Decizia Nr.817 din 04.10.2012

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somaţiei de plată, excepţie ridicată de Societatea Comercială Comat Mureş - S.A. din Târgu Mureş în Dosarul nr. 3.559/243/2010 al Judecătoriei Hunedoara - Secţia civilă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 417D/2012.La apelul nominal se constată lipsa părţilor, procedura de citare fiind legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 15 septembrie 2010, pronunţată în Dosarul nr. 3.559/243/2010, Judecătoria Hunedoara - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională pentru soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somaţiei de plată, excepţie ridicată de Societatea Comercială Comat Mureş - S.A. cu prilejul judecării unei cauze având ca obiect emiterea ordonanţei privind o somaţie de plată.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că procedura instituită prin ordonanţa criticată este una expeditivă, care se desfăşoară în favoarea creditorului unei obligaţii. Acesta este într-un avantaj procedural considerabil faţă de debitor, care, chiar şi în situaţia existenţei unei creanţe certe, lichide şi exigibile, nu poate invoca motivele temeinice care l-au împiedicat în mod obiectiv să îşi îndeplinească obligaţia şi să le susţină prin administrarea tuturor probelor prevăzute de Codul de procedură civilă, nu poate recurge la chemarea în garanţie, nu poate parcurge gradele de jurisdicţie obişnuite şi nu poate recurge la căile de atac ordinare şi extraordinare ale procedurii comune.Autorul excepţiei mai arată că celeritatea soluţionării cererii afectează rezonabilitatea termenului de soluţionare, în sensul că în favoarea creditorului se dă o hotărâre rapidă, incompatibilă cu evaluarea judicioasă a probelor, apărărilor şi argumentelor părţilor.Procedura instituită de ordonanţa criticată este una superficială, expeditivă şi inechitabilă, debitorul neputând uza de căile de atac ordinare şi extraordinare împotriva unei ordonanţe care are aceleaşi efecte ca ale oricărei alte hotărâri date în procedura comună. De asemenea, autorul susţine că este eliminată cerinţa fundamentală de imparţialitate prin aceea că cererea în anulare se soluţionează de instanţa competentă pentru judecarea fondului cauzei.Autorul excepţiei mai arată că procedura instituită de ordonanţa criticată poate fi asimilată unui proces în care aceeaşi instanţă soluţionează cauza pe fond, dar şi calea de atac.Judecătoria Hunedoara - Secţia civilă consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece dispoziţiile legale criticate nu încalcă prevederile constituţionale la care se face referire.Instanţa mai arată că procedura somaţiei de plată este instituită în vederea recuperării cu celeritate a creanţelor care îndeplinesc cumulativ condiţiile privind caracterul cert, lichid şi exigibil, simplificându-se demersul jurisdicţional al creditorilor în vederea obţinerii titlurilor executorii, legiuitorul având în vedere ocrotirea debitorilor faţă de un eventual abuz de drept al creditorilor. În cadrul acestei proceduri speciale este respectat dreptul la apărare al ambelor părţi, care au posibilitatea de a se folosi de aceleaşi mijloace de probă, iar cererea în anulare este o cale procedurală specială, instituită doar în favoarea debitorului, în cadrul căreia acesta îşi poate exercita fără îngrădiri dreptul la apărare. Hotărârile pronunţate în această procedură nu au autoritate de lucru judecat asupra fondului litigiului, somaţia de plată se emite doar pentru creanţa certă, lichidă şi exigibilă, în caz contrar părţile au la îndemână calea dreptului comun. Soluţionarea cererii în anulare de instanţa care a soluţionat cererea pentru emiterea somaţiei de plată nu afectează imparţialitatea, întrucât cererea este soluţionată de un alt complet decât cel care a emis ordonanţa.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Avocatul Poporului consideră că dispoziţiile ordonanţei criticate sunt constituţionale şi face referire la jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile Ordonanţei Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somaţiei de plată, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 422 din 30 iulie 2001, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 295/2002, cu modificările şi completările ulterioare.Se apreciază că prevederile de lege criticate contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi şi art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil şi soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine următoarele:Curtea, prin numeroase decizii, s-a pronunţat în sensul constituţionalităţii Ordonanţei Guvernului nr. 5/2001. Astfel, prin Decizia nr. 139 din 21 februarie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 211 din 19 martie 2008, Decizia nr. 72 din 2 februarie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 176 din 23 februarie 2006, Decizia nr. 219 din 21 aprilie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 468 din 2 iunie 2005, Decizia nr. 470 din 4 decembrie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 89 din 31 ianuarie 2004, Decizia nr. 317 din 19 noiembrie 2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 930 din 19 decembrie 2002, şi Decizia nr. 161 din 30 mai 2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 448 din 26 iunie 2002, Curtea a constatat că dispoziţiile actului normativ criticat nu încalcă principiul egalităţii în drepturi şi nici accesul liber la justiţie şi dreptul la un proces echitabil.Astfel, Curtea a statuat, în esenţă, că Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 reglementează o procedură specială, simplificată şi accelerată pentru recuperarea creanţelor al căror caracter cert, lichid şi exigibil rezultă din înscrisuri, iar acest caracter special al procedurii a determinat limitarea mijloacelor de probă utilizabile la înscrisuri, în prima fază, completate ulterior cu explicaţiile şi lămuririle date de părţi, limitarea fiind deopotrivă valabilă pentru ambele părţi, în condiţii identice pentru exercitarea dreptului la apărare.Cu privire la susţinerile autorului excepţiei referitoare la pretinsa încălcare a dreptului la un proces echitabil, prevăzut de art. 21 din Constituţie, prin Decizia nr. 497 din 29 septembrie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.003 din 11 noiembrie 2005, Curtea a reţinut că textele de lege criticate conţin norme de procedură asupra cărora legiuitorul este suveran a legifera, în temeiul art. 126 alin. (2) din Constituţie, evident cu respectarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale. Referitor la căile de atac, s-a reţinut, pe de o parte, că ordonanţa constituie titlu executoriu, iar împotriva acestuia debitorul poate formula contestaţie la executare potrivit normelor Codului de procedură civilă, iar pe de altă parte, că ordonanţa nu are autoritate de lucru judecat faţă de fondul raporturilor juridice dintre părţi.Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudenţe, atât considerentele, cât şi soluţiile deciziilor menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a Ordonanţei Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somaţiei de plată, excepţie ridicată de Societatea Comercială Comat Mureş - S.A. din Târgu Mureş în Dosarul nr. 3.559/243/2010 al Judecătoriei Hunedoara - Secţia civilă.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 4 octombrie 2012.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,AUGUSTIN ZEGREANMagistrat-asistent,Andreea Costin