DECIZIE Nr.
817 din 9 noiembrie 2006
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a prevederilor art. 14 alin. (2) din Ordonanta de urgenta
a Guvernului nr. 28/1999 privind obligatia agentilor economici de a utiliza
aparate de marcat electronice fiscale
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 1007 din 19 decembrie 2006
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Kozsokar Gabor - judecător
Petre Ninosu - judecător
Ion Predescu - judecător
Tudorel Toader - judecător
Ion Tiucă - procuror
Gabriela Dragomirescu - magistrat-asistent şef
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate
a prevederilor art. 14 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.
28/1999 privind obligaţia agenţilor economici de a utiliza aparate de marcat
electronice fiscale, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Supermarket
Ardeal Impex" - S.R.L. din Cluj-Napoca în Dosarul nr. 20.104/2005 al
Judecătoriei Cluj-Napoca.
La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de
care procedura de citare este legal îndeplinită.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate
ridicate, întrucât apreciază că dispoziţiile de lege criticate nu contravin
art. 53 şi art. 135 alin. (2) din Constituţie, invocate ca fiind încălcate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată
următoarele:
Prin Incheierea din 16 iunie 2006, pronunţată în
Dosarul nr. 20.104/2005, Judecătoria Cluj-Napoca a sesizat Curtea
Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 14
alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 28/1999 privind obligaţia
agenţilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale, excepţie
ridicată de Societatea Comercială „Supermarket Ardeal Impex" - S.R.L. din
Cluj-Napoca într-o cauză având ca obiect plângerea formulată de aceasta
împotriva unui proces-verbal de constatare a contravenţiei, încheiat în temeiul
textului de lege criticat.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că art. 14 alin. (2) din
ordonanţă încalcă, în ordinea invocării lor, art. 135 alin. (2) şi art. 53 din
Constituţie, deoarece: sancţiunea complementară pe care o dispune este mai
gravă şi mai aspră decât cea principală; suspendarea pe termen de 3 luni a
activităţii unei firme „aduce după sine pierderi statului prin neplata
impozitelor, dar şi pagube sociale care pot fi de o deosebită gravitate prin
pierderea locurilor de muncă, a neplăţii taxelor şi impozitelor pe
salarii."
Judecătoria Cluj-Napoca apreciază că excepţia de neconstituţionalitate ridicată este
neîntemeiată, deoarece „măsura dispusă de textul legal este justificată de
imperativul protejării interesului general şi al ordinii de drept prin
adoptarea unor măsuri specifice de preîntâmpinare şi sancţionare a faptelor
care generează sau ar putea genera fenomene economice negative, cum ar fi
evaziunea fiscală."
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor
două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul consideră că
excepţia de neconstituţionalitate ridicată este neîntemeiată, „întrucât prin
reglementarea contravenţiilor, sancţionarea acestora cu amendă şi aplicarea de
măsuri sancţionatorii complementare, în raport cu gravitatea faptei, nu se
aduce, în niciun fel, atingere exercitării drepturilor şi nici libertăţii
economice, în condiţiile legii, statul fiind obligat să asigure, conform art.
135 alin. (2) lit. b) din Constituţie, «protejarea intereselor naţionale în
activitatea economică, financiară şi valutară»". Invocă în acest sens
Decizia Curţii Constituţionale nr. 91/2006.
Avocatul Poporului apreciază
că dispoziţiile ce fac obiectul excepţiei nu numai că nu încalcă art. 135 alin.
(2) din Constituţie, „ci, dimpotrivă, reprezintă tocmai o măsură prin care
statul dă expresie tuturor acestor obligaţii constituţionale". In ceea ce priveşte invocarea încălcării
art. 53 alin. (1) şi (2) din Constituţie, consideră că „măsura dispusă de
textul de lege criticat este justificată de imperativul protejării interesului
social şi al ordinii de drept prin adoptarea unor măsuri specifice de
preîntâmpinare şi sancţionare a faptelor care generează sau ar putea genera
fenomene economice negative, cum ar fi evaziunea fiscală". Menţionează că
acesta este sensul în care s-a pronunţat Curtea Constituţională prin Decizia
nr. 91 din 7 februarie 2006.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierea de
sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul
întocmit de judecătorul-raportor, concluziile reprezentantului Ministerului
Public, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei,
precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională constată că a fost legal
sesizată si este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din
Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr.
47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie art. 14 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 28/1999
privind obligaţia agenţilor economici de a utiliza aparate de marcat
electronice fiscale, republicată în Monitorul Oficial
al României, Partea I, nr. 75 din 21 ianuarie 2005. Textul de lege criticat
prevede: „Nerespectarea de către agenţii economici
a prevederilor art. 10 lit. b), referitoare la neutilizarea aparatelor de
marcat electronice fiscale, neemiterea bonurilor fiscale pentru toate bunurile
livrate sau serviciile prestate, emiterea de bonuri cu o valoare inferioară
celei reale şi nereintroducerea datelor înscrise pe rola-jurnal privind
tranzacţiile efectuate de la ultima închidere zilnică până în momentul
ştergerii memoriei operative, atrage şi suspendarea activităţii unităţii pe o
perioadă de 3 luni." Aceste fapte constituie,
potrivit art. 10 lit. b) din ordonanţă, la care textul de lege criticat face
trimitere, şi contravenţii dacă, potrivit legii penale, nu sunt considerate
infracţiuni.
Autorul excepţiei consideră că prin textul de lege
menţionat sunt încălcate, în ordinea invocării lor, prevederile constituţionale ale art. 135 alin. (2) lit. a),
potrivit cărora „(2) Statul trebuie să asigure: a) libertatea comerţului,
protecţia concurenţei loiale, crearea cadrului favorabil pentru valorificarea
tuturor factorilor de producţie; [...]", şi ale art. 53 referitoare la
„Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi".
Examinând excepţia de
neconstituţionalitate ridicată, Curtea reţine următoarele:
Articolul 14 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a
Guvernului nr. 28/1998, republicată, a mai făcut obiect al controlului de
constituţionalitate prin raportare la art. 53 din Constituţie, în esenţă, cu o
motivare asemănătoare celei din prezenta cauză. Astfel, prin Decizia nr. 91 din
7 februarie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 166 din 21 februarie 2006, Curtea,
respingând excepţia de neconstituţionalitate, a reţinut că „măsura dispusă de
textul de lege criticat este justificată de imperativul protejării interesului
social şi al ordinii de drept prin adoptarea unor măsuri specifice de
preîntâmpinare şi sancţionare a faptelor care generează sau ar putea genera
fenomene economice negative, cum ar fi evaziunea fiscală".
Cele statuate prin decizia menţionată îşi menţin
valabilitatea şi în această cauză, întrucât nu au intervenit elemente noi de
natură să determine schimbarea jurisprudenţei.
In legătură cu invocarea încălcării prevederilor art.
135 alin. (2) lit. a) din Constituţie, Curtea constată că, într-adevăr,
potrivit acestui text, statul trebuie să asigure libertatea comerţului,
protecţia concurenţei loiale, precum şi crearea cadrului favorabil pentru
valorificarea tuturor factorilor de producţie, dar cu respectarea dispoziţiilor
legale în materie. Or, în acest domeniu, cadrul legislativ îl constituie însăşi
reglementarea criticată, astfel că şi această susţinere urmează a fi
înlăturată.
In ceea ce priveşte aprecierile autorului excepţiei
referitoare la eventualele consecinţe negative ale suspendării pe termen de 3
luni a activităţii unei firme, constând în pierderi aduse veniturilor statului,
trebuie precizat că prin reglementarea criticată se urmăreşte, aşa cum a
statuat Curtea Constituţională prin decizia menţionată, protejarea ordinii de
drept şi a interesului social, iar nu obţinerea unor venituri la bugetul de
stat cu încălcarea acestor imperative.
Faţă de cele de mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi
al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin.
(1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALA
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
prevederilor art. 14 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.
28/1999 privind obligaţia agenţilor economici de a utiliza aparate de marcat
electronice fiscale, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Supermarket
Ardeal Impex" - S.R.L. din Cluj-Napoca în Dosarul nr. 20.104/2005 al
Judecătoriei Cluj-Napoca.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 9 noiembrie
2006.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent şef,
Gabriela Dragomirescu