DECIZIE   Nr. 82 din 20 iulie 1994

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 282 din  5 octombrie 1994

    Vasile Gionea        - presedinte
    Viorel Mihai Ciobanu - judecator
    Mihai Constantinescu - judecator
    Antonie Iorgovan     - judecator
    Ioan Muraru          - judecator
    Ioan Griga           - procuror
    Florentina Geangu    - magistrat-asistent

    Pe rol pronuntarea asupra recursului declarat de Ministerul Public impotriva Deciziei Curtii Constitutionale nr. 23 din 14 martie 1994.
    Dezbaterile au avut loc in sedinta din 5 iulie 1994, in prezenta reprezentantului Ministerului Public si a inculpatului Rusu Constantin si au fost consemnate in incheierea de la acea data, cand Curtea Constitutionala, avand nevoie de timp pentru a delibera, a aminat pronuntarea la 13 iulie 1994 si apoi la 20 iulie 1994.
    Prin rechizitoriul Parchetului de pe langa Judecatoria Tulcea nr. 108/P/1993, Serban Dan, Serban Gheorghe si Rusu Constantin au fost trimisi in judecata pentru savarsirea infractiunii de furt in paguba avutului obstesc prevazuta de art. 224 din Codul penal.
    La termenul de judecata din 8 iunie 1993, inculpatul Serban Dan a invocat exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 224 din Codul penal, considerand in esenta ca, raportat la prevederile imperative ale art. 150 alin. (1) din Constitutie, acestea sunt abrogate implicit.
    Prin Decizia nr. 23 din 14 martie 1994, Curtea Constitutionala a respins ca lipsita de obiect exceptia de neconstitutionalitate, constatand ca art. 224 din Codul penal a fost abrogat partial, conform art. 150 alin. (1) din Constitutie, astfel incat textul urmeaza a se aplica numai cu privire la bunurile prevazute in art. 135 alin. (4) din Constitutie, bunuri ce fac obiectul exclusiv al proprietatii publice.
    Impotriva acestei decizii Ministerul Public a declarat recurs, invocand urmatoarele motive:
    1. Curtea nu este competenta de a se pronunta asupra conflictului legilor anterioare Constitutiei cu prevederile acesteia si, deci, de a constata ca ele sunt abrogate potrivit art. 150 alin. (1) din Constitutie, in cazul in care incalca o prevedere constitutionala.
    2. Decizia este criticata pentru ca solutia respingerii exceptiei de neconstitutionalitate ca lipsita de obiect este rezultatul aplicarii Deciziei Curtii Constitutionale nr. 33/1993 si nu al examinarii pe fond a cazului concret dedus judecatii. In acest fel decizia ar aparea ca nemotivata.

    CURTEA CONSTITUTIONALA,
examinind decizia atacata, incheierea de sesizare, motivele de recurs, raportul intocmit de judecatorul-raportor, concluziile recurentului - Ministerul Public -, dispozitiile legale atacate ca neconstitutionale raportate la prevederile Constitutiei, precum si cele ale Legii nr. 47/1992, retine urmatoarele:
    Primul motiv de recurs, care vizeaza necompetenta Curtii Constitutionale de a se pronunta asupra conflictului legilor anterioare Constitutiei cu prevederile acesteia si, deci, de a constata ca ele sunt abrogate, potrivit art. 150 alin. (1) din Constitutie, in cazul in care contrazic o prevedere constitutionala, nu este fondat. Potrivit art. 150 alin. (1) din Constitutie, legile preconstitutionale raman in vigoare, in masura in care nu contravin acesteia. Rezulta ca, prin natura sa, contrarietatea unei legi anterioare Constitutiei cu prevederile acesteia are drept consecinta abrogarea. In cazul legilor anterioare Constitutiei, neconstitutionalitatea are un caracter specific, intrucat cauza sa este posterioara legii, constand in schimbarea temeiului legitimitatii sale constitutionale. In aceste conditii, controlul constitutionalitatii unei legi preconstitutionale, care are ca rezultat constatarea contrarietatii acesteia cu prevederile Constitutiei, nu duce la declararea legii ca neconstitutionala - o lege putand fi apreciata numai in functie de regimul constitutional sub imperiul caruia a fost adoptata - ci la constatarea aprobarii, solutie ce constituie consecinta constitutionala, prevazuta de art. 150 alin. (1), a unei asemenea contrarietati.
    Nici cel de-al doilea motiv de recurs, care vizeaza respingerea exceptiei de neconstitutionalitate ca lipsita de obiect, nu este fondat, recursul netinind seama de specificul jurisdictiei constitutionale. Astfel, exceptia de neconstitutionalitate poate fi admisa sau respinsa prin decizie definitiva.
    In caz de admitere a exceptiei de neconstitutionalitate, decizia Curtii Constitutionale produce efectele prevazute de art. 145 alin. (2) din Constitutie si de art. 26 din Legea nr. 47/1992. Astfel fiind, textul declarat ca neconstitutional sau textul anterior Constitutiei constatat ca abrogat, deoarece, potrivit art. 150 alin. (1) din Constitutie, este contrar acesteia, nu mai poate fi aplicat, este scos din legislatie. Orice alta exceptie care ar avea ca obiect textul declarat ca neconstitutional sau constatat ca abrogat urmeaza sa fie respinsa ca lipsita de obiect, daca solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate s-a facut cu citarea partilor, ori ca vadit nefondata in cazul in care, pentru acelasi motiv de fond, exceptia a fost, potrivit art. 24 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, rezolvata fara citarea partilor. Asa fiind, referirea la deciziile definitive anterioare nu inseamna o lipsa de motivare in drept, ci dimpotriva, aplicarea consecventa a dispozitiilor constitutionale si legale.
    Recursul invoca si faptul ca respingind exceptia ca lipsita de obiect se inchide calea sesizarii Curtii Constitutionale chiar si atunci cand exceptia priveste un bun public, nominalizat expres in art. 135 alin. (4) din Constitutie.
    Argumentul nu poate fi desigur primit deoarece Curtea Constitutionala statueaza numai asupra problemelor de drept. Constatand in drept ca art. 224 din Codul penal, ca orice alt text in legatura cu avutul obstesc, este abrogat partial si ca urmeaza sa se aplice numai cu privire la bunurile prevazute in art. 135 alin. (4) din Constitutie, bunuri ce fac obiectul exclusiv al proprietatii publice, ramane ca fiecare instanta judecatoreasca sa stabileasca daca este vorba sau nu de astfel de bunuri si sa decida daca textele referitoare la infractiunile privind avutul obstesc sunt sau nu aplicabile.
    Pentru motivele aratate, in temeiul art. 144 lit. c), art. 145 alin. (2) si art. 150 alin. (1) din Constitutie, precum si al art. 1, art. 3, art. 13 alin. (1) lit. A. c), art. 25 si art. 26 din Legea nr. 47/1992,

    CURTEA CONSTITUTIONALA
    In numele legii
    DECIDE:
    Respinge recursul formulat de Ministerul Public impotriva Deciziei Curtii Constitutionale nr. 23 din 14 martie 1994 pronuntata in Dosarul nr. 74C/1993.
    Definitiva.
    Pronuntata in sedinta publica din 20 iulie 1994.

           PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
           prof. dr. VASILE GIONEA

                            Magistrat-asistent,
                            Florentina Geangu