de Conturi, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, exceptie ridicata de Dumitru Ciuchete, Vladimir Dumitrescu, Constantin Gogonetu si Ion Oprescu in Dosarul nr. 4.015/2001 al Tribunalului Valcea.
    Definitiva si obligatorie.
    Pronuntata in sedinta publica din data de 14 martie 2002.

          PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
              prof. univ. dr. NICOLAE POPA

                              Magistrat asistent,
                              Vlad Mihai Cercel