Decizia Nr.809 din 07.12.2017

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincă.1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 97 alin. (2) lit. f) din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Doru Budi Rua şi Neculai Ranciu în Dosarul nr. 1.756/88/2016/a1 al Tribunalului Tulcea - Secţia penală şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 31D/2017.2. La apelul nominal lipsesc autorii excepţiei, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care solicită respingerea, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate. În susţinerea soluţiei solicitate reţine că, prin norma procesual penală criticată, legiuitorul a înţeles să adopte o manieră flexibilă de reglementare în materia mijloacelor de probă, ţinând seama de evoluţia tehnicii şi a ştiinţei, astfel încât să se permită, în orice ipoteză, aflarea adevărului. Arată că legiuitorul nu a reglementat în mod limitativ mijloacele de probă, însă, astfel cum rezultă din textul de lege criticat, materia probelor este supusă principiului legalităţii, întrucât mijloacele de probă nu trebuie să fie interzise de lege. Face referire, în acest sens, la înregistrările realizate de părţi, care sunt permise de art. 139 din Codul de procedură penală, dar nu sunt enumerate în art. 97 din acelaşi act normativ.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:4. Prin Încheierea din 24 noiembrie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 1.756/88/2016/a1, Tribunalul Tulcea - Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 97 alin. (2) lit. f) din Codul de procedură penală. Excepţia a fost ridicată de Doru Budi Rua şi Neculai Ranciu în procedura de constatare a legalităţii sesizării instanţei, a administrării probelor şi a efectuării actelor de urmărire penală în Dosarul nr. 58D/P/2015 al Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Biroul teritorial Tulcea, prin care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaţilor, autori ai excepţiei de neconstituţionalitate, pentru săvârşirea infracţiunilor de trafic de persoane, favorizarea făptuitorului, influenţarea declaraţiilor, ameninţare, răzbunare pentru ajutorul dat justiţiei.5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii susţin, în esenţă, că dispoziţiile criticate sunt lipsite de claritate, precizie şi previzibilitate, sintagma „orice alt mijloc de probă care nu este interzis prin lege" fiind prea generală, aspect care conferă posibilitatea organelor judiciare de a recurge la diverse mijloace de probă, nereglementate de lege sau chiar oculte, în acest fel fiind încălcat principiul separaţiei puterilor în stat, regulile unui proces echitabil şi dreptul la apărare. Susţin, de asemenea, că mijloacele de probă trebuie să fie în mod explicit şi clar reglementate, să existe o procedură de efectuare a acestora. Arată că, în cauză, s-a dispus şi administrat, cu valoare probatorie, testarea poligraf a mai multor persoane, iar rezultatele sunt folosite în acuzarea inculpaţilor, autori ai excepţiei de neconstituţionalitate. Precizează că li s-a solicitat efectuarea unor teste poligraf, iar refuzul, motivat de faptul că este o probă nereglementată de lege, s-a interpretat ca fiind o dovadă în acuzarea autorilor excepţiei.6. Tribunalul Tulcea - Secţia penală opinează că excepţia de neconstituţionalitate invocată este neîntemeiată. Consideră că prevederile criticate sunt clare, nu ridică probleme de imprecizie sau de imprevizibilitate şi nu contravin dispoziţiilor art. 24 alin. (1) din Constituţie. Reţine că mijlocul de probă, care i-a determinat pe inculpaţi să solicite sesizarea instanţei de contencios constituţional, este investigaţia dispusă prin ordonanţa procurorului asupra comportamentului simulat al persoanelor vătămate, finalizată printr-un raport de constatare criminalistică. Or, rapoartele de constatare criminalistică sunt printre mijloacele de probă expres enumerate în art. 97 alin. (2) lit. e) din Codul de procedură penală. Valoarea probantă a acestui tip de constatare criminalistică tehnico-ştiinţifică asupra comportamentului simulat urmează a fi analizată de către judecătorul fondului prin raportare la întregul ansamblu probator. Arată că refuzul inculpaţilor de a se supune testului poligraf nu poate fi interpretat ca probă de vinovăţie împotriva acestora, iar dreptul la tăcere este reglementat de lege.7. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate invocate.8. Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate invocată este neîntemeiată. Apreciază că normele procesual penale criticate nu sunt contrare dispoziţiilor constituţionale invocate, în condiţiile în care legiuitorul a avut în vedere evoluţia rapidă a tehnicii care impune o abordare flexibilă în materia probelor, menită a conduce la aflarea adevărului într-un mod eficient în cauzele penale. Consideră, totodată, că libertatea probelor prevăzute de art. 97 alin. (2) din Codul de procedură penală nu este absolută, ci subordonată principiului legalităţii.9. Avocatul Poporului apreciază că dispoziţiile legale criticate nu aduc atingere dreptului la apărare şi sunt suficient de clare, predictibile şi neechivoce, astfel încât destinatarul normei juridice să îşi poată adapta conduita în funcţie de conţinutul acestora, în concordanţă cu prevederile art. 1 alin. (5) din Constituţie. Reţine că, în noul Cod de procedură penală, legiuitorul a optat pentru o enumerare exemplificativă a mijloacelor de probă, fiind create premisele obţinerii probei prin orice căi, câtă vreme nu sunt interzise de lege. Însă, raportat la susţinerile autorilor excepţiei de neconstituţionalitate, menţionează că dispoziţiile legale criticate trebuie coroborate cu cele ale art. 101 din Codul de procedură penală, referitoare la principiul loialităţii administrării probelor, şi cu cele ale art. 102 din Codul de procedură penală privind excluderea probelor obţinute în mod nelegal.10. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, punctele de vedere ale Avocatului Poporului şi Guvernului, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:11. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.12. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 97 alin. (2) lit. f) din Codul de procedură penală, având următorul conţinut: „Proba se obţine în procesul penal prin următoarele mijloace: [...] f) orice alt mijloc de probă care nu este interzis prin lege."13. În susţinerea neconstituţionalităţii normei procesual penale criticate, autorii excepţiei invocă încălcarea prevederilor constituţionale ale art. 1 alin. (3) şi (5), potrivit căruia respectarea Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor este obligatorie în România, art. 11 alin. (2), conform căruia tratatele ratificate de Parlament, potrivit legii, fac parte din dreptul intern şi art. 24 alin. (1) referitor la dreptul la apărare. Susţin că se aduce atingere şi dispoziţiilor art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, referitoare la dreptul la un proces echitabil.14. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că, în actuala lege procesual penală, mijloacele de probă nu sunt enumerate strict şi limitativ, organele judiciare putând administra orice mijloace de probă care, deşi nu sunt enumerate de dispoziţiile art. 97 alin. (2) din Codul de procedură penală, nu sunt interzise de lege.Potrivit doctrinei, noul Cod de procedură penală are în vedere evoluţiile tehnice continue care impun o abordare flexibilă şi suplă în materia probaţiunii, aptă de a conduce în mod eficient la aflarea adevărului în cauzele penale. Curtea reţine însă că libertatea probelor, astfel cum este reglementată prin art. 97 alin. (2) din Codul de procedură penală, nu este absolută, ci subordonată principiului legalităţii. Astfel, actuala lege procesual penală reglementează o sancţiune specifică materiei probelor, şi anume cea a excluderii probelor obţinute în mod nelegal, care operează nu doar pentru probele obţinute prin încălcarea legii, ci şi pentru cele obţinute prin încălcarea principiului loialităţii administrării probelor. De altfel, Curtea observă că prezenta excepţie de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 97 alin. (2) lit. f) din Codul de procedură penală a fost invocată în procedura de cameră preliminară, fază distinctă a procesului penal, având ca obiect, printre altele, verificarea legalităţii administrării probelor.15. În acord cu acest obiect al camerei preliminare, judecătorul, analizând probatoriul administrat din perspectiva conformităţii acestuia cu principiul loialităţii administrării probelor, principiu circumscris principiului legalităţii, va sancţiona cu excluderea probele obţinute prin întrebuinţarea de violenţe, ameninţări ori alte mijloace de constrângere, precum şi promisiuni sau îndemnuri; prin metode sau tehnici de ascultare care afectează capacitatea persoanei de a-şi aminti şi de a relata în mod conştient şi voluntar faptele care constituie obiectul probei, chiar dacă persoana ascultată îşi dă consimţământul la utilizarea unei asemenea metode sau tehnici de ascultare; prin provocarea unei persoane să săvârşească ori să continue săvârşirea unei fapte penale, în scopul obţinerii unei probe [art. 101 alin. (1)-(3) din Codul de procedură penală].16. Totodată, judecătorul de cameră preliminară va aplica sancţiunea excluderii şi în ipoteza în care constată că probatoriul administrat în faza de urmărire penală, în tot sau în parte, înfrânge principiul legalităţii probelor. În acest caz, este vorba despre probele obţinute prin tortură şi probele derivate din acestea [art. 102 alin. (1) din Codul de procedură penală], probele care au fost obţinute în mod nelegal - cu nerespectarea dispoziţiilor legale privind condiţiile de administrare a mijlocului de probă sau de folosire a procedeului probatoriu - şi probele derivate din acestea [art. 102 alin. (2) şi (4) din Codul de procedură penală], probele nelegale ca urmare a nelegalităţii actului prin care s-a dispus sau autorizat administrarea probelor ori prin care acestea au fost administrate, în măsura în care actul a fost sancţionat cu nulitatea [art. 102 alin. (3) din Codul de procedură penală].17. Aşadar, judecătorul de cameră preliminară analizează, din oficiu sau la cerere, probele şi actele efectuate de către organele de urmărire penală prin prisma respectării dispoziţiilor legale, iar acolo unde constată nelegalităţi, le sancţionează în măsura şi cu sancţiunea permisă de lege. În conformitate cu acest obiect al procedurii de cameră preliminară, judecătorul de cameră preliminară realizează o verificare minuţioasă, exclusiv prin prisma legalităţii, a fiecărei probe şi a mijlocului prin care aceasta a fost administrată.18. Totodată, Curtea reţine că orice mijloc de probă administrat în cauză, care nu este interzis prin lege, este supus „liberei aprecieri a organelor judiciare", potrivit art. 103 alin. (1) din Codul de procedură penală, în luarea deciziei asupra existenţei infracţiunii şi a vinovăţiei inculpatului instanţa hotărând motivat, cu trimitere la toate probele evaluate [alin. (2)], fiind necesar ca judecătorul să fie convins „dincolo de orice îndoială rezonabilă", cu privire la acuzaţie pentru a dispune condamnarea [alin. (3)].19. De asemenea, Curtea nu poate reţine că investigaţia dispusă prin ordonanţa procurorului asupra comportamentului simulat al persoanelor vătămate, finalizată printr-un raport de constatare criminalistică - în condiţiile în care rapoartele de constatare criminalistică sunt reglementate printre mijloacele de probă expres enumerate în art. 97 alin. (2) lit. e) din Codul de procedură penală - ori refuzul autorilor excepţiei de neconstituţionalitate de a efectua testul poligraf s-ar interpreta ca fiind dovezi în acuzarea acestora din urmă, având în vedere şi dreptul reglementat în art. 118 din Codul de procedură penală.20. În concluzie, Curtea constată că în procesul penal, potrivit noii legi procesual penale, sunt admise orice mijloace de probă care nu sunt oprite de lege - verificarea legalităţii administrării probelor constituind obiect al procedurii de cameră preliminară, urmând ca, în faza de judecată, aprecierea probelor să se realizeze în mod absolut liber de către judecător în urma evaluării tuturor probelor administrate în cauză - în acord cu dispoziţiile constituţionale şi convenţionale invocate.21. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Doru Budi Rua şi Neculai Ranciu în Dosarul nr. 1.756/88/2016/a1 al Tribunalului Tulcea - Secţia penală şi constată că dispoziţiile art. 97 alin. (2) lit. f) din Codul de procedură penală sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.Definitivă şi general obligatorie.Decizia se comunică Tribunalului Tulcea - Secţia penală şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunţată în şedinţa din data de 7 decembrie 2017.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALEprof. univ. dr. VALER DORNEANUMagistrat-asistent,Mihaela Ionescu